|
ASCENSIUNEA CHINEI Discursul președintelui Xi Jinping și activitățile conexe aniversării a 100 de ani de la înființarea PCC au acoperit o gamă largă de subiecte. Festivitățile și performanțele au remarcat progresul Chinei în orice, de la producție, energie și infrastructură, la explorarea spațiului, reducerea sărăciei și dezvoltarea forțelor armate ale Chinei. Într-adevăr, China a realizat pentru cei 1,4 miliarde de cetățeni ai săi, precum și pentru prietenii și aliații săi din străinătate fapte în domeniul dezvoltării, păcii și stabilității de neegalat de Occident. Cu toate acestea, mass-media occidentale de acoperire a apărut fixat pe o singură propoziție luata de la un discurs de peste 5.000 de cuvinte. BBC în articolul său, „PCC 100: Xi avertizează China nu va fi „asuprit” în discursul aniversar”, ar începe prin a afirma: Președintele Chinei, Xi Jinping, a avertizat că puterile străine vor „fi lovite” dacă vor încerca să intimideze sau să influențeze țara. Citatul a fost menit să provoace publicul occidental, dintre care mulți sunt ghidați de mass-media respectiva de alegere pentru a adopta un sentiment de superioritate și pentru a se simți amenințați de succesele Chinei. Acesta a fost, de asemenea, menit să se cupla cu o campanie masivă de dezinformare care descrie China ca o amenințare la adresa păcii și stabilității globale, conducând publicul să vadă citatul ca amenințând să „lovească” capetele oricui încearcă acum să tragă China la răspundere. Omis în mod deliberat de BBC a fost orice context legat de preocupările bine întemeiate ale președintelui Xi Jinping sau ale Chinei cu privire la puterile străine care, la un moment dat în istoria recentă a Chinei, au colonizat secțiuni ale teritoriului său, Hong Kong-ul fiind predat Chinei de către britanici abia în 1997 și cu Taiwanul încă menținut ca punct de sprijin occidental pe teritoriul chinez până în prezent. De fapt, singura mențiune a Hong Kong-ului și Taiwanului de către BBC legată de afirmațiile beijingului privind „represiunea” Beijingului asupra Hong Kong-ului și tensiunile din jurul reunificării Taiwanului cu China continentală – două puncte de dispută create în mod deliberat de Occident ca mijloc de a presa Beijingul și de a limita ascensiunea Chinei. Umilirea Chinei de către Occident a durat aproape un secol și, în multe privințe, continuă – deși într-o capacitate din ce în ce mai slabă. Arestarea directorului financiar al Huawei, Meng Wanzhou, în 2018, de către poliția canadiană, la cererea guvernului american, din cauza presupuselor încălcări ale sancțiunilor ilegale americane împotriva Iranului servește drept exemplu pertinent al acestei campanii continue a Occidentului de a exercita „dominația” asupra Chinei și de a o umili pe aceasta și pe oamenii săi în fiecare moment. BBC în articolul său, de asemenea, a susținut că China „a acuzat în mod repetat SUA de încercarea de a reduce creșterea sa”, ca în cazul în care pentru a sugera Beijing este imagina acest lucru, mai degrabă decât să fie o temă centrală a politicii externe a SUA față de China și Asia, în general. Documente americane, cum ar fi Cadrul Strategic al SUA pentru Indo-Pacific, lansat ca parte a arhivelor Casei Albe a lui Trump, afirmă în mod explicit că obiectivele SUA în Asia includ menținerea supremației strategice a SUA în regiunea Indo-Pacifică și promovarea unei ordini economice liberale, împiedicând în același timp China să stabilească noi sfere de influență iliberale. În realitate, dorința președintelui american Donald Trump de a menține supremația asupra Asiei (inclusiv a Chinei) a fost preluată de administrația Obama – care, la rândul său, urmărea o agendă care este în curs de desfășurare de zeci de ani – articulată încă din anii 1960 în „Documentele Pentagonului”. Și este o politică care continuă și astăzi. Actualul președinte american Joe Biden în „remarcile sale cu privire la locul Americii în lume”, pretinde că „conducerea americană” trebuie să îndeplinească „avansarea autoritarismului, lovind ambițiile tot mai mari ale Chinei de a rivaliza cu Statele Unite”. Și exact asta urmăresc sancțiunile SUA, răpirea liderilor industriei, destabilizarea aliaților chinezi și războiul său de propagandă în creștere împotriva Chinei însăși – reducerea creșterii economice a Chinei. Inevitabila socoteală a Occidentului? China înțelege că „Occidentul” nu este doar Wall Street, Washington, Londra și Bruxelles. Este o regiune care include sute de milioane de oameni care altfel ar putea fi potențiali parteneri în construirea unei noi ordini mondiale multipolare în care suveranitatea națională – nu un arbitru internațional auto-numit compus din interese speciale de elită – deține supremația. În acest scop, China și-a exercitat răbdarea. Ascensiunea Chinei dincolo de raza de acțiune a acestor interese speciale este inevitabilă. China are o populație de 4-5 ori mai mare decât SUA. Populația e harnică și bine educată. China produce milioane de absolvenți în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii decât SUA – în fiecare an. Aceștia sunt absolvenți care vor contribui în mod direct la cercetare și dezvoltare, inovare tehnologică, producție îmbunătățită și extinderea globală a capacității industriale deja masive a Chinei, precum și la construirea infrastructurii esențiale atât în țară, cât și în străinătate, ca parte a inițiativei OBOR. China este deja numărată de națiunile din Asia ca partener comercial și investitor de top. Chiar și națiuni precum Australia și Noua Zeelandă se găsesc pivotând spre est, plasând dezvoltarea economică înaintea alianțelor politice tradiționale. Conducerea Australiei încearcă să ignore mareele în schimbare ale geopoliticii și, prin urmare, și-a autoprovocat dificultăți economice asupra populației sale. Noua Zeelandă a efectuat un act de echilibrare mult mai grațios în beneficiul său, stabilind în același timp un precedent pe care alții să-l urmeze, inclusiv pentru națiunile occidentale. Forțele navale ale Chinei sunt deja mai mari decât cele ale Statelor Unite, restul forțelor sale armate fiind mai mult decât capabile să se apere împotriva oricărei agresiuni occidentale împotriva sa pe propriul său teritoriu. Și în timp ce mass-media occidentală continuă să citeze amenințarea ca China să folosească forța militară pentru a „lua” Taiwanul, Taiwanul s-a aflat – ca și națiunile din regiune – legat din punct de vedere economic de ascensiunea continentului. Taiwanul este, în plus, un teritoriu al Chinei, iar oamenii din Taiwan au o soartă comună cu continentul. Ascensiunea Chinei este cea care propulsează economia Taiwanului, nu comerțul cu Occidentul. Aceasta este o tendință care va continua doar bine în viitorul apropiat. Analizând aceste fundamente, ce pot face SUA și partenerii săi pentru a „menține supremația” asupra „regiunii Indo-Pacifice” și implicit asupra Chinei? Celebrarea aniversării de 100 de ani a PCC și tot ceea ce guvernul și poporul Chinei au realizat în ultimul secol este o poveste care nu stă bine pentru un Occident hotărât să batjocoreasca aceste realizări și să adauge combustibil unui război de propagandă folosit pentru a anula aceste realizări. Povestea ascensiunii Chinei nu va fi doar despre modul în care a dus-o, o colonie săracă și umilită a puterilor occidentale, la o superputere globală și poate chiar la superputerea globală de prim rang – ci și o poveste despre cum a făcut-o și va continua să navigheze prin politicile periculoase și iraționale ale Occidentului în încercarea sa din ce în ce mai disperată de a limita această creștere. Brian Berletic este un cercetător și scriitor si analist geopolitic din Bangkok, în special pentru revista online „New Eastern Outlook”. |
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95