denitsoc@gmail.com 149.102.242.180
PROBLEMA/CHESTIUNEA EVREIASCĂ Partea a IV-a – finala Evenimentul major al acelui secol a fost, desigur, cel de-al Doilea Război Mondial, o conflagrație care a fost mai mult decât un rezultat al obiectivelor de război expansioniste ale Germaniei sau al traiectoriei sale ideologice. De fapt, al Doilea Război Mondial a fost o serie de conflicte suprapuse, dintre care unul, a treia reacție europeană împotriva evreilor, a dezlănțuit decenii, dacă nu secole, de tensiuni interetnice suprimate în toată Europa. Evreii au fost frecvent participanți activi și violenți în timpul războiului, ceea ce înseamnă că victimele în masă erau inevitabile. Numărul deceselor din toate părțile a fost într-adevăr semnificativ. Dar relatările oneste, complete și imparțiale despre motivul pentru care s-a produs această catastrofă interetnică și adevărata natură a amplorii ei, rămân absente din curentul principal și extrem de rare în studii. Ceea ce a apărut în schimb după război a fost o „Industrie a Holocaustului” care a inițiat o eră a „Vinovației Albe” care, la rândul său, a contribuit în mare măsură la paralizia și inerția culturală occidentală a timpului prezent. De fapt, mai mult decât orice alt subiect, tocmai în contextul chestiunii evreiești spectrul politic convențional Stânga-Dreapta se dezvăluie ca fiind deosebit de inutil ca instrument analitic. Antisemitismul, dacă este adevărat în natura și motivația antagonismului său, trebuie să derive nu din categorii sau presupuneri politice existente, ci din aceeași traiectorie ca și reacțiile antisemite anterioare. Cu alte cuvinte, adevăratul antisemitism este o manifestare culturală a tensiunilor deja existente în jurul competiției resurselor, protecția culturii și menținerea integrității biologice și politice a statului. În măsura în care o astfel de definiție este corectă, se pot găsi „adevărați antisemiți” în orice locație în care evreii au amenințat ordinea stabilită. O anumită explicație pentru această stare de lucruri poate fi găsită în dispariția cunoștințelor evreilor în rândul maselor occidentale. De la începutul anilor 1950, a avut loc o transformare aproape totală a ceea ce „știe” masa publicului despre evrei. Această transformare a reprezentat o schimbare dramatică de la cunoașterea obiectivă la cea subiectivă. De exemplu, întrebați un membru aleatoriu al publicului de astăzi ce știu despre evrei și foarte probabil ar răspunde regurgitând o serie de tropi derivate din media: evreii sunt actori/regizori/comedianți buni; Evreii sunt inofensivi și foarte inteligenți/talentați; Evreii sunt un grup asuprit și victimizat din punct de vedere istoric. Aceasta este, în esență, cunoștințe „junk”; în întregime subiectivă și mai mult sau mai puțin inutilă pentru formarea unei opinii semnificative cu privire la chestiuni care implică evrei – sau, mai rău, această „cunoaștere” este de fapt obstructivă pentru formarea unei opinii semnificative asupra chestiunilor care implică evrei. Situația contemporană contrastează puternic cu cunoștințele deținute de generațiile anterioare despre evrei (derivate din politică, jurnalism și discurs antisemit) și cu cunoștințele deținute de cei clasificați astăzi drept adevărați antisemiți. Aceste cunoștințe includ fapte obiective: statistica populației evreilor și averea relativă a acestora; prevalența pozițiilor reale de influență ocupate de evrei, în special în mass-media și în procesul politic (de exemplu, Lobby-ul Israelului, donatorii candidaților politici); conținutul eforturilor intelectuale evreiești (de la Talmud la Școala de la Frankfurt și nu numai); prevalența evreilor în crimele Gulerului Alb; realitatea relației evreiești cu împrumutul/cămăta; amploarea și natura implicării evreilor în industria pornografiei; și felul în care evreii îi privesc pe neevrei. O provocare pentru etno-naționaliștii secolului XXI va fi să promoveze un discurs în care acest tip de cunoaștere obiectivă cu privire la evrei să fie din nou adusă pe curentul mainstream. Acest lucru ar necesita un nou discurs care să orbiteze în jurul unei forme identitare de critică antievreiască, care se bazează pe un nivel sofisticat de cunoștințe obiective despre evrei, susținut de o ideologie tradițională, coerentă și bine informată care se opune semitismului. În acest scop, s-ar părea să existe o abundență de texte fundamentale, cel mai evident în seria Culture of Critique a lui Kevin MacDonald, care detaliază prezența evreiască în mișcările intelectuale dăunătoare și transformarea demografiei etnice occidentale. Sarcina rămâne, desigur, să promovăm discursul în fața cenzurii evreiești copleșitoare. Aceasta nu este o sarcină ușoară, dar etno-naționaliștii ar putea beneficia de faptul că vad „obstacolul ca o cale” – scoțând în continuare oponenții noștri și apoi încorporând cenzura evreiască însăși în discurs. Măsura în care acest lucru poate fi realizat va determina exact modul în care chestiunea evreiască va decurge ca unul dintre fundamentele secolului XXI. NOTĂ: Sursa: https://www.theoccidentalobserver.net/2024/01/01/the-jewish-question Traducerea CD |
SALVAREA ROMANIEI CU AJUTORUL ULTIMULUI EI EROU?
https://www.eurasia-rivista.com/mitul-lui-ceausescu-va-salva-poate-romania
Sa ne ajute Dumnezeu.
Tatal meu a fost unul din sefii Securitatii din anii 50 si inainte de moarte mergea zilnic la unul din colegii lui vecin cu familia lui Anca Boagiu…Domnul X, fostul lui coleg de la RAJA, il prime si il servea cu o cafea dupa aia se retragea discret…. Tatal meu ca fost sef in Securitate cunostea foarte bine familia Boagiu de cand veneau pe capul lui la RAJA pentru lucrari gratuite pe baza influentei din PCR… Nu am sa uit niciodata asa ceva. Ii privea si ii admira viloiul de fiecare data pentru care contrariat l-am intrebat de ce naiba isi pierde timpul cu vizitele astea si de ce ii privea viloiul cu uimire….
,,Adriane….Vila lui Boagiu seamana perfect cu sediul Securitatii din Orsova…. De fiecare data cand vin ii privesc viloiul imi aduc aminte de tinerete de cand eram sef in Securitate….”
Nu am mai zis nimic si am ramas fara cuvinte . Viloiul lui Anca Boagiu de pe strada Calarasi, din aproprierea RAJA Constanta semana perfect cu sediul Securitatii din Orsova . Nu stiu cine a fost arhitectul care a proiectat viloiul familiei lui Boagiu dar s-a nimerit sa fie identic cu sediul Securitatii din Orsova pentru care merita felicitat…
Acum , cititi manipularle presei din Romania care prin traditie acopera averile reale ale politicienilor . Anca Boagiu vecina cu Traian Basescu? Din perioada CDR , din 1996 stiam de viloiul lui Boagiu dar ziaristii nu stiu nici astazi … Cititi manipularile din media in care Anca Boagiu din parvenita a regimului e transformata in om simplu care locuia cu familia intr-un apartament simplu de cartier cu o viata banala ….
https://www.gandul.ro/international/anca-boagiu-vecina-lui-traian-basescu-consultant-in-republica-moldova-din-partea-comisiei-europene-pe-probleme-de-aderare-la-ue-ce-o-recomanda-20126697