Cu UE sau cu SUA ?
Oricât de răi ar fi germanii (Trump dixit), americanii ar trebui să afle cumva că nu pot domina imperial un popor, poporul german, 100 de ani numai pentru că au câştigat în 1944 un război mondial. Şi că acordurile avantajoase pentru economia şi pentru dolarul lor nu au cum să fie eterne. Totul are o limită. Încercarea preşedintelui Donald Trump de a le băga nemţilor mâna în buzunar în numele NATO are şi ceva comic. Poate el rezolva astfel faraonicele datorii acumulate în ultimii 16 ani (mandatele lui George W. Bush şi Barack Obama) ? După 70 de ani, Germania a reuşit să-şi recucerească suveranitatea şi independenţa faţă de puterile de ocupaţie – SUA, Marea Britanie, Franţa, pe de o parte, şi Rusia în fostul RDG, pe de altă parte. Şansa Germaniei a fost construcţia europeană.
Fiecare dintre marile ţări europene a văzut în UE altceva. Franţa, de pildă, a crezut că va redeveni marea putere imperială care a fost şi că Parisul va deveni noua capitală a Europei, iar prin euro va ţine în frâu, va controla Germania. Perfidul Albion a crezut că poate să păcălească pe toată lumea, inclusiv pe nepoţii săi cam simpluţi de peste Ocean. Singură Germania a avut un obiectiv cu adevărat măreţ. Liderii săi, începând cu Konrad Adenauer şi, mai ales, cu legendarul Reinhard Gehlen, un genial maestru al informaţiilor, au înţeles că sub „umbrela” europeană îşi pot redobândi libertatea economică şi politică, suveranitatea şi independenţa. Încă o dată germanii au făcut lucrurile atât de bine, de „nemţeşte”, încât au obţinut mult mai mult. Ei conduc astăzi Europa, iar capitala Europei este la Berlin, şi nu la Londra sau la Paris. Cum arată în realitatea ei profundă această Europă germană e o altă problemă. E problema celorlalţi, mai ales a periferiilor, iar nu a Germaniei, care trăieşte un moment fast.
România se găseşte azi în faţa unei dileme hamletiene. Să meargă cu America ? Să meargă cu Germania ? Pentru că începe să fie clar, îndeosebi după alegerea impetuosului Donald Trump în SUA, că nu peste multi timp va trebui să optăm. Şi obligaţia de a opta devine sigură dacă franco-germanii îşi fac un NATO al lor, o armată europeană care să nu mai fie controlată de americani. Şi, de asemenea, un puternic serviciu de informaţii european. Oricât de „inteligenţi” (citeşte „şmecheri”…) şi de oportunişti ar fi românii, nu vor putea fi parte în acelaşi timp din două organizaţii de apărare şi securitate diferite. Chiar dacă cele două organizaţii se vor pretinde partenere sau chiar prietene. De altfel, aşa ceva în istorie nu s-a văzut.
Dar cine să anticipeze la Bucureşti ? Klaus Iohannis, preşedinte, sau Sorin Grindeanu, prim-ministru, două non-personalităţi plasate pe scaune de mâini nevăzute din spatele cortinei ? Eternul şi fascinantul Teodor Meleşcanu ? Un Minister de Externe îmbătrânit în mediocritate, inclusiv în alegerea tinerilor născuţi deja bătrâni ? Desigur, bătrânii sunt întotdeauna necesari (dacă nu ai bătrâni…), dar ei nu îi pot înlocui la infinit şi complet pe cei încă tineri, mult mai activi, imaginativi şi responsabili de destinul lor şi al copiilor lor. Un serviciu de informaţii externe care preferă să manevreze propaganda şi să facă business în interiorul frontierelor româneşti, călcând în picioare libera concurenţă capitalistă, pentru că în afara graniţelor ar fi mult mai periculos şi pentru că, de fapt, spionii noştri habar nu au de economie ?
Mai e timp să schimbăm ceva ? România se macină în lupte interne cu mize mici. Arestările pe bandă rulantă par să fie singura prioritate. În interesul cui ? Laura Codruţa Kövesi, DNA, răposata SIPA, Sebastian Ghiţă, Dan Andronic şi serialul său, spectacolele de seară de la Antena 3 şi România TV nu ţin loc de economie şi de viaţă politică reală. Gerontocraţii de la Bucureşti şi oligarhii lor interpuşi, mulţi azi ajunşi în puşcării, se apropie de un final previzibil şi foarte trist. Din păcate, îi duc cu ei în dezastru şi pe românii care nu au reuşit încă să plece în patru zări. România se apropie de un fiasco, de un faliment în zona deciziei. Ce ai întârziat să faci zeci de ani nu se mai poate repara pe buza prăpastiei. Iar prăpastia actuală nu e doar una românească, ci, după cum se vede cu ochiul liber, una planetară.
Petru Romoşan
O echipa de intelepti ,propusi de Academia Romana, sa elaboreze pentru 25 ani un ,,Proiect de redresare a Romaniei”, tinand seama de interesele reale ale poporului roman. Acum, se desfasoara jocul ,, De-a baba oarba!” . Tara e lasata la mana sarlatanilor care o praduiesc, la comanda,in sfidarea romanilor ! Un sfert dintre romani au plecat din tara dupa 1989. E nevoie de masuri concrete pentru repatrierea celor care vor.
A sosit vremea sa ne alegem pe noi! Ajunge!
Un articol dezlanat, care aduna mere cu pere in speranta ca vor rezulta portocale. 1. Trump n-a zis despre germani ca sunt rai, ci ca balanta comerciala dintre cele doua tari e rea, intelegand implicit de aici ca trebuie imbunatatita dpdv american, adica o reducere a excedentului comercial german in SUA mai ales in privinta automobilelor (industrie traditional americana, afectata si de masinile germane in contextul certificatelor de emisii poluante masluite, vezi scandalul Volkswagen & co); 2. Trump nu le baga nemtilor mana in buzunar, ci ii atentioneaza sa-si tina promisiunile (2% pentru aparare, suma pe care Germania n-a dat-o niciodata, desi e al cincilea exportator mondial de arme); 3. Sumele pentru NATO n-ar fi nicidecum cheltuite de americani pentru stingerea datoriei publice a SUA, ar fi culmea IRS-ului! 4. Sa-i „pacaleasca” Regatul Unit pe toti? Ce exprimare e asta, ne balacim in sintagme bine aduse din condei, dar minciuni crase? 5. Si in toata balaceala asta de cuvinte fara continut, ii bagi pe Iohannis si gasca? Zau, ma asteptam la mai mult de la acest blog pe care-l citeam cu destula placere si incitare.
„3. Sumele pentru NATO n-ar fi nicidecum cheltuite de americani pentru stingerea datoriei publice a SUA, ar fi culmea IRS-ului!”
Sumele de fapt si le-ar investi fiecare tara in propria aparare, nu e un fel de cash care li s-ar expedia americanilor. Iar principiul e simplu „cu cat voi deveniti mai capabili sa va aparati, cu atat SUA va trebui sa cheltuie mai putin cu armata si echipamente in spatiul european”.
Eu totdeauna am vazut chestia asta ca un plus de transparenta din partea lui Trump. Administratiile americane trecute (si in speta administratia Obama), au amagit Europa cu falsul sentiment de confort, gen „no problem, va protejam noi, dar toate deciziile nato in ce priveste operatiunile militare le luam noi, voi veti asculta doar fara obiectii. Noi vom spune „sari”, voi veti intreba „cat de sus” „. Rezultatul este jocul american in orientul mijlociu (de la primaverile arabe pina la tot razboiul care a urmat), iar Europa a participat ca partas si a suportat efectele (criza refugiatilor). Trump pare primul presedinte care nu ar fi deranjat in particular de cresterea cheltuielilor Europei pentru inarmare, ba poate chiar nici de crearea unei armate comune europene si devenirea din copii de mingi in parteneri. Problema e, zic eu, chiar in varianta infiintarii unui contingent militar comun UE, indepartarea de NATO nu poate fi pusa in mod normal in discutie (altfel, nu cred ca ar fi un lucru rau existenta lui). Pentru ca in conditiile astea, o astfel de armata nu se stie (se stie, e un fel de a spune) interesele cui le va servi.
In fine, vizita lui Iohannis in SUA e peste cateva zile, si cred ca nu e pentru nimicuri. Deocamdata in flancul de est NATO s-ar putea sa se investeasca mult mai mult decat pina acum.
Chiar daca dorim sa facem parte din Uniunea Europeana in continuare, nici ruperea de America (in conditiile in care/daca Bruxelle ar dori-o) nu este acceptabila.
Da pentru expunerea punctului 1, as mai adauga faptul ca, din cate am apucat sa inteleg (si daca am inteles corect), masinile germane sunt practic asamblate in Mexic, in vreme ce componentele sunt produse in Germania si scutite (in Mexic) de taxe de import, pentru ca destinatia ulterioara a masinilor ca produse finite e SUA. Acolo de asemenea vor fi scutite de taxe de import datorita NAFTA. In schimb, nu asa se intampla cu produsele americane, care nu au un tampon langa UE, astfel incat toate produsele americane sunt lovite de taxe si TVA. De aici vine si deficitul comercial inregistrat de SUA, sau macar e unul din principalii factori.
Teorie, teorie, puţa mea e de hârtie, dac-ar fi de ciocolată, ar păpa-o fata toată, ca să parafrazeze folclorul popular. Nenea ăsta care a scris articolul, are impresia că dacă scrie versuri se pricepe şi la geopolitică. Că aşa e românul, policalificat. Există această ipocrizie tipic românească, unde unii îşi arogă câte o aură de atotcunoscător şi încep să-şi dea cu opinia. De gard. Şi exista şi tagma proştilor care atunci când văd pe unul că strigă mai tare ca ceilalţi sau se cocoaţă la tribună primul, imediat îi atribuie calităţi de guru şi atotcunoscător. Vezi toţi cocoţaţii din politicia românească, sau de prin mass media românească. Şi ca să-l luminez pe nenea Romoşanu, de aici din public, să nu-şi mai chinuie talentul de analist politic, îl anunţ că România nu trebuie să aleagă nimic. Soarta ei a fost stabilită deja. Regionalizare şi apoi integrarea regiunilor în noul stat, da, cu capitala la Berlin. Aici a nimerit-o. Dacă locuieşte în Banat, va fi cetăţean al noii ţări, Europa. Păcat că va vizita Noul Ierusalim doar cu paşaport.