Comentar la mailul precedent ! CE

Că este criticată China – nimic nou. Câinii latră, ursul trece. Dar să ai naivitatea să crezi/speri că măcar se va sinchisi de lătrături, e mai grav. Că s-ar putea măcar pune problema ca China să dea dovadă de „omenie” (ca să nu zic spirit de onoare) și să acopere, măcar simbolic, niște cheltuieli – e prea din cale-afară. Represiunea asupra uigurilor pălește în fața măsurilor luate de Beijing în HK – nu de alta, dar în HK vorbim de același popor, aceeași etnie Han, care însă îndrăznește să se raporteze (și) la alte valori decât cele „mainstream” din China. Continentul nu poate să treacă peste atitudinea „insulară” a HK și nici nu-i poate ierta „melancolia Albionului”. Perfid sau nu, „Pepelea britanicu” și-a băgat „cuiul” adânc în HK; daravera cu pașapoartele emise foștilor „supuși”, care o șterg… „englezește” chiar și astăzi, are repercusiuni importante la nivel de politică externă. Așadar, cum să ne mai mirăm că neo-imperialismul chinez nu ține cont de nimic? Sau, mai exact, încă nu am văzut NOI nimic…

Eseul din 1973 este vizionar, dacă ne gândim că Deng Xiao Ping vine la putere, discret, în 1976. Dar înfiorător este nu numai că nimeni nu a luat avertismentul în serios, dar i-au și ajutat pe chinezi să ajungă unde sunt. Chiar nimeni să nu se gândească la altceva decât la profitul pe termen scurt? Deng Xiao Ping a acceptat cu cea mai mare smerenie ca China să devină atelierul (prost plătit) al unei lumi întregi, mizând pe ACEEAȘI carte ca japonezii, cu 30 de ani mai devreme. Mizerabil plătiți, în zdrențe și îndurând umilința înjosirii, japonezii din generația perdantă a WWII muncesc cu îndârjire la începutul anilor 50, imitând (pentru început) tehnologia (de vârf!!) americană – aparate electrocasnice, radio etc. Reputația electrocasnicelor japoneze din anii 50 este deplorabilă – ceea ce noi numeam „chinezării” în anii 2000, americanii numeau „japonezării” cu 50 de ani mai drevreme. Mai exact: „Made in Japan, what can you expect?!”. Dar japonezii au investit, cu primul ban câștigat, în cercetare, au mizat pe progres! Și, din „bube, mucegaiuri și noroi/Iscat-au bogății și prețuri noi”. Așa s-au născut marile mărci japoneze, cu SONY în vârf. Made in Japan a devenit, ca și Made in Germany, o garanție a calității. Chinezii nu sunt cu nimic originali – au preluat același model!! Cu o singură deosebire – și japonezii, și nemții, au preluat (odată cu tehnologia americană) și VALORILE acelei societăți (consumismul, e drept, dar și democrația – atâta câtă e, vorba lui Churchill – „cel mai mic, dintre toate relele posibile”). Dar să delocalizezi producția lumii occidentale, cu bună știință, într-un areal în care NICIODATĂ nu a putut fi vorba despre ceva cât-de-cât asemănător cu „democrația”, într-o civilizație multimilenară, fondată, de la bun început, pe filosofii ierarhice, pe străvechea doctrină confucianistă a IERARHIEI și pe strategia geopolitică a cercurilor concentrice, în care cel central este Xi-na!!, a fost un pariu mai mult decât nesăbuit. De ce să ne mirăm că, după tranzistorii ieftini din anii 90, China devalizează piețele occidentale cu tehnologie de vârf? Și nu vorbim aici doar de „Made in China” (Sony, Samsung, Microsoft), nu – vorbim de „Conceived in China” (Huawei, Redmi, Cubot). Silicon Valley? Forget it.. Shenzen!!!

S-a trezit China și lumea tremură?? Chinezii s-au trezit demult, de la ora 4 dimineața, și muncesc neîncetat!! Că vesticii se trezesc abia la ora 9 (a se înțelege, 40 de ani mai târziu), nu e vina lor!! Lasă, să mai stăm noi mult în pat și o să vedem! Copilașii chinezi sunt crescuți într-un spirit de emulație greu de imaginat, în ORICE direcție (sport, cercetare, științe – ORICE, chiar și MUZICĂ). Ai noștri?? „Lasă mamă, că și „bine” e.. bine!”. Firește că înlocuim notele în clasele 1-4 cu „calificative”. E mult mai ok pentru toate lumea să iei „bine”, decât 7. NU?? Doamne ferește să fie copiii prea stresați, sau să sufere traume din care nu își vor mai reveni niciodată. O societate cât mai uniformă și uniformizată… în jos! România a pierdut nu leadershipul în lumea extrem de concurențială a gimnasticii profesioniste mondiale, ci ORICE speranță de reprezentare!!! Gândiți-vă doar la podiumul în întregime românesc de la Sidney, performanță neegalată de NIMENI, vreodată, și la rezultatele actuale. Sincer acum, credeți că fetele alea s-au mulțumit la antrenamente cu „bine”? Lasă, Andreea puiule, e binișor și așa. Hai, ne mai antrenăm 5-10 minute, and we´ll call it a day!

,,Matei Vișniec, scriitor, dramaturg și jurnalist.

„Cînd China se va trezi, lumea se va cutremura.”

Această frază îi este atribuită lui Napoleon şi s-ar părea că a pronunţat-o în 1816, fiind în exil pe insula Sfînta Elena, după ce a citit impresiile de călătorie în China ale Lordului George Macartney. Acesta a fost primul ambasador al Angliei trimis în 1793 să ia un prim contact cu Împăratul Qianlong, stăpîn absolut peste un popor de 330 de milioane de suflete. În franceză fraza sună după cum urmează:

„Quand la Chine s’éveillera, le monde tremblera”. Verbul trembler are mai multe sensuri. Tremblement de terre înseamnă cutremur de pămînt. Dorea oare Napoleon să spună că după trezirea Chinei lumea va fi puternic scuturată, perturbată, zguduită? Sau voia fostul împărat al francezilor să avertizeze că toată lumea va tremura în faţa unei forţe imposibil de oprit?
Expresia a fost reluată în 1973 şi transformată în titlu de eseu de către Alain Peyrefitte, diplomat şi scriitor, membru al Academiei Franceze. Publicată la editura Fayard, cartea a avut la ora respectivă un enorm succes şi s-a vîndut în 885.000 de exemplare.
Expresia a fost emanaţia unor premoniţii. Toată lumea aştepta ca Imperiul de Mijloc să revină în prim-planul scenei istorice, şi probabil că ar fi revenit mai repede dacă Mao nu ar fi frînat şi decimat China comunistă cu megalomania sa şi cu experienţele sale culturale, sociale şi economice dezastruoase. În ultimii 30 de ani, toate premoniţiile s-au adeverit însă. China a devenit a doua economie a lumii, cu ambiţia de a ocupa primul loc în toate privinţele. În prezent, întreaga planetă tremură în faţa unui virus venit din China şi se întreabă dacă nu s-a păcălit permiţînd acestei mari puteri să devină atelierul lumii şi să se înscrie pe o traiectorie destinată să-i confere leadership-ul tehnologic.
Pandemia care îşi are originea la Wuhan îi trezeşte însă şi pe occidentali, în frunte cu europenii.

După 30 de ani de globalizare, occidentalii descoperă stupefiaţi că au fost naivi. Ei au crezut că globalizarea va fi o ocazie pentru democraţie de a cîştiga teren.. Or, dimpotrivă, metodele autocrate cîştigă teren, China, Rusia şi chiar India fiind trei exemple neliniştitoare. Occidentalii mai descoperă că acest secol al XXI-lea tinde să fie unui asiatic întrucît China începe să dicteze regulile comerciale, financiare şi chiar mediatice pe planetă.
Epidemia pornită din China pentru a deveni pandemie pare să fie însă picătura care a umplut paharul. Occidentalii sînt în prezent iritaţi de aroganţa cu care China, după ce fost epicentrul de iradiere a viruslui, vrea acum să joace un rol de salvator al planetei, ba chiar şi să fie adulată pentru „generozitatea” ei. Treptat, limbile se dezleagă şi criticile încep să se acumuleze. Statele Unite au deschis o anchetă pentru a determina dacă nu cumva virusul a „scăpat” dintr-un centru de cercetare situat la doar 30 de kilometri de Wuhan. Într-un interviu acordat publicaţiei Financial Times, preşedintele francez Emmanuel Macron afirmă că în mod evident nu se ştiu multe lucruri despre cum a apărut virusul botezat COVID-19. Cînd un preşedinte spune aşa ceva înseamnă că, de fapt, ştie nişte lucruri despre care nu este deocamdată momentul să dea detalii. Şi Marea Britanie a avertizat la mijlocul lunii aprilie că autorităţile chineze vor trebui să răspundă unor „întrebări dificile” legate de acest coronavirus care a blocat economia planetei şi a obligat peste patru miliarde de pămînteni să intre în carantină.
Diverse alte voci, responsabili politici, ecleziastici sau editorialişti, consideră că ar trebui creată o instanţă capabilă să-i judece pe responsabilii unei astfel de catastrofe colective.

Un cardinal birman, Charles Bo, vorbeşte despre responsabilitatea morală a Chinei şi consideră că a doua economie mondială ar trebui să platească daune celor afectaţi de virus.
În Franţa, jurnalistul Michel Richard afirmă următoarele în revista Le Point:

„Dacă ar exista un Tribunal penal internaţional adecvat, ar trebui să dăm în judecată fără întîrziere China cu următoarele capete de acuzare: atentat la sanatatea mondială sau crimă de război sanitară”.

Sigur, este greu de imaginat că un procuror ar putea intenta un proces Chinei, cu atît mai mult cu cît, în ultimii ani, China şi-a plasat nu doar pionii economici pretutindeni în lume, ci şi pe cei diplomatici în diferite organisme internaţionale, cum ar fi ONU sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Decizia preşedintelui american Donald Trump de a suspenda finanţarea OMS este poate regretabilă, iar liderul de la Casa Albă a subevaluat în mod evident pericolul legat de coronavirus, dar în acelaşi timp este evident ca, din umbra 83, China trage sforile în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Citez şi din ce spune jurnalistul şi specialistul în geopolitică Renaud Girard, în cotidianul Le Figaro:

„Preşedintele chinez Xi Jinping, promovîndu-şi proiectul faraonic al noilor drumuri ale mătăsii, ne-a promis un scenariu în virtutea căruia toţi am fi urmat să fim cîştigători. Or, globalizarea în stil chinezesc se manifestă astăzi printr-o catastrofă de amploare mondială întrucît Partidul Comunist Chinez a refuzat să ţină cont de nişte elemente sanitare şi epidemiologice cruciale, cunoscute de multă vreme. Ar fi deci legitim ca China să acorde compensatii financiare ţărilor afectate de pandemie. Această nenorocire planetară ar fi o bună ocazie ca să introducem termenul juridic de responsabilitate internaţională”.
În haosul creat în prezent pe planetă este dificila imaginareat unei instanţe juridice de acest gen care ar putea deveni rapid operaţională. Putem spera însă într-o trezire a europenilor, a Occidentului, a democraţiilor.

China a efectuat parcursul fabulos din ultimii 30 de ani pentru că Occidentul i-a deschis braţele. Ar fi un caz de sinucidere sinistră în istorie dacă Occidentul ar accepta să i se reteze aceste braţe.