 CD1.956 aprobate denitsoc@gmail.com 108.231.169.110
CE SE VA INTAMPLA CAND…? Statul occidental a ajuns într-un punct pe care Karl Marx la prevăzut in Kapitalul său: guvernul comandă armate, percepe impozite, tipărește una dintre principalele monede de rezervă a lumii și încă totusi depinde de bankerii care decid dacă le mai împrumută bani. In SUA datoria federală a depășit acum 40 de trilioane de dolari pentru prima dată, echivalentul a aproximativ 126% din producția economică anuală și aproape de raportul atins în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Washingtonul înregistrează un deficit anual de aproximativ 7,5% din PIB. Doar dobânzile depășesc 1 trilion de dolari pe an, o sumă mai mare decât bugetul militar. Serviciul datoriei a devenit a doua cea mai mare creanță la un buget federal de aproximativ 7 trilioane de dolari, după doar Securitatea Socială și Medicare. Acelasi fenomen se inregistrează in toate tarile occidentale si aliniate lor. După cum scria Marx, că datoria publică transformă veniturile viitoare ale statului într-un activ financiar prezent. America a dus acest proces mai departe decât orice mare putere anterioară. Activul financiar rezultat a devenit un bun al celor ce au imprumutat statul. Desi statul rămane in continuare să plătească bine merci datoriile contractate. Ce se va intampla cand dolarii nu vor mai avea cautare si nimeni nu-i vor dori? Ce se intamplă cand valuta acum “liber convertibilă” nu va mai fi deloc acceptată ca mijloc de plată de către tările mici, posesoare de resurse naturale si de produse ale agriculturii si ale industriei usoare? Separarea si izolarea tărilor din grupul occidental, la care se adaugă India, un fenomen, al dansului diplomatic si al fitelor de inchinare in fata hegemonului, se realizează zi de zi si cercul se strange tot mai précis pe aliantele si blocurile militare ce s-au vrut dominante. Banul utilizat de aceste tări ca o armă financiară nemiloasă ce a adus tări in stări deplorabile de prăbusire economică, acum acelasi ban dar cu apartenentă diversă si in afara cercului hegemonic lucrează tot ca un instrument, dar de separate si dizolvant al puterii hegemonice. Ce se întâmplă acum cand când creditorii secreti, criminali ai Americii si ai celorlate state încep să ceară un preț mai mare pentru finanțarea puterii si prestigiului lor? Datoriile sunt in dolari si cand dolarul va atinge cotele minime, care sunt greu de prezis, tările cu o oarecare zestre de resurse naturale si energetice, sunt suficiente doar potentialele, vor putea lua imprumuturi la dobanzi decente si să-si dezvolte industrii care să le valorifice zestrea si astfel vor putea plăti cu Centi datoriile in dolari. Sună ca un bluestem dar dacă il studiau mai profund pe Marx si mergeau mai departe, acolo unde lui Marx nu i s-a permis, ar fi putut intelege că profitul ilegal, criminal nu poate merge la infinit si că atunci cand se rupe ata se termină si lumea lor, a profitorilor si vor fi nevoiti ca să suprvietuiască să adere la normele unei lumi cu tinută etică exemplară, fără profit si fără paraziti. Nu va mai fi lumea lor dar va fi singura lume care le poate asigura traiul cinstit, prietenos, cu respect reciproc si colaborare win-win. Atlanta 22/08/2026 |
|---|
Distribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
MONEDA LOCALĂ
De CD
Există o ironie fundamentală în narativul presei main street pe care unii economiști și strategi americani se chinuie să o recunoască deschis: principalul dușman al dolarului nu este BRICS, nici China, nici renminbi/yuanul. Este politica externă a Statelor Unite însăși. De fiecare dată când Washingtonul impune sancțiuni financiare – Rusiei, Iranului, Coreei de Nord, Venezuelei sau sutelor de entități private – reduce atractivitatea dolarului ca monedă de rezervă neutră și fiabilă.
Avantajul teoretic al dolarului constă tocmai în aparenta sa neutralitate: toată lumea îl folosea pentru că nimeni nu se aștepta ca Washingtonul să împiedice utilizarea sa în scopuri comerciale legitime. Această neutralitate a fost compromisă iremediabil si costisitor, reducerea destinatiilor duce la reducerea tranzitului, a tranzactiilor din care bankerii trag pană la 30% profit direct din care statul american nu vede nici un procent.
Amenințările cu tarife vamale de pană la100% asupra țărilor care utilizează alternative la dolar, a făcut explicită o tensiune care fusese întotdeauna implicită: menținerea centralității dolarului necesită acum coerciție activă, nu doar forțe ale pieței. Este o schimbare calitativă, nu doar una cantitativă. Diferența dintre un hegemon care își menține supremația prin propria forță și unul care o impune prin amenințări este diferența dintre încredere și dependența forțată. Prima este autosustenabilă; cea de-a doua se erodează în timp.
Pe termen mediu – un orizont de zece, cincisprezece ani – este foarte probabil ca sistemul monetar internațional să continue să se îndrepte spre odiversificare monetară mai mare: nu o lume fără dolar, ci o lume cu mai puțini dolari, mai multe monede nationale/locale, mai mult aur ca rezervă/garantie în tranzacțiile regionale si cele internationale.
Aceasta nu este o revoluție. Este, pentru a folosi termenul tehnic al economiștilor care studiază aceste procese, „gradualism practic”. Lent, contestat și reversibil pe perioade scurte. Dar orientat structural într-o singură direcție.
În octombrie 2024, la Kazan, Rusia, a avut loc cea mai semnificativă transformare a blocului BRICS de la înființarea sa. Egiptul, Etiopia, Iranul și Emiratele Arabe Unite s-au alăturat ca membri cu drepturi depline; Indonezia a urmat în ianuarie 2025.
O categorie intermediară de „țări partenere” a fost extinsă la alte unsprezece state, de la Bolivia și Cuba până la Nigeria, Uganda, Belarus, Kazahstan, Uzbekistan, Malaezia, Thailanda, Vietnam și Turcia. Dintr-o singură lovitură, grupul care în 2006 era doar un acronim inventat de un economist de la Goldman Sachs a devenit cea mai mare coaliție de economii emergente instituționalizată vreodată.
Cifrele rezultate sunt uimitoare. Blocul BRICS+, în componența sa actuală, reprezintă aproximativ 37% din PIB-ul global măsurat la paritatea puterii de cumpărare, 46% din populația lumii și aproximativ 23% din comerțul internațional. Acesta depășește G7 în ceea ce privește producția economică agregată. Dacă Arabia Saudită – care incă se mai decide oficial – ar fi adăugată, blocul ar câștiga o influență decisivă asupra piețelor energetice globale.
Dar cifrele agregate maschează o eterogenitate extraordinară.
Gestionarea acestei diversități este provocarea politică centrală a proiectului. Mecanismul decizional bazat pe consens – care în practică echivalează cu unanimitatea – transformă fiecare membru reticent într-un jucător cu drept de veto. India, care în septembrie 2024 a declarat că țara „nu a avut niciodată probleme cu dolarul”, poate bloca orice inițiativă colectivă care depășește pragul său de confort diplomatic.
Noua Bancă de Dezvoltare – NDB – este fondată în 2014 la Fortaleza și operațională din 2016, a aprobat 42,9 miliarde de dolari pentru 139 de proiecte până în 2024. Strategia sa 2022-2026 stabilește un obiectiv explicit: 30% din finanțarea sa trebuie să fie denominată în monedele naționale ale țărilor membre. A emis obligațiuni în renminbi pe piața interbancară din Shanghai, în rand sud-african și în rupii indiene. Construiește ceva ce instituțiile Bretton Woods nu au fost niciodată interesate să construiască: o piață de capital în monede diferite de dolar pentru economiile emergente.
Impactul macroeconomic începe să fie măsurabil. Un studiu econometric recent, publicat în 2026 în “International Review of Economics and Finance”, a analizat 99 de țări din 2004 până în 2024 folosind o metodă de diferențiere valorică. Rezultatul este semnificativ: țări care au avut acces la BRICS, la cooperarea financiară a țărilor din S – NDB plus Aranjamentul Rezervelor Contingente – prezintă o volatilitate semnificativ mai mică a cursului de schimb în comparație cu grupul de control. Reducerea se ridică la aproximativ 0,1 unități pentru măsura de volatilitate utilizată, echivalentul unei scăderi de aproximativ 14% a fluctuațiilor cursului de schimb. Iar efectul persistă în timp: rămâne semnificativ statistic la cinci ani de la aderarea la cadrul instituțional BRICS.
Mecanismul este dublu. Pe de o parte, NDB promovează acordarea de credite în monedă locală, reducând ceea ce economiștii numesc „păcatul originar” al economiilor emergente: incapacitatea de a se împrumuta în propria monedă. Atunci când o țară se împrumută în dolari, dar primește venituri în monedă locală, orice depreciere a cursului de schimb crește automat povara datoriei, creând cicluri de instabilitate. Expansiunea creditului intern rupe acest ciclu. Pe de altă parte, puterea instituțională a NDB atrage investiții străine directe pe termen lung – care sunt mai stabile și mai puțin volatile decât fluxurile speculative care caracterizează piețele financiare dominate de dolari.
A doua inițiativă majoră care a rezultat în urma summitului de la Kazan este Inițiativa de Plăți Transfrontaliere BRICS (BCBPI). Ideea este elegantă din punct de vedere tehnic: o rețea digitală care conectează băncile centrale ale țărilor participante, permițând tranzacții în monede naționale fără a trece prin sistemul occidental de mesagerie SWIFT sau circuite de compensare denominate în dolari.
Cand sistemul va funcționa la capacitate maximă, o companie rusă ar putea plăti un furnizor indian în rupii, iar o companie chineză ar putea deconta o tranzacție cu Brazilia în reali, fără ca niciun cent din tranzacție să treacă prin băncile americane sau europene, fără nici o convertire in dolari cear fi drastic taxată pană la 15% intr-un singur sens.
Beneficiile sunt triple: eliminarea riscului de sancțiuni, reducerea costurilor tranzacțiilor și accelerarea plăților. Declarația de la Kazan a adoptat propunerea rusă ca bază de lucru, deși a caracterizat-o drept „voluntară și neobligatorie” – o sintagmă care, în diplomația multilaterală, înseamnă că nu toți participanții sunt pregătiți să se angajeze operațional în acest sens. Raportul tehnic BCBPI, aprobat la reuniunea din 2025 a miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din țările BRICS, a confirmat această direcție fără a stabili termene operaționale.
Între timp, China are deja un sistem alternativ funcțional: CIPS (Sistemul de plăți interbancare transfrontaliere), lansat în 2015. La sfârșitul anului 2024, aceasta avea 1.500 de participanți direcți și indirecți în 109 țări, cu volume medii zilnice de tranzacții de aproximativ 500 de miliarde de yuani. Nu este încă o alternativă sistemică la SWIFT – se bazează parțial si pe infrastructura de mesagerie a SWIFT – dar este o alternativă funcțională pentru tranzacțiile în renminbi, iar importanța sa crește cu fiecare lună care trece, mai ales ca si FMI acceptă plata datoriilor in moneda chineză.
Atlanta 23/08/2026