denitsoc@gmail.com 75.57.36.95
Globalizarea și „Marea Resetare” Teorii ale conspirațiilor? NU! Punerea lor în practică ! În cele ce urmează vă prezentăm elucubrațiile celor care azi se cred dumnezeii planetei și stau în spatele războiului care bate la ușa României (Redacția ART-EMIS) Despre ce civilizaţie, globalizare și ideologie ideologii vorbim? „Pământul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii” (Merton Lambert, formator în cadrul Fundației Rockefeller) „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva” (Cristine Lagard, șefa F.M.I.) „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că economia S.U.A. va necesita cantități tot mai mari de minerale din străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate […] Puterea este cel mai puternic afrodiziac […] Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili […] „Azi, America ar fi indignata dacă trupele ONU ar intra in Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscători! Acest lucru va fi valabil mai ales dacă li s-a spus în prealabil că exista infiltrate in mijlocul lor amenințări din afara, indiferent dacă sunt reale sau fictive, care pun in pericol însăşi existenţa noastră. Aceasta va fi valabil și în cazul tuturor popoarelor din lume iar ele vor dori să fie eliberate de acest rău. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de bună voie abandonate de către oameni, mai ales dacă bunăstarea lor va fi garantată de către Guvernul Mondial” (Dr. Henry Kissinger, Conferinţa Bilderberg, Evians, Franţa, 1991). „Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majoră credibilă şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială” (David Rockefeller). „Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populației, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceți populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienți oameni pentru a face atât de multe daune ecologice” (Mihail Gorbaciov). „În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să il spun, dar este la fel de rău să nu-l spun” (J. Cousteau, 1991 explorator şi reprezentant U.N.E.S.C.O.). „Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala: «Virusul-Om». Primele mele trei obiective principale ar fi : reducea populației umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi în al treilea rând să văd cât mai multe zone pustii” (Dave Foreman). „Războiul şi foametea nu sunt eficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient şi mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvata criza populației. SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90 la sută din populaţia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letală şi ucide în câteva zile, în loc de câțiva ani. Trebuie să creștem mortalitatea cu 90% la om. Uciderea oamenilor… Gândiţi-vă la asta… Știți, gripa aviară e buna, de asemenea. Pentru că cel care supraviețuiește, va îngropa mai apoi nouă” (Dr. Eric Pianka, profesor de ecologie evolutiva la Universitatea din Texasa – soluţii pentru reducerea populaţia lumii, declarație cu privire la controlul populaţiei). „Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decât în cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica” (David Spangler, director al Iniţiativei Planetare, Organizaţia Naţiunilor Unite si unul din fondatorii curentului „New Age”). „Astăzi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10% sau chiar 15%..!” (Bill Gates). „Direcția pe care o urmează Rockefellerii şi aliaţii lor este de a crea un guvern într-o lume care combină supercapitalismul şi comunismul în acelaşi cort, toate aflate sub controlul lor… Mă refer la o conspiraţie? Da. Si sunt convins că există un astfel de complot internaţional în domeniu, aplicat si planificat de mult timp, şi care este incredibil de rău intenţionat” (Congresmanul Larry P. McDonald, 1976). „Un regim planetar ar trebui sa fie responsabil pentru determinarea populaţiei optime in întreaga lume dar şi in fiecare regiune şi pentru a arbitra diferitele ţări în împărțirile regionale. Controlul mărimii populaţiei ar putea să rămână responsabilitatea fiecărui guvern, dar regimul planetar ar trebui sa aibă puterea de a aplica limitele convenite” (John P. Holdren, consultant în știință a lui Obama) „Sincer am crezut că la acea data Roe s-a decis si am avut temeri cu privire la creşterea populaţiei, în special de creştere în rândul populaţiilor care nu vrem să aibă prea mulți urmași” (Ruth Bader Ginsburg, Curtea Supremă de Justiție, SUA) „Principiul care susține vaccinarea obligatorie este suficient de răspândit iar cel de tăiere a trompelor uterine ar trebui sa fie la fel. […] Este mai bine pentru toată lumea, dacă în loc de a aştepta executarea degeneraților pentru infracţiuni, sau de a-i lăsa să moară de foame în imbecilitatea lor, societatea îi va împiedica, pe cei care sunt în mod vădit inapți, să continue soiul lor… Trei generaţii de imbecili sunt de ajuns. (Oliver Wendell Holmes, Curtea Suprema de Justitie, SUA) „Graviditatea ar trebui să fie o crima pedepsibila împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii deţin un permis de la guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie îndemnați la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizând antidoturi cetăţenilor aleși pentru fertilizare…” (David Brower, directorul executiv Sierra Club). „Dacă m-aş reîncarna, aş dori să revin pe pământ ca un virus ucigaș care sa reducă populația umană […] Creşterea populaţiei umane este, probabil, singura şi cea mai gravă ameninţare pe termen lung, pentru supravieţuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care aceasta creștere nu este temperată – nu doar pentru lumea naturii, ci si pentru lumea oamenilor. Cu cât sunt mai multe persoane, cu atât mai multe resurse vor consuma, și implicit va fi mai multă poluare” (Prinţul Phillip, soţul ex-reginei Elisabeta, Ducel de Edinburgh, lider al World Wildlife Fund). „Menţinerea umanității sub 500 milioane, în echilibru perpetuu cu natura” (Inscripție aflată pe una din plăcile Georgia Guidestones aruncate în aer în data de 6 iulie 2022 „nu se știe de către cine”). „Femeile în Ţările de Jos, care sunt considerate de către stat că sunt mame improprii ar trebui să fie condamnate la a lua contraceptive pentru o perioadă determinată de doi ani” (Marjo Van Dijken – autor al proiectului de lege în Ţările de Jos). „În America de Sud, guvernul Peruan merge din uşă în uşă facand presiuni asupra femeilor care urmează să fie sterilizate, acțiune finanţată cu USD” (Mark Earley în „The Wrong Kind of party Christian Post”, 27 octombrie 2008) „Suprapopularea este în prezent vastă, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va răspunde la reducerea viitoare a ratei natalităţii prin metode contraceptive, sterilizare şi avort, dar trebuie ca să reducem în prezent cât mai mult populația. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace” (Iniţiativa pentru Carta Naţiunilor Unite ECO-92 Pământ). |
In vara lui 2001 tatal meu imi povestea la o cafea mai multa istorie pe Ardealul de Nord decat in toate campaniile pe Memorialul durerii sau cele conduse de Centrul Wiesenthal . La o cafea la masa din curte de langa fosta cladire a hidroavionului Getta unde la etaj isi avea biroul fostul ofiter israelian David Suli ajuns milionar in coruptia PDL si a PSD , doua partide de ambasada . Da, PSD si PDL erau in 2001 doar o extensie a ambasadei Israelului care au condus acte de politie politica pe origine la nivel de crima .
Tatal meu imi povestea cum a pus la punct un sistem de vanatoare si de lichidare de horthystii care au omorat romani si evrei in Ardealul de Nord. La un moment dat se trezeste cu acest David Suli la poarta care incepe cu amenintarile:
David Suli : ,, Intru cu buldozerul peste tine, iti omor copiii, iti dau foc la casa ….”
Biroul lui David Suli era la etaj si cu siguranta a stat si a ascultat discutia…
Pentru asa ceva tatal meu a inceput sa se intereseze de el si a aflat o serie de porcarii pentru care se justifica si astazi o ancheta jurnalistica. Din ,,ancheta” , o ancheta ca in Securitate, desfasurata de tatal meu , a aflat ca David Suli era un fost ofiter israelian care s-a imbogatit din coruptia politicienilor din PDL si din PSD. Mai mult, a aflat ca abuza toate femeile care se angajau la firma lui si ca era cunoscut ca violator de romance . David Suli era un sionist fanatic, nazist, care viola si profita de romance din motive rasiale protejat de sefii politiei politice si de mafia politica din PDL si din PSD. Eu unul am ramas socat pentru ce imi povestea tatal meu care stia foarte bine sa faca o ancheta ca fost sef din Securitate.
„RĂZBOIUL PENTRU DREPTATE” AMERICAN ESTE DE FAPT UN RĂZBOI PENTRU HEGEMONIA DIABOLICA
Boyd D. Cathey
Pe 25 octombrie 2022, congresmanul democrat Jamie Raskin (D-Maryland) a sărbătorit retragerea de către „caucusul progresist” al Congresului democrat a scrisorii lor eșuate (24 octombrie) prin care implora administrația Biden să se angajeze în negocieri serioase cu Rusia și Ucraina pentru a putea pune capăt. conflictul sângeros din Europa de Est care amenință să devină rapid o conflagrație nucleară care ar putea pune capăt vieții pe pământ așa cum o știm noi.
Raskin nu este un congresman democrat obișnuit; el este un membru important al comisiei speciale a Camerei, care a investigat ocuparea Parlamentului, acea amenințare îngrozitoare la adresa „democrației noastre”, „insurrecția” din 6 ianuarie 2021. Da, este un extremist de stânga și evreu, iar mesajul său este adesea la fel de nebun și fanatic ca și cel al oricărui membru al echipei. Dar cu o diferență majoră: este foarte bine plasat și bine conectat, face parte din establishmentul democrat, așa că atunci când vorbește, vorbește cu o anumită autoritate pentru partid și conducerea acestuia.
După ce i-a lăudat pe colegii săi de stânga pentru că și-au retras pledoaria pentru negocieri pentru a pune capăt unui conflict crud și vicios – în mod ciudat, nu este ceea ce cei de stânga susțin în mod tradițional că fac, cer „pace” și „încheierea violenței”? Raskin și-a spus cel mai important și revelator paragraf al său și adevăratele motive pentru care SUA este profund implicată într-un conflict îndepărtat din Europa de Est.
Indiferent dacă și-a dat seama sau nu, ea rezumă poziția oficială (dacă nespusă) americană și NATO cu privire la conflict și, mai mult, problemele reale implicate. Majoritatea tuturor celor care dețin poziții de putere și autoritate la Washington și Bruxelles le înțeleg, dar prea mulți americani obișnuiți nu le înțeleg.
Iată ce spune Raskin de ce trebuie să fim în Ucraina:
„Moscova este în acest moment un centru al tiraniei corupte, al cenzurii, al represiunii autoritare, al violenței poliției, al propagandei, al minciunilor guvernamentale și al dezinformarii și al planificării crimelor de război.
Este un centru mondial al urii antifeministe, antigay, anti-trans, precum și patria teoriei înlocuirii pentru export. Sprijinind Ucraina, ne opunem acestor opinii fasciste și susținem principiile urgente ale pluralismului democratic.”
Suna familiar? Ar trebui, deoarece este aceeași litanie de acuzații pe care le auzim în mod constant și isteric de majoritatea presei noastre moștenite pe plan intern, pentru a ataca, contesta și anula pe cei care pun la îndoială și contestă ultimele cuceriri ale „democrației noastre liberale”. Limba este aproape identică, cu excepția locației.
Acele tipuri „ultra MAGA” trebuie învinse, stinse, fie în America, fie în Rusia…
Raskin dezvăluie astfel șablonul, un șablon universal, care este folosit atât pe plan intern aici, în SUA, cât și la nivel global de NATO și UE pentru a-și justifica acțiunile în Ucraina… și în alte părți.
Și acele acțiuni sunt în paralel cu acțiunile politicii externe oficiale americane, în general, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu siguranță, a trebuit să ne opunem avansării comunismului sovietic după acel război și o mare parte din justificarea politicii noastre externe de atunci a fost doar asta: trebuia să-i învingem pe sovietici, trebuia să apărăm „libertatea”, dar, mai amenințător, a trebuit să „forțăm” (în cuvintele lui Allan Bloom în The Closing of the American Mind) „democrația liberală” asupra tuturor acelor națiuni recalcitrante de pe glob, fie că și-au dorit-o sau nu.
Și așa-zișii „conservatori” americani au continuat, deoarece amenințarea comunismului era un potențial final de joc pe care trebuia să-l oprim, cu orice preț. Cu toate acestea, retrospectiv, se pare că fiecare „criză de luptă”, fiecare criză care ne-a permis să ne angajăm în ceea ce părea un război „drept” la acea vreme, s-a dovedit a fi un steag fals inițiat de guvernul nostru, fie că este „incidentul” Golful Tonkin. care ne-a propulsat la o participare vicioasă pe teren la războiul din Vietnam; Armele de Distrugere in Masa din Irak pe care le-am asigurat solemn lumii „au fost acolo ascunse în secret de răul Saddam Hussein” (dar care au fost doar un mit fabricat de zeloșii noștri globalişti neoconservatori).
„…masacrele și atacurile cu gaze” siriene, presupuse concepute de președintele Bashar al-Assad (și aliații săi ruși), dar de fapt mai multe steaguri false înscenate de prietenii islamiști teroriști ai lui John McCain; și dorința evanghelică de a converti Afganistanul – o națiune cu o cultură islamică din secolul al XIII-lea – într-un exemplu strălucitor de Kulchur american „modern”, plin de feminism, „drepturi” LGBTQ și toate celelalte binecuvântări care decurg în mod obișnuit din politica noastră externă imperială. când infectăm o țară vizată cu versiunea noastră de progres și democrație liberală.
Implicarea noastră în Ucraina este cel mai recent capitol din această tragică procesiune de implicări eșuate concepute de cei care ne-au dominat politica externă (și, de asemenea, în mare parte politicile noastre interne) în dorința lor chiliastică de a stabili ceea ce regretatul meu mentor, conservatorul Russell Kirk, a numit un „ Pax Americana,” o entitate globală care abordează în mod excesiv limbajul „democrației” și „drepturilor omului”, pe măsură ce continuă să limiteze și să pună capăt libertăților efective ale popoarelor cu care intră în contact… fie aici, în SUA, cu armonizarea DOJ și a FBI-ului său armat în stil Stasi, sau în țările din întreaga lume în care cizma globală „democratică” (citește=tiranică) a SUA și a servitorilor săi din NATO și UE stinge moștenirea și libertățile tradiționale ale locuitorilor destul de nefericit să fie destinatarul generozității americane.
De la început, mi s-a părut fascinant să-i văd pe Chuck Schumer și Nancy Pelosi alături de Mitch McConnell și Lindsey Graham din dorința lor comună de a se angaja potențial într-un război nuclear… pentru ce? un colț îndepărtat al Europei de Est? Cu toate acestea, are perfect sens: așa cum au exclamat deschis secretarul de stat Anthony Blinken și alți lideri, atât democrați, cât și republicani: acesta este un război pentru distrugerea unei Rusii recalcitrante și pentru defenestrarea președintelui ei Vladimir Putin, chiar dacă ia viața fiecăruia. bietul ucrainean să o facă. Este deschis, cu singurul scop în vedere distrugerea statului și culturii ruse.
Cei mai îndrăzneți susținători spun la fel, așa cum este martorul unui Neocon zelos care scrie recent pe website-ul „Legea și Libertatea” al „Conservatorului” Fondului pentru Libertate: autorul Institutului Claremont, Paul Schwennesen, într-o piesă violentă, înclinată în mod corespunzător, „Va trece balonul libertatii în Rusia?” (26 octombrie): Rusia delenda est! (pentru a parafraza angajamentul lui Cato cel Bătrân că Cartagina trebuie distrusă).
Țara Rusiei, afirmă el, trebuie învinsă și împărțită în state mai mici și dependente.
Este parte integrantă a scopului și obiectivului de a impune ceea ce se numește „democrație liberală” – o Nouă Ordine Mondială – pe întreaga suprafață a globului. Este un obiectiv împărtășit de oameni ca Pelosi și Graham, un obiectiv care îi unește. Este un obiectiv care este rostit aproape în fiecare dimineață în „Fox & Friends” de către strategul nu prea învățat, generalul în retragere Jack Keane, care reprezintă un grup intitulat în mod amenințător „Institutul pentru Studiul Războiului”.
Ghici cine mai stăpânește adăpostul la Institut? Bill Kristol, fostul senator democrat al SUA și avid bellicist Joe Liebermann și fostul general David Petraeus, toti evrei “experți” neoconiști care literalmente fac spumă la gură în perspectiva unui „mic război” prin care să impună celorlalți globalismul în stil american.
Dar de data asta e diferit.
Cu câteva zile înainte de incursiunea rusă în Ucraina din 24 februarie 2022, marioneta americană de la Kiev, Volodymyr Zelensky, a mers la o conferință de securitate la München și a declarat că Ucraina intenționează să-și recapete armele nucleare. A fost unul dintre factorii care l-au determinat pe președintele Putin, al cărui spate fusese împins la zid, să acționeze fără tragere de inimă.
Acum, guvernul rus a declarat că are dovezi incontestabile, dovadă pe care este pregătit să o împărtășească la ONU sau la orice forum mondial, că SUA și satrapul său ucrainean de la Kiev intenționează să folosească o bombă nucleară cu randament redus, o bombă” „murdara” în Ucraina, ca o justificare pentru a trimite, în mod formal, nu doar pe ascuns, trupe americane la sol (101st Airborne se pregătește deja la granița cu Ucraina gata să intre ordinele lui Biden).
Vladimir Putin a strigat și a denunțat această posibilă acțiune, avertizând asupra acestui ultim potențial „incident fals steag american”. Fără nici măcar cea mai mică analiză a dovezilor rusești, Departamentul de Stat al SUA și slujitorii noștri din Europa au respins din mână această acuzație gravă. Dar dacă armata rusă întărită și completată își lansează ofensiva mult așteptată în această toamnă și ucrainenii încep să se retragă, este posibil să fim noi și subalternii noștri din Europa cei care lansăm al treilea război mondial.
Rusia are mult mai multe focoase nucleare decât SUA; dacă ar izbucni un război la o asemenea scară, ar însemna sfârșitul virtual al civilizației așa cum o cunoaștem. Cu toate acestea, neoconservatorii zeloși anti-ruși de la Washington par nepreocupați (deși există știri că oferă antidoturi împotriva posibilelor radiații în anumite zone metropolitane selectate).
Cei de la putere din Washington și Bruxelles sunt destul de dispuși să riște totul, pentru că ei – în adâncul sufletului – înțeleg și împărtășesc importanța integrală a declarației lui Jamie Raskin.
Dincolo de argoul ideologic extrem de încărcat al verbiajului despre „democrația liberală”, „drepturile omului” și „drepturile LGBTQ”, există o problemă mai profundă, un motiv mai profund, pe care, instinctiv, mulți dintre războinicii din fotolii turbați și frenetici din DCil înțeleg, dar pe care mult prea puțini din așa-zișii „conservatori” patriotici îl văd.
Tucker Carson întreabă: „Care ar putea fi justificarea” tuturor mișcărilor hiper-agresive ale SUA și slujitorii săi, care s-ar putea termina cu un război nuclear?
„Ne-am întrebat. Oricine este atent trebuie să se fi întrebat asta. Ei bine, săptămâna aceasta, congresmanul Jamie Raskin din Maryland, din Bethesda, a răspuns la această întrebare.
Rusia este o țară creștină ortodoxă cu valori sociale tradiționale și, din acest motiv, trebuie distrusă, indiferent cat ne costă. Acesta nu este un război convențional. Acesta este un jihad. Jamie Raskin a spus asta cu voce tare, dar mulți din Washington sunt de acord cu el în ambele părți. Ei ar dori să vadă World War Trans imediat…”
Asta e; recitiți din nou declarația lui Raskin. La bază, se rezumă la o putere majoră, un „semn de contradicție”, refuzul de a merge împreună cu globalizarea demonică și secularizarea lumii de către cei care, conștient sau nu, acționează ca unități avansate pentru Antihrist. Este un lucru când un minor iritant – Ungaria, să spunem – refuză să accepte resetarea globală a lumii, dar cu totul altul când Rusia nu o face. În consecință, trebuie zdrobita; Ucraina și populația ei suferindă sunt doar o piatră de temelie în acel proces deschis.
După cum Feodor Dostoievski a văzut în mod înspăimântător în urmă cu mai bine de o sută cincizeci de ani, acel război propriu-zis a fost declanșat de Caiafa și slujitorii săi în vremurile biblice, este conflictul vechi dintre forțele Răului și cele ale Binelui.
Poetul irlandez W. B. Yeats l-a vizualizat în toată groaza sa în cenușa mocnitoare a Primului Război Mondial:
Întorcându-se și întorcându-se în giurul care se lărgește
Șoimul nu-l poate auzi pe șoimar;
Lucrurile se destramă; centrul nu mai poate ține;
Simpla anarhie este dezlegată asupra lumii,
Valea întunecată de sânge este slăbită și peste tot
Ceremonia inocenței este înecată;
Celor mai buni le lipsește orice convingere, în timp ce cei mai răi
Sunt plini de intensitate pasională.
Cu siguranță o revelație este la îndemână;
Cu siguranță a doua venire este aproape.
A Doua Venire! Cu greu ies acele cuvinte
Când o imagine vastă din Spiritus Mundi
Îmi tulbură vederea: o risipă de nisip din pustiu;
O formă cu corp de leu și cap de bărbat,
O privire goală și nemiloasă ca soarele,
Își mișcă coapsele lente, în timp ce totul impietreste
Umbrele vântului ale păsărilor indignate din deșert.
Întunericul scade din nou, dar acum știu
Acele douăzeci de secole de somn pietros
Au fost supărați până la coșmar de un gand legănat,
Și ce fiară aspră, a venit ceasul în sfârșit,
Slobozi spre Betleem pentru a te naște? – „A doua venire” (1919)
Există un vers care a fost scandat timp de un mileniu în vechile Rugaciuni de noapte in latină, Complineul[1], care ne avertizează: „Fii treaz și vigilent; pentru că adversarul tău, diavolul, umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită.” [I Petru 5:8]
Acel Adversar hohotitor și strident dorește să stea în poziții de autoritate și putere asupra noastră, iar scopul său este să distrugă moștenirea prețioasă, moștenirea care ne-au fost încredințate acum două mii de ani.
Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o fațetă, cea mai recentă tranșă, în acel conflict, dar una care poate aduce foarte bine Eschatonul.
NT:
1. Compline-ul este o străvechea rugăciune de noapte a Bisericii Catoliceși o modalitate de a uni rugăciunile miilor de călugări, frați, surori, preoți și seminariști care se roagă la aceeași rugăciune.
Sursa: https://www.unz.com/article/the-american-war-for-righteousness-is-a-war-for-evil
Traducerea: CD
Si cind te gindesti ca mai sint unii care-l acuza pe Hitler …….!! :)
POZIȚIA GERMANIEI ÎN NOUA ORDINE MONDIALĂ A AMERICII
Michael Hudson
Politica SUA este orientată către un singur scop și un singur scop: hegemonia mondială politică și financiară și dominația militară.
Germania a devenit un satelit economic al Noului Război Rece al Americii cu Rusia, China și restul Eurasiei. Germaniei și altor țări NATO li s-a spus să-și impună sancțiuni comerciale și de investiții, care vor supraviețui războiului de astăzi din Ucraina.
Președintele SUA Biden și purtătorii de cuvânt ai Departamentului de Stat au explicat că Ucraina este doar arena de deschidere într-o dinamică mult mai largă, care împarte lumea în două seturi opuse de alianțe economice. Această fractură globală promite să fie o luptă de zece sau douăzeci de ani pentru a determina dacă economia mondială va fi o economie unipolară, centrată pe SUA, sau o lume multipolară, cu mai multe monede, centrată pe inima Eurasiatică, cu economii mixte public/privat.
Președintele Biden a caracterizat această divizare ca fiind între democrații și autocrații. Terminologia este tipică orwelliană cu vorbire inselatoare.
Prin „DEMOCRAȚII” el se referă laoligarhiile financiare din SUA și aliatele occidentale. Scopul lor este de a muta planificarea economică din mâinile guvernelor alese către Wall Street și alte centre financiare aflate sub controlul SUA.
Diplomații americani folosesc Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială pentru a cere privatizarea infrastructurii lumii și dependența de tehnologia, petrolul și exporturile de alimente din SUA.
Prin „AUTOCRAȚIE”, Biden defineste țări care rezistă acestei financiarizări și privatizări. În practică, retorica americană înseamnă promovarea propriei creșteri economice și standarde de viață, păstrând finanțele și serviciile bancare ca utilități publice. Ceea ce este în principiu o problemă este dacă economiile vor fi planificate de către centrele bancare pentru a crea bogăție financiară – prin privatizarea infrastructurii de bază, a utilităților publice și a serviciilor sociale, cum ar fi îngrijirea sănătății, în monopoluri – sau prin creșterea nivelului de trai și a prosperității prin păstrarea activității bancare și a creării de bani, sănătate publică, educație, transport și comunicații în mâini publice.
Țara care suferă cele mai multe „daune colaterale” în această fractură globală este Germania. Fiind cea mai avansată economie industrială a Europei, in Germania oțelul, produsele chimice, mașinile, autovehiculele și alte bunuri de larg consum sunt cele mai dependente de importurile de gaz, petrol și metale rusești, de la aluminiu la titan și paladiu. Cu toate acestea, în ciuda a două conducte Nord Stream construite pentru a furniza Germaniei energie la preț scăzut, Germaniei i s-a spus să se oprească de gazul rusesc și să se dezindustrialice.
Aceasta înseamnă sfârșitul preeminenței sale economice. Cheia creșterii PIB-ului în Germania, ca și în alte țări, este consumul de energie pe lucrător.
Aceste sancțiuni anti-ruse fac ca Noul Război Rece de astăzi să fie în mod inerent antigerman. Secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, a spus că Germania ar trebui să înlocuiască gazul rusesc de pe conductele rusesti cu prețuri reduse, cu Gaz Natural Lichefiat, extreme de scump din SUA. Pentru a importa acest gaz, Germania va trebui să cheltuiască rapid peste 5 miliarde de dolari pentru a construi capacitatea portuară pentru a gestiona tancurile GNL.
Efectul va fi de a face industria germană necompetitivă. Falimentele se vor răspândi, locurile de muncă vor scădea, iar liderii germani pro-NATO vor impune o depresie cronică și scăderea nivelului de trai.
Majoritatea teoriilor politice presupun că națiunile vor acționa în propriul lor interes. Altfel, sunt țări satelit, care nu își controlează propria soartă. Germania își subordonează industria și standardele de viață dictatelor diplomației americane și interesului propriu al sectorului petrolului și gazelor din America. Face acest lucru în mod voluntar – nu din cauza forței militare, ci dintr-o convingere ideologică că economia mondială ar trebui să fie condusă de planificatorii Războiului Rece din SUA.
Uneori este mai ușor de înțeles dinamica actuală, îndepărtându-se de propria situație imediată pentru a privi exemplele istorice ale tipului de diplomație politică pe care o vedem că despart lumea de astăzi. Cea mai apropiată paralelă pe care o pot găsi este lupta Europei medievale a papalității romane împotriva regilor germani – Sfinții Împărați Romani – în secolul al XIII-lea.
Acel conflict a împărțit Europa pe linii asemănătoare celor de astăzi. O serie de papi l-au excomunicat pe Frederic al II-lea și pe alți regi germani și și-au mobilizat aliați pentru a lupta împotriva Germaniei și a controlului acesteia asupra sudului Italiei și a Siciliei.
Antagonismul occidental împotriva Orientului a fost incitat de cruciade (1095-1291), la fel cum Războiul Rece de astăzi este o cruciada împotriva economiilor care amenință hegemonia SUA asupra lumii.
Războiul medieval împotriva Germaniei se terminase si s-a decis cine ar trebui să controleze Europa creștină: papalitatea, cu papii devenind împărați lumești, sau conducători seculari ai regatelor individuale, pretinzând puterea de a le legitima moral și de a le accepta.
Analogul Europei medievale cu Noul Război Rece al Americii împotriva Chinei și Rusiei a fost Marea Schismă din 1054.
Cerând control unipolar asupra creștinătății, Leon al IX-lea a excomunicat Biserica Ortodoxă centrată în Constantinopol și întreaga populație creștină care îi aparținea. O singură episcopie, Roma, s-a desprins de întreaga lume creștină a vremii, inclusiv de vechile Patriarhii ale Alexandriei, Antiohiei, Constantinopolului și Ierusalimului.[1]
Această separare a creat o problemă politică pentru diplomația romană: cum să țină toate regatele vest-europene sub controlul său și să revendice dreptul la subvenții financiare de la ele. Acest scop presupunea subordonarea regilor seculari autorității religioase papale. În 1074, Grigore al VII-lea, Hildebrand, a anunțat 27 de dictate papale care descriu strategia administrativă pentru ca Roma să-și blocheze puterea asupra Europei.
Aceste cereri papale sunt izbitor de paralele cu diplomația americană de astăzi.
În ambele cazuri, interesele militare și cele lumești necesită o sublimare sub forma unui spirit ideologic cruciat pentru a cimenta sentimentul de solidaritate pe care îl cere orice sistem de dominație imperială. Logica este atemporală și universală.
Dictatele papale au fost radicale în două moduri majore. În primul rând, au ridicat episcopul Romei deasupra tuturor celorlalte episcopii, creând papalitatea modernă. Clauza 3 a statuat că numai papa avea puterea de învestitură de a numi episcopi sau de a-i destitui sau de a-i reinstala. Întărind acest lucru, clauza 25 a dat dreptul de a numi (sau depune) episcopi papei, nu conducătorilor locali. Iar clauza 12 dădea papei dreptul de a destitui împărați, în urma clauzei 9, obligând „toți prinții să sărute picioarele Papei” pentru a fi considerați conducători legitimi.
La fel și astăzi, diplomații americani pretind dreptul de a numi cine ar trebui să fie recunoscut ca șef de stat al unei națiuni. În 1953, ei l-au răsturnat pe liderul ales al Iranului și l-au înlocuit cu dictatura militară a șahului. Acest principiu le oferă diplomaților americani dreptul de a sponsoriza „revoluții colorate” pentru schimbarea regimului, cum ar fi sponsorizarea dictaturilor militare din America Latină care creează oligarhii clienți pentru a servi interesele corporative și financiare ale SUA.
Lovitura de stat din 2014 din Ucraina și selecția este doar cel mai recent exercițiu al acestui drept al SUA de a numi și demite lideri.
Mai recent, diplomații americani l-au numit pe Juan Guaidó ca șef de stat al Venezuelei în locul președintelui său ales și i-au predat rezervele de aur ale țării respective. Președintele Biden a insistat că Rusia trebuie să-l îndepărteze pe Putin și să pună un plan pro-SUA si un lider în locul lui.
Acest „drept” de a alege șefii de stat a fost o constantă în politica SUA, care acoperă istoria sa lungă de amestec politic în afacerile politice europene de la al Doilea Război Mondial.
A doua trăsătură radicală a dictatelor papale a fost excluderea a oricărei ideologii și politici care s-au îndepărtat de autoritatea papală. Clauza 2 spunea că numai Papa poate fi numit „Universal”. Orice dezacord era, prin definiție, eretic. Clauza 17 spunea că niciun capitol sau carte nu poate fi considerată canonică fără autoritatea papală.
O cerere similară cu cea formulată de ideologia de astăzi, sponsorizată de SUA, a „piețelor libere” financiarizate și privatizate, adică dereglementarea puterii guvernamentale pentru a modela economiile în alte interese decât cele ale elitelor financiare și corporative centrate pe SUA.
Cererea de universalitate în Noul Război Rece de astăzi este acoperită de limbajul „democrației”.
Dar definiția democrației în Noul Război Rece de astăzi este pur și simplu „pro-SUA” și în special privatizarea neoliberală ca noua religie economică sponsorizată de SUA. Această etică este considerată a fi „știință”, ca în cvasi-Premiul Memorial Nobel în Științe Economice. Acesta este eufemismul modern pentru economia neoliberală din Chicago-Școală, programele de austeritate ale FMI și favoritismul fiscal pentru cei bogați.
Dictatele papale au precizat o strategie pentru blocarea controlului unipolar asupra tărâmurilor seculare. Ei au afirmat întâietatea papală asupra regilor lumești, mai ales asupra Sfinților Împărați Romani ai Germaniei. Clauza 26 le-a dat papilor autoritatea de a excomunica pe oricine „nu era în pace cu Biserica Romană”.
Acest principiu a implicat încheierea Clausului 27, permițându-i papei să „alunge subiecții de la credința lor față de oamenii răi”. Acest lucru a încurajat versiunea medievală a „revoluțiilor de culoare” pentru a aduce schimbarea regimului.
Ceea ce a unit țările în această solidaritate a fost un antagonism față de societățile care nu erau supuse controlului papal centralizat – infidelii musulmani care dețineau Ierusalimul, precum și catharii francezi și oricine altcineva considerat a fi eretic. Mai presus de toate, a existat ostilitate față de regiuni suficient de puternice pentru a rezista cererilor papale de tribut financiar.
Omologul de astăzi al unei astfel de puteri ideologice de a excomunica ereticii care rezistă cererilor de supunere și tribut ar fi Organizația Mondială a Comerțului, Banca Mondială și Fondul Monetar International care dictează practicile economice și stabilesc „condiționalități” pe care toate guvernele membre să le urmeze, sub sancțiunile SUA – versiunea modernă de excomunicare a țărilor care nu acceptă suzeranitatea SUA.
Clauza 19 din Dictate a decis că papa nu poate fi judecat de nimeni – la fel ca astăzi, Statele Unite refuză să-și supună acțiunile hotărârilor Curții Mondiale. La fel, astăzi, dictatele SUA prin NATO și alte arme (cum ar fi FMI și Banca Mondială) sunt de așteptat să fie urmate de sateliții americani fără îndoială. După cum a spus Margaret Thatcher despre privatizarea ei neoliberală care a distrus sectorul public al Marii Britanii, There Is No Alternative.
Sancțiunile comerciale sunt o formă de excomunicare. Ei inversează principiul Tratatului de la Westfalia din 1648, care a făcut ca fiecare țară și conducătorii săi să fie independente de amestecul străin. Președintele Biden caracterizează ingerința SUA drept asigurarea noii sale antiteze între „democrație” și „autocrație”.
Prin democrație, el se refera la o oligarhie -client sub controlul SUA, care creează bogăție financiară prin reducerea standardelor de trai pentru muncă, spre deosebire de economiile mixte public/privat care urmăresc promovarea standardelor de viață și solidaritatea socială.
După cum am menționat, prin excomunicarea Bisericii Ortodoxe centrate în Constantinopol și a populației sale creștine, Marea Schismă a creat fatidica linie de demarcație religioasă care a despărțit „Apusul” de Est în ultimul mileniu. Această divizare a fost atât de importantă încât Vladimir Putin a citat-o ca parte a discursului său din 30 septembrie 2022, descriind ruptura de astăzi de economiile occidentale centrate în SUA și NATO.
Secolele al XII-lea și al XIII-lea au văzut cuceritorii normanzi ai Angliei, Franței și altor țări, împreună cu regii germani, au protestat în mod repetat, au fost excomunicați în mod repetat, dar în cele din urmă au cedat cererilor papale. Până în secolul al XVI-lea, Martin Luther, Zwingli și Henric al VIII-lea au creat în sfârșit o alternativă protestantă Romei, făcând creștinismul occidental multipolar.
De ce a durat atât de mult? Răspunsul este că cruciadele au oferit o gravitate ideologică organizatorică. Aceasta a fost analogia medievală cu Noul Război Rece de astăzi între Est și Vest. Cruciadele au creat un focus spiritual de „reforme morale” prin mobilizarea urii împotriva „celuilalt” – Orientul musulman și din ce în ce mai mulți evrei și dizidenți creștini europeni de sub controlul roman.
Aceasta a fost analogia medievală cu doctrinele neoliberale de astăzi privind „piața liberă” a oligarhiei financiare a Americii și a ostilității sale față de China, Rusia și alte națiuni care nu urmează această ideologie.
În Noul Război Rece de astăzi, ideologia neoliberală a Occidentului mobilizează frica și ura față de „celălalt”, demonizează națiunile care urmează o cale independentă ca „regimuri autocratice”.
Rasismul pur și simplu este promovat față de popoare întregi, așa cum este evident în cultura rusofobica și anularea culturii care mătură în prezent Occidentul.
Așa cum tranziția multipolară a creștinismului occidental a necesitat alternativa protestantă a secolului al XVI-lea, ruperea inimii eurasiatice de Occidentul NATO centrat pe bănci trebuie consolidată printr-o ideologie alternativă privind modul de organizare a economiilor mixte public/privat și infrastructura financiară a acestora.
Bisericile medievale din Occident au fost epuizate de pomană și înzestrate pentru a contribui papalității cu banutul lui Petru și alte subvenții pentru războaiele pe care le ducea împotriva conducătorilor care rezistau cererilor papale.
Anglia a jucat rolul de victimă majoră pe care Germania îl joacă astăzi.
Au fost percepute taxe engleze enorme pentru a finanța cruciadele care au fost deturnate pentru a lupta împotriva lui Frederic al II-lea, Conrad și Manfred în Sicilia. Acea diversiune a fost finanțată de bancherii papali din nordul Italiei, Venetieni, (lombardi și cahorșini) și au devenit datorii regale transmise în întreaga economie. Baronii Angliei au purtat un război civil împotriva lui Henric al II-lea în anii 1260, punând capăt complicității sale de a sacrifica economia cerințelor papale.
Ceea ce a pus capăt puterii papalității asupra altor țări a fost sfârșitul războiului său împotriva Orientului. Când cruciații au pierdut Acre, capitala Ierusalimului în 1291, papalitatea și-a pierdut controlul asupra creștinătății. Nu mai era „răul” de luptat, mcare ii unea in ura, iar „binele” își pierduse centrul de greutate și coerența.
În 1307, Filip al IV-lea al Franței („Târgul”) a pus mâna pe marele ordin bancar militar al Bisericii, cel al templierilor din Templul din Paris.
Alți conducători de tari i-au naționalizat și pe templieri, iar sistemele monetare au fost luate din mâinile Bisericii. Fără un inamic comun definit și mobilizat de Roma, papalitatea și-a pierdut puterea ideologică unipolară asupra Europei de Vest.
Echivalentul modern al respingerii templierilor și a finanțelor papale ar fi ca țările să se retragă din Noul Război Rece al Americii. Ei ar trebui sa respinga standardul dolarului și sistemul bancar și financiar din SUA. Acest lucru déjà se întâmplă pe măsură ce tot mai multe țări văd Rusia și China nu ca adversare, ci ca prezentând oportunități mari de avantaj economic reciproc.
Promisiunea încălcată de câștig reciproc între Germania și Rusia
Dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991 a promis încheierea Războiului Rece. Pactul de la Varșovia a fost desființat, Germania a fost reunificată, iar diplomații americani au promis încetarea NATO, deoarece o amenințare militară sovietică nu mai exista. Liderii ruși s-au lăsat în speranța că, așa cum a exprimat președintele Putin, va fi creată o nouă economie paneuropeană de la Lisabona până la Vladivostok.
Germania, în special, era de așteptat să preia conducerea în investițiile din Rusia și restructurarea industriei sale pe linii mai eficiente. Rusia ar plăti pentru acest transfer de tehnologie prin furnizarea de gaz și petrol, împreună cu nichel, aluminiu, titan și paladiu.
Nu exista nicio anticipare că NATO va fi extinsă pentru a amenința cu un Nou Război Rece, cu atât mai puțin că ar sprijini Ucraina, recunoscută drept cea mai coruptă cleptocrație din Europa, să fie condusă de partide extremiste care se identifică prin însemnele naziste germane.
Cum explicăm ca potențialul aparent logic al câștigului reciproc dintre Europa de Vest și economiile fostelor sovietice s-a transformat insa într-o sponsorizare a cleptocrațiilor oligarhice?
Distrugerea conductei Nord Stream capsulează dinamica pe scurt.
Timp de aproape un deceniu, o cerere constantă a SUA a fost ca Germania să respingă dependența de energia rusă. Aceste cereri au fost opuse de Gerhardt Schroeder, Angela Merkel și liderii de afaceri germani. Ei au subliniat logica economică evidentă a comerțului reciproc al manufacturii germane cu materii prime rusești.
Problema SUA a fost cum să împiedice Germania să aprobe conducta Nord Stream 2. Victoria Nuland, președintele Biden și alți diplomați americani au demonstrat că modalitatea de a face asta a fost incitarea la ură față de Rusia. Noul Război Rece a fost încadrat ca o nouă Cruciadă. Așa descrisese George W. Bush atacul Americii asupra Irakului pentru a-și pune mâna pe puțurile de petrol.
Lovitura de stat din 2014, sponsorizată de SUA, a creat un regim marionetă ucrainean care a petrecut opt ani bombardând provinciile rusofone din Est.
NATO a incitat astfel un răspuns militar rus. Incitarea a avut succes, iar răspunsul dorit al Rusiei a fost etichetat în mod corespunzător drept o atrocitate neprovocată. Protecția civililor a fost descrisă în mass-media sponsorizată de NATO ca fiind atât de ofensivă încât merită sancțiunile comerciale și de investiții care au fost impuse din februarie. Asta înseamnă o Cruciadă.
Rezultatul este că lumea se împarte în două tabere: NATO centrată în SUA și coaliția eurasiatică în curs de dezvoltare. Un produs secundar al acestei dinamici a fost lăsarea Germaniei în imposibilitatea de a urma politica economică a relațiilor comerciale și investiționale reciproc avantajoase cu Rusia (și poate și China). Cancelarul german Olaf Sholz a mers în China săptămâna aceasta pentru a cere acesteia SĂ DEMONTEZE SECTORUL PUBLIC ȘI SĂ NU MAI SUBVENȚIONEZE ECONOMIA, altfel Germania și Europa vor impune sancțiuni asupra comerțului cu China.
Nu există nicio modalitate ca China să facă față acestei cereri ridicole, la fel cum Statele Unite sau orice altă economie industrială nu ar înceta să-și subvenționeze propriul cip de computer și alte sectoare cheie.(1)
Consiliul German pentru Relații Externe este un braț „libertarian” neoliberal al NATO care cere dezindustrializarea Germaniei și dependența de SUA pentru comerțul său, nu cooperarea cu China, Rusia sau aliații lor. Aceasta promite să fie ultimul cui în sicriul economic al Germaniei.
Un alt produs secundar al Noului Război Rece al Americii a fost încheierea oricărui plan internațional de stopare a încălzirii globale. O piatră de temelie a diplomației economice americane este ca companiile sale petroliere și ale aliaților săi NATO să controleze aprovizionarea mondială cu petrol și gaze – adică să reducă dependența de combustibilii pe bază de carbon.
Despre asta a fost razboiul NATO din Irak, Libia, Siria, Afganistan si Ucraina. Nu este la fel de abstract precum „Democrații vs. Autocrații”. Este vorba despre capacitatea SUA de a dăuna altor țări prin întreruperea accesului lor la energie și la alte nevoi de bază.
Fără narațiunea „bine vs. rău” a Noului Război Rece, sancțiunile SUA își vor pierde rațiunea de a fi în acest atac al SUA asupra protecției mediului și asupra comerțului reciproc între Europa de Vest și Rusia și China. Acesta este contextul luptei de astăzi din Ucraina, care va fi doar primul pas în lupta anticipată de 20 de ani a SUA pentru a împiedica lumea să devină multipolară.
Acest proces va bloca Germania și Europa în dependență de aprovizionarea cu GNL din SUA.
Trucul este să încerci să convingi Germania că este dependentă de Statele Unite pentru securitatea sa militară. De ce Germania are cu adevărat nevoie de protecție este războiul SUA împotriva Chinei și Rusiei, care marginalizează și „ucrainizează” Europa.
Nu au existat apeluri din partea guvernelor occidentale pentru încheierea negociată a acestui război, deoarece nu a fost declarat niciun război în Ucraina. Statele Unite nu declară război nicăieri, pentru că asta ar necesita o declarație a Congresului conform Constituției SUA. Așa că armatele SUA și NATO bombardează, organizează revoluții colorate, se amestecă în politica internă (desconsiderand si făcând învechite acordurile din Westfalia din 1648) și impun sancțiunile care sfâșie Germania și vecinii săi europeni.
Cum pot negocierile să „termine” un război care fie nu are nicio declarație de război și este o strategie pe termen lung de dominare totală unipolară a lumii?
Răspunsul este că niciun sfârșit nu poate veni până când nu se înlocuiește o alternativă la actualul set de instituții internaționale centrate în SUA.
Aceasta necesită crearea de noi instituții care să reflecte o alternativă la viziunea neoliberală centrată pe bănci conform căreia economiile ar trebui privatizate cu planificarea centrală de către centrele financiare.
Rosa Luxemburg a caracterizat alegerea ca fiind între socialism și barbarie.
Notă:
(1) Vezi Guntram Wolff, „Sholz should send an explicit message on his visit to Beijing” – “ Sholz ar trebui sa trimita un mesaj explicit despre vizita sa la Beijing”, Financial Times, 31 octombrie 2022. Wolff este directorul și CE al Consiliului German pentru Relații Externe.
NT:
[1.] La acea data Sicilia si sudul Italiei, inclusiv Roma, apartineau Imperiului Roman de Rasarit, cu capital la Constantinopole si erau ortodoxe.
AVIZ:
Michael Hudson este președinte al Institutului pentru Studiul Tendințelor Economice pe Termen Lung (ISLET), un analist financiar pe Wall Street, un distins profesor de cercetare in economie la Universitatea din Missouri, Kansas City. Este autorul cărții “Killing the Host” (publicat în format electronic de CounterPunch Books și tipărit de Islet). Noua lui carte este “J is For Junk Economics”.
Sursa: https://braveneweurope.com/michael-hudson-germanys-position-in-americas-new-world-order
Traducerea: CD