Maria Diana Popescu

Cu privire la subiect, în mod sigur voi primi o invitaţie călduroasă de a merge să mă întîlnesc cu făuritorii mei, însă un dictator patriot face mai mult decît zece preşedinţi „democrați”: Napoleon a făcut din Franța o mare putere în Europa, Stalin a construit U.R.S.S. şi toată planeta tremura de frica lui, Ceaușescu a construit o economie puternică cum nu avusese niciodată România înainte de război şi exportam în peste 134 de ţări, Ahmadinejad a construit economia Iranului ca să fie independent, ca să nu cerşească la F.M.I. şi B.M., Ghaddafi, la fel… Democraţii abia aşteptau lovitura de stat din 1989, primul premier de după a declarat industria ţării un „morman de fiare vechi”, dînd astfel startul jafului naţional, în plină desfăşurare şi astăzi. Primul guvern democrat a primit cadou în 1990 o ţară doldora de zestre, fără un leu datorie externă, cu creanţe de recuperat şi cu destui bani cash (a se înţelege lichiditate B.R.C.E.). În cei 22 de ani zestrea României a trecut în proprietatea privată a clasei politice interne şi a acoliţilor externi, industria şi agricultura s-au dus pe apa sîmbetei. De ce sînt necesare comparaţiile? Pentru că Ceauşescu a devenit o modă pentru unii „analişti”, deşi ar trebui să fie o problemă de stat. Studiind documentele de arhivă, pot afirma că politica lui Ceauşescu şi-a pus favorabil amprenta pe evoluţia României, industria, sănătatea şi învăţămîntul, au progresat considerabil, iar imaginea externă a României a atras după sine aprecieri favorabile pe toate meridianele. De ce mi-ar fi teamă să vorbesc despre Ceauşescu? Nu pot fi acuzată nici de participaţiune la sistem, nici de nostalgie comunistă. Pe vremea asasinilor lui Nicolae Ceauşescu, ajunşi între timp miliardari cu ajutorul americanilor, mă ocupam cu biberonul. Studiaţi documentele de arhivă şi veţi vedea ce-a făcut Ceauşescu cu banii de la F.M.I. şi de la Banca Mondială, şi ce-au făcut aceşti democraţi grăsuni de bătătură, profesionalizaţi în excrocherii financiare la şcolile politice de vară ale partidelor. Studiaţi documentele! Preşedintele împuşcat de cei cîţiva antiromâni îndoctrinaţi de „agenturili străine” nu vi se va mai părea atît de sinistru. Ceauşescu a fost un patriot.

În ultima perioadă presa din ţară nu mai pridideşte în redarea serializată a vieţii private a fostului preşedinte. Unii, aşezaţi la minte, îi laudă meritele, alţii, de teamă că ar învia şi i-ar lua la bani mărunţi sau i-ar pune pe fugă, îl îngroapă mai abitir. Ce-ar fi făcut Ceauşescu dacă era preşedinte la borna prezentului? Nimeni n-ar fi mişcat în front. Ar fi pus în mişcare Legea 18 şi adio miliardari de carton, adio bănci straine pe teritoriu ţării, adio cămătărie instituţionalizată, adio hoţie de stat, adio îmbuibare la vîrf din buzunarul poporului. Nici urmă de F.M.I. sau Bancă Mondiale pe teritoriul patriei, pe care cu adevărat l-a respectat. Ar fi condamnat cu fermitate acţiunile antinaţionale, ar fi luat măsuri împotriva sfidării poporului român, împotriva propunerii iresponsabile a U.D.M.R., de a elimina articolul din Constituţia României, al cărui conţinut prevede caracterul naţional, unitar şi indivizibil al statului român. Însăşi dezbaterea acestei propuneri aberante a U.D.M.R. constituie un precedent extrem de periculos, care ar conduce la reacţii antiromâneşti, împotriva siguranţei naţionale, împotriva integrităţii teritoriale a României.

Referitor la societatea de acum şi cea de dinainte de lovitura de stat, dar şi la asasinarea fostului preşedinte – episod ruşinos pentru istoria noastră -, este capabil un exemplar al politicii actuale să-mi răspundă cum a contribuit el concret la dezvoltarea României? E o mare laşitate să nu rosteşti adevărul şi să te uiţi ca viţelul la poartă nouă, cum România este distrusă sistematic, poporul, pauperizat programatic, stigmatizat şi urît de unele state occidentale. Aşadar, „tot înainte!” Înainte a fost, sigur, mai bine. Revenind la Ceauşescu şi la politica practicată de acesta, mult aprofundată astăzi de de presă, din raţiunea senzaţionalului, nu a adevărului, un ziarist se întreba de ce fostul preşedinte n-a construit autostrăzi? Pentru că pe vremea aceea nici urmă de asfaltangii privaţi care să deturneze fondurile în buzunarele proprii, şi, poate, de frica unui duşman tradiţional. N-a construit autostrăzi pentru a reduce potenţiala ameninţare inamică. Polonia, mai vulnerabilă, cu tot potenţialul ei, nu avea un kilometru de autostradă pînă în 1990, pentru că avea acelaşi duşman tradiţional. DAR, economia lui Ceaușescu era pe locul trei în Europa prin exportul de mărfuri, produse chimice, petroliere, mașini grele, utilaje, metalurgie. Ceauşescu a pus accentul pe dezvoltarea reţelei de căi ferate electrificate, pe creşterea puterii energetice a hidrocentralelor, a centralelor electrice nucleare. Exportul era făcut pe căile navale şi ferate, drumurile de atunci erau folosite pentru transportul produselor agricole spre silozuri. Bătrîna Dacie 1300 nu crea probleme de aglomeraţie, de regulă era folosită în concedii, ce-i drept, restricţionar. Da, pe atunci toţi românii plecau în concedii. Azi, doar cei care au furat România pînă la piele, chiar şi boabele semănate, cei ce au avioane private, elicoptere, ambarcaţiuni şi vapoare, îşi fac concediile în cele mai de lux destinaţii planetare. Străini veniţi în vizită pe atunci pe litoralul românesc şi în Nordul Moldovei ne lăudau drumurile, traficul fiind aerisit, deoarece traficul greu se făcea pe C.F.R. şi pe Dunăre.

Ceauşescu şi românii au făcut sacrificii mari, dar greşeala fatală a fost că a mers cu toate deodată: dezvoltarea ţării, industrializarea, plata datoriei externe, că pînă şi cei de la Europa Liberă, în lipsă de teme, au ajuns să se întrebe în mod critic de ce a plătit România datoria la termen. Fatală pentru Ceauşescu a fost declaraţia că va face o bancă paralelă cu F.M.I.-ul pentru lumea a III-a şi cîteva luni mai tîrziu avea să fie eliminat de către „băieţii deştepţi”. Cît de bine trăiesc românii în democraţie? Chiar şi in perioada penuriei alimentare şi a frigului din case din ultimii ani ai comunismului, a fost boierie faţă de acum, afirmă părinţii noştri. Între 1965 şi 1985, România a fost o ţară civilizată şi respectată în lume. În anii ’80 a avut cea mai rapidă creştere economică din Europa, lucru care a speriat Germania, Anglia, Franţa şi SUA. Înainte de 1989 flota de pescadoare era a şasea din lume, iar cea comecială, a patra. Ambele au dispărut, după, cu dosare cu tot. „Porumbeii libertăţii” au venit în ţara noastră prin lovitura de stat condusă de o gaşcă de criminali, şi au învăţat poporul să folosească cuvinte golite de sens, gen revoluţie, democraţie, reformă, economie de piaţa, tranziţie, pentru a masca jaful şi distrugerea noastră ca naţiune. A fost rău că s-au construit oraşe, fabrici, spitale, grădiniţe, drumuri, şcoli, universităţi, teatre, case de cultură, care permiteau poporului să facă un pas spre civilizaţie? Nicidecum. În oraşele construite pe atunci românii vor mai trai 1000 de ani.