CD
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
ACORDUL NUCLEAR CU IRANUL MAI ARE VRE-O SANSA?
de CD

În ciuda faptului că administrația președintelui Hassan Rouhani a încercat să-i convingă pe iranieni că aderarea SUA la JCPOA este garantată, semnătura secretarului de stat american John Kerry nu a fost suficientă pentru a-l împiedica pe Donald Trump să se retragă din acord.
După ce senatorul Tom Cotton (R-AR) a declarat în 2015 că acordul nuclear cu Iranul, cunoscut oficial sub numele de Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), ar putea dispărea cu o lovitură de pix, ministrul iranian de externe de atunci, Mohammad Javad Zarif, a replicat că „următorul președinte american nu se va putea retrage din acord”.

Negocierile privind revigorarea JCPOA urmează să fie reluate pe 29 noiembrie 2021, la Viena, între Iran și marile puteri mondiale.
Iranul are nevoie de negocieri cu Occidentul pentru a diminua sancțiunile oneroase care i-au slăbit economia, pe care președintele iranian Ebrahim Raisi le-a făcut un element central al agendei sale.
Republica Islamică a rămas fermă în ceea ce privește cererea sa pentru o garanție americană că următoarea administrație americană din 2024 si urmatoarele vor continua să respecte pe deplin JCPOA, asigurare pe care administrația Biden nu a fost în măsură să o dea.

Având în vedere că retragerea lui Trump din JCPOA și reimpozarea sancțiunilor au afectat economia iraniană – cu o inflație ridicată și prețuri la alimente care afectează țara – este logic ca oficialii iranieni să prefere să-și codifice revenirea la JCPOA în baza unui tratat obligatoriu din punct de vedere juridic, mai degrabă decât ca un simplu angajament politic.

De fapt, încrederea este atât de scăzută, iar prestigiul si puterea militara a SUA sunt atat de scazute si ele, încât unii conservatori iranieni au cerut ca Statele Unite să despăgubească Iranul si pentru prejudiciul economic pe care l-a suferit în urma sancțiunilor lui Trump, în timp ce Republica Islamică se conforma acordului.

Pe 24-25 octobmbrie 2021 Marina SUA A IESIT LA “furat la drumul mare” in apele neutre ale Golfului Oman, abordand un tank petrolier Iranian, aducand alaturi un vas commercial si cerand marinarilor iranieni sa pompeze petrol in vasul commercial, pazit de un crucisator si alte 2 vase ale marinei SUA.
Toata aceasta secventa si ce a urmat a fost filmata de o drone iraniana si totul a fost expus pe toate canalele de pe Internet, dar bine inteles ca mass media apartinand sau supusa Kosher nu a atins macar “stirea fierbinte”.

Doar cateva barci mici “moskitos-tantari” iraniene insotite de un mic vas cataraman au intervenit imediat asa cum se poate vedea din filmarile de drona.
Desi numeric si ca forta navala echipa iraniana era mult inferioara , fara atrage un singur foc de arma, a intervenit prompt si americanii au fugit imediat de la locul faptei si nici macar crucisatorul nu a indraznit sa intervina. Frica de dronele iraniene ingheata orice initiativa razboinica a SUA pe apele golfului Oman.

Vedeti clipul video pe linkul “Twitter” de mai jos:

Sa ne mai amintim ca pe 12 ianuarie 2016, presa internațională a relatat că două nave ale Marinei SUA au fost confiscate de o unitate a Corpului Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) în apele teritoriale iraniene și cum iranienii i-au îngenuncheat pe pușcașii marini americani “curajoși”, luându-le armele. Teheranul a difuzat o înregistrare video cu această reținere a două bărci cu zece pușcași marini ai Marinei SUA, fără a trage un singur foc de armă. Potrivit raportului Pentagonului, una dintre navele americane avea echipamentul de navigație defect. Cealaltă barcă s-a grăbit să ajute, dar a fost reperată de o patrulă de frontieră iraniană. „Flota de țânțari” a Republicii Islamice nu a avut probleme în blocarea și dezarmarea americanilor. Teheranul s-a descurcat demn, aplicand doar o” palmă morala”, fără a escalada tensiunile, iar Washingtonul, potrivit Statului Major al Corpului Gărzii Revoluționare Islamice, și-a cerut scuze oficial.

Asta este prestigiul si credibilitatea SUA resubliniat si de retragerea “noaptea ca hotii” din Afganistan.

„Ei, oficialii americani au încălcat odată acordul nuclear fără nicio penalitate, ieșind din el”, a declarat liderul
suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei.
„Acum, ei spun în mod explicit că nu pot oferi garanții că acest lucru nu se va întâmpla din nou.”
Pentru a oferi o astfel de asigurare, președintele Joe Biden ar trebui să ratifice JCPOA ca tratat în Senatul SUA, care
insa nu are nicio ssnsă de a trece de legislativul divizat.
„Nu. Joe Biden are ZERO autoritate constituțională pentru a-și lua acest angajament”, a scris Ted Cruz pe Twitter, adăugând că Senatul nu va aproba niciodată JCPOA.
„Este o certitudine 100% că orice viitor președinte republican îl va rupe”, a conchis senatorul Republican.

În ultimele luni, oficialii iranieni și-au transmis direct îngrijorările oficialilor europeni și indirect americanilor că Biden trebuie să garanteze că următoarea administrație americană va onora JCPOA.
„Ei vor să garanteze că nu va exista niciun Trump 2.0 atâta timp cât se vor conforma pe deplin, că americanii nu se
vor mai retrage pur și simplu din acord”, a declarat un oficial german anonim pentru CNBC.
„Nu există nici un astfel de lucru ca o garanție; acest lucru nu este de natura diplomației”, a declarat trimisul special al SUA pentru Iran, Robert Malley.
Te apuca rasul cand ii auzi pe americani vorbind de Diplomatie.
„Dar nu avem nicio intenție – președintele nu are nicio intenție – de a petrece toate aceste luni negociind o revenire la acord pentru a se retrage apoi”, a adăugat el, incercand sa o scalde.

Deși cererea Iranului este logică, rămâne de văzut cât timp va insista țara asupra acestei prevederi, în timp ce suportă greul sancțiunilor oneroase. Iranul are cu siguranță stimulente pentru a face compromisuri. Sfârșitul sancțiunilor americane ar fi o binefacere pentru economia iraniană prin dezghețarea activelor sale străine și permițând țării să exporte din nou petrol în mod liber.

Ca o garanție că Statele Unite vor respecta permanent JCPOA, ar putea fi mai prudent ca Iranul să sugereze mecanisme/penalitati care ar crește costurile unei retrageri americane sau ar oferi compensații în cazul încălcărilor SUA.
Cu toate acestea, așa cum a demonstrat Trump odată, există puține obstacole care pot împiedica un președinte american hotărât să se retragă sau să ignore acordurile internaționale, ignorarea accordurilor internationale este un sport des practicat cu placere cinica de presedintiile SUA.

Cine mai vrea accorduri si parteneriat cu SUA?