Cernăuții, reconstituire: „Acest oras, in care traiau aproape 120.000 de oameni, din care in jur de 70.000 erau evrei, nu cunostea ura de rasa.”

x

Liviu Dumitrache
11:00 (acum 6 ore)
către eu

Cernautii

Acest oras, in care traiau aproape 120.000 de oameni, din care in jur de 70.000 erau evrei, nu cunostea ura de rasa. Evrei, germani si ucraineni traiau alaturi in liniste. Monarhia k. u. k. facuse din Cernauti „o fereastra catre rasarit” si asa s-a intamplat, ca am avut foarte devreme o universitate si ca teatrul Schiller, botezat mai tarziu Teatrul National, avea un nivel deosebit de inalt. Abia cand au venit romanii, au fost interzise in teatru piesele germane si numai Moissi a putut sa joace in limba germana la interventia reginei Maria, atunci cand a dat o data o reprezentatie pe vremea romanilor. Prutul curgea la granita intre Cernauti si Sadagura, capitala de altadata a Bucovinei.
Totul in acest Cernauti era altfel decat in jur. Cu mult inaintea Bucurestiului acest oras a avut un tramvai electric, care de altfel urca cea mai mare panta dintre toate tramvaiele din Europa si care ducea de la podul de peste Prut prin piata Ringului pana la gradina publica. Pentru ca toate imprejurimile erau pline de paduri – cele mai importante sunt padurea Cecina si padurea Horetcea – orasul avea o clima sanatoasa si cum este asazat pe o inaltime, poti vedea de aici pana hat departe in tara.
Nu numai pentru ca populatia evreiasca avea o pondere puternica, ci si pentru ca Cernautiul era mai dinamic si mai cosmopolit decat Lembergul, aici s-a tinut in 1908 primul congres evreiesc de lingvistica din lume, la care a venit de la Varsovia marele clasic al literaturii evreiesti, J.L.Peretz, de asemenea Salomon Asch, autorul de succes al romanului „Omul din Nazaret”, din care cauza a fost boicotat de cercurile evreiesti sovine, liricul evreu A.Raise, cunoscut in intreaga lume, iar din SUA emigrantul rus Dr.Ch.Jitlowski, pana astazi cel mai mare ganditor in limba ebraica, a carui deviza suna: „Cu cat esti mai evreu, cu atat esti mai mult om.” El a tradus, printre altele, si „Zarathustra” lui Nietzsche in idis. Presedintia acestui congres i-a revenit lui Nathan Birnbaum (1884-1936), care provenea din Viena, scriitor si ganditor, care se dezisese de sionism si care a pledat pentru idis ca unica limba nationala. Dupa primul razboi mondial a cazut dintr-o extrema – conceptia sa materialist-atee – in alta, intr-o dementa religioasa ortodoxa.
Aici la Cernauti a cantat pe cand era copil in corul de la templu Joseph Schmidt; desigur existau un templu, sinagogi si o jumatate de duzina de case de rugaciune, in afara de biserica catolica si de cea ortodoxa.
Cernautiul nu era totusi de cea mai mare importanta pentru evrei numai in sens religios si cultural, ci si politic. Aici se afla centrala miscarii muncitoresti evreiesti „Der Bund”, iar cand au avut loc primele alegeri parlamentare din monarhia austro-ungara in 1908, candidatul socialist din Cernauti Grigorovici a devenit primul reprezentant bucovinean in parlamentul de la Viena. Grigorovici avea o sotie evreica din Rusia, o cunoscuta marxista. Dar cand, dupa alipirea Bucovinei la Romania, s-a pronuntat pozitiv pentru acest lucru, a pierdut din influenta in partidul social-democrat. In 1938 a iesit din partid si s-a alaturat „Frontului renasterii nationale”, care fusese infiintat de regele Carol al II-lea.
Nu numai in monarhia k. u. k., ci si in Romania Cernautiul a oferit singurul deputat social-democrat, pe Dr.Pistiner. Sionistii erau condusi de Dr. Ebner si, in acest oras evreiesc ortodox si habotnic, traia si conducatorul miscarii ateiste din tara, Dr. Rosenblatt, care a refuzat, sa-i lase pe copiii lui sa fie taiati imprejur. Si comunistii si-au gasit la Cernauti un important conducator, pe avocatul Dr. Patrascanu, care provenea din vechea Romanie si care mai tarziu a fost executat de propriii sai tovarasi de partid.
Cernautiul era asadar un centru spiritual al evreilor din sud-est. Multi, care intr-adevar nu erau nascuti aici, au venit incoace dupa ingrozitorul pogrom din 1903 de la Chisinau si din alte locuri. Catva timp a activat aici, trecand din Galitia spre Romania, dramaturgul evreu Roman Ronetti. Poetul Eminescu, care se numea pe atunci inca Eminovici, a facut gimnaziul aici. Emigrantul rus Katz, care s-a numit mai tarziu Dobrogeanu-Gherea si care a creat prima gramatica romaneasca, a facut o escala aici. Fiul sau a fost fondatorul partidului comunist roman. Abraham Goldfaden (nascut in 1840 in Rusia, mort in 1908 la New York), dramaturg, poet, artist si intemeietorul primului teatru idis, a redactat lunga vreme ziarul „Poporul israelit” din Cernauti.
Neastamparul este in natura temperamentului evreiesc. De aceea negustorii si comerciantii evrei au reusit totdeauna ceva pe lume si au trezit automat invidia si ura. Si Cernautiul a trecut ca oras prin vremuri grele inca din primul razboi mondial. In 1914 au navalit rusii in oras, iar in 1917 chiar de doua ori. Luptele se mutau mereu cand intr-o parte cand intr-alta, pravaliile inchise erau jefuite, femeile erau violate, iar barbatii ucisi. Numai episcopului ortodox Scepta trebuie sa i se multumeasca, ca multi au fost salvati, pentru ca i-a intampinat cu curaj pe coreligionarii lui rusi si i-a potolit pe multi.
In vechea monarhie k. u. k. Cernautiul era copilul indragit al administratiei de la Viena si in copilaria mea circulau sute de anecdote, care trebuiau sa arate cat de bine le mergea evreilor din monarhia austriaca; o amintire trista desigur, transfigurata de nostalgie. Odata imparatul Franz Joseph l-a chemat la el intr-o zi de sambata pe rabinul in functiune Dr. A.H.Weiss, ca sa discute ceva cu acesta.
La audienta era de fata si episcopul catolic al diocezei. Imparatul, care-i cerceta pe cei doi concurenti zambind pe sub mustata, le-a oferit niste havane deosebit de fine. Flatat episcopul a aprins pretioasa buruiana, in timp ce rabinul – doar era sambata si de aceea savurarea nicotinei era strict interzisa – a infasurat cu grijă tigara in batista si a bagat-o in buzunar.
Episcopul a prins imediat ocazia de a-i juca un renghi rabinului. „Maiestate”, a remarcat el parandu-l, „rabinului nu-i este pe plac tigara Maiestatii Voastre.”
Imparatul a intrebat consternat: „Ce s-a intamplat, de ce ma ofensezi?”
„Nu mi-a trecut vreodata asa ceva prin minte, Maiestate”, s-a aparat calm rabinul Dr. Weiss, „dar ar fi un pacat ca minunatul, sublimul cadou al Maiestatii Voastre sa se prefaca in fum in cateva minute. Sa-mi ingaduie Maiestatea Voastra, sa-l arat intregii comunitati, inainte de a atarna tigara, montata in aur, acasa la mine intr-o rama cu geam.”
Imparatul, care stia foarte bine, de ce nu si-a aprins rabinul tigara, a ras zgomotos si chiar si episcopul a trebuit sa zambeasca in coltul gurii. Un exemplu al spiritului vechii Austrii, care avea deviza „traieste si lasa-i si pe ceilalti sa traiasca”.
Germanii locuiau la Cernauti in cartierul Rosch. Li se spunea svabii din Rosch. Erau in general meseriasi si tarani. Relatia dintre svabii din Rosch si noi, evreii nu era de loc rea.
Existenta aceasta, pe care putem s-o numim fara reticenta pasnica, si-a gasit un sfarsit brusc dupa primul razboi mondial, odata cu intrarea romanilor in Bucovina, odinioara austriaca. Armata romana, care a sosit la Cernauti, a facut asupra noastra o impresie cutremuratoare. Eram obisnuiti cu armata k. u. k. disciplinata si cu uniformele totdeauna ingrijite. Iar acum soseau soldatii romani in uniforme zdrentuite, cei mai multi nu aveau nici macar bocanci in picioare, ci doar opinci.
Prima actiune a romanilor a fost rebotezarea imediata a tuturor strazilor din oras, care purtau nume nemtesti; si aproape toate purtau nume nemtesti.
Unul dintre functionarii romani care luau deciziile a fost rugat de populatie, sa pastreze macar numele Heinrich Heine si Johann Wolfgang von Goethe, care erau de mult o notiune si in literatura romana. Romanul a privit trufas la petitionari si a raspuns brutal: „Am venit fara Heine si Goethe si n-avem nevoie nici de acum incolo de asta.”
Delegatia a plecat uluita, pana cand unul dintre cetateni a izbucnit intr-un ras rasunator. Lamurise enigma. Functionarul roman, care nu auzise in viata lui despre poetii Goethe si Heine, intelesese doar haine; haine inseamna pe romaneste haine. La Goethe auzise ghete; asta inseamna pe romaneste ghete.
Romanii au introdus pedeapsa cu bataia. Pentru cea mai neinsemnata gresala primeai douazeci si cinci de lovituri de bici, dar si alte masuri dovedeau, ca romanii se simteau ca niste stapani coloniali. Se straduiau sa dea inapoi relatiile cu o suta de ani. Pacea de pana acum luase sfarsit. In birouri erau agatate afise: „Aici se vorbeste numai romaneste.” Majoritatea zdrobitoare a populatiei, mai ales in Cernauti, vorbea insa numai nemteste, respectiv idis. Asta a dus la multe frictiuni.
In anii urmatori s-a vazut din ce in ce mai clar, ca antagonismele de clasa, care imparteau desigur chiar si aici la Cernauti oamenii in bogati si saraci, nu se opreau in fata evreilor. Atunci cand auzi in lume cuvantul evreu, te gandesti fara sa vrei la bancheri, la negustori si comercianti bogati. Doar foarte putini stiu, ca marea majoritate a evreilor din Polonia, din Rusia si fireste si de aici din Bucovina era saraca. Proletariatul evreiesc reprezenta masa. Burghezia evreiasca forma doar o fractiune a evreimii din est si sud-est.
Evreii avuti se impacau bine cu romanii si au aparut curand o multime de aiureli. Pe la mijlocul anilor treizeci politia a inchis un club din centrul Cernautiului, unde fetele evreilor bogati se intalneau in costumul Evei cu ofiteri romani si alti crestini, care apareau in costumul lui Adam. Doar ca ofiterii romani pastrau, pentru a marca diferenta de pozitie, caschetele pe cap. Influentii si desigur ingrozitii parinti ai tineretului feminin evreiesc cuprins de lehamite, au reusit insa sa inabuse acest scandal. Pentru paturile mai sarace ale populatiei existau pe vremea aceea doua prostituate evreice – un eveniment de senzatie pentru tot tinutul. Una era nepoata expertului botezat de medicina legala, Dr. Zuf, cealalta o fata, cadra de frumoasa, cu numele de Schuss, care a avut parte mai tarziu de un sfarsit infiorator. A fost ciopartita de un obsedat sexual, care n-a fost prins niciodata.
Doar o mica parte a populatiei evreiesti avea vreme pentru dezmaturi. Evreii saraci aveau alte griji: trebuiau sa-si sature nevestele si, de cele mai multe ori, numerosii copii. Asa se face ca, din proletariatul evreiesc, atat din randurile partidului social-democrat, „Bundul”, cat si, fireste, si din partidul comunist, din ce in ce mai multi evrei se interesau de problemele socialpolitice. O anecdota descrie cel mai bine situatia, care a zdruncinat treptat frontul unitar al evreilor si l-a impins in cele din urma la prabusire:
La un rabin a venit odata un tanar, rugandu-l sa-l dezlege de un mare pacat.
„Vorbeste, fiule” i-a spus rabinul, „ca sa-ti usurezi durerea din suflet.”
„Rabbi”, a oftat tanarul, „am avut o legatura cu o tanara femeie casatorita.”
Batranul rabin a clatinat dezaprobator din cap si a confirmat: „Asta-i un pacat.” A luat o bucatica de creta si a tras un semn pe tablita din fata lui. „Spune mai departe, fiule.”
„Rabbi”, a marturisit tanarul, „pacatul l-am faptuit intr-o seara de vineri.”
Rabinul l-a privit intunecat pe tanar. „Atunci pacatul este si mai grav. Vineri seara femeia trebuia sa apartina barbatului ei.” A luat din nou creta si a tras doua dungi pe tablita. „Mai departe, fiule, cine era femeia?”
„Asta nu pot s-o spun” a baiguit cel intrebat.
„Dar trebuie s-o spui”, a insistat rabinul.
„Ei, bine” a murmurat tanarul, „e nevasta cantorului de la templul nou, oratorul partidului socialist.”
Rabinul l-a privit patrunzator, a luat cu grija buretele si a sters incet toate semnele de pe tablita. „Cel vesnic ne va fi de ajutor”, a spus usor. „Du-te, fiule, acasa, n-ai facut nici un pacat!”

curand un alt capitol

Nota redacției: Atragem atenția autorului că povestea cu Heine și Goethe nu este adeărată, ci a fost un banc de-al epocii, pornind de la existența în limba română a cuvintelor „haine” și „ghete” care se pronunță aproape la fel ca numele celor doi mari poeți. Un banc destul de naiv, fără umor adevărat, care scade valoarea textului și a autorului.