| CAT DE BOLIVARIANA A RAMAS VENEZUELA? De CD Partidul Socialist Unit din Venezuela este un partid politic socialist și partidul de guvernământ de jure al Venezuelei. A fost format în 2007 prin fuziunea unora dintre forțele politice și sociale care susțin Revoluția Bolivariană inițiată de președintele Hugo Chávez. La alegerile parlamentare venezuelene din 2015, PSUV și-a pierdut majoritatea în Adunarea Națională pentru prima dată de la crearea legislativului unicameral în 2000 împotriva Mesei Rotunde a Unității Democrate, câștigând 55 din cele 167 de locuri ale Adunării Naționale. Bolivarianismul este un amestec de idealuri panamericane, socialiste și naționalist-patriotice, numite după Simón Bolívar, generalul venezuelean din secolul al XIX-lea și eliberator – El Libertador de monarhia spaniolă aflată pe atunci în declin, care a condus lupta pentru independență în mare parte a Americii de Sud. În ultimii ani, cea mai semnificativă manifestare politică a bolivarianismului a fost în guvernul președintelui Venezuelei, Hugo Chávez, care, de la începutul președinției sale, s-a autointitulat patriot bolivarian și a aplicat interpretarea sa proprie a mai multor idealuri ale lui Bolívar în treburile cotidiene, ca parte a Revoluției Bolivariene. Aceasta a inclus Constituția din 1999, care a schimbat numele Venezuelei în Republica Bolivariană Venezuela și alte idei precum Școlile Bolivariene, Cercurile Bolivariene și Universitatea Bolivariană din Venezuela. Punctele centrale ale bolivarianismului sunt următoarele: Trebuie observat că bolivarismul cu socialismul lui original, nealterat de Marxism este foarte comun cu ideologia generală si populară ce a circulat in cercurile intelectuale din Europa in perioada interbelică, inclusiv in Romania. Acest socialism romantic si cuceritor nu l-a ocolit nici pe Cornelui Zelea-Codreanu, care a pornit o miscare populară, la firul ierbii, nivel necesar pentru a nu intra in radarul regimurilor politice oligarhice din Romania de la acea vreme, ce au culminat cu Dictatura Regală, cu Frontul Renasterii Nationale, carlist onorat si de Iorga. Era epoca cand sionistii vanau orice miscare natională, contrară marxismului sau sionismului. Sionistii desi aparent erau adversarii comunismului, de fapt aveau două scuturi protectoare, la Washington si la Moscova. Carlismul a căutat să se apropie de Axa Roma-Berlin prin numirea unui guvern naționalist condus de Octavian Goga care a interzis francmasoneria!, a introdus în funcțiile publice, învățământ și armată principiul “numerus clauses” – proportionalitatea etnică și a retras cetățenia pentru 225.222 (36,50%) apatrizi sub motivul corect că nu sunt vorbitori de limbă română, ceea ce i-a lipsit pe emigrantii evrei de drepturile lor civice și de dreptul de proprietate asupra pământului. Pentru aceasta tara a trebuit să sufere criticile si sanctiunile Frantei si Marii Britanii, ba chiar si Moscova si-a retras ambasada din Bucuresti! Legiunea Arhanghelului Mihail, o organizatie nationalistă, care spre deosebire de organizatiile si miscarile nationaliste europene nu a avut o ideologie deschis antisemită, doar a aratat pericolele aduse de capitalul evreiesc in tară si s-a bazat pe spiritualitatea ortodoxă a romanilor, excluzand evident teoretic celelalte religii sau culte. Spre deosebire de bolivarism legionarismul roman nu avea perspective continentale, iar limitarea sa strict natională l-a ajutat să se concentreze mai specific pe necesiăttile si dispnibilitatile poporului roman. Legiunea viitoare nu va mai regăsi dedicatia ortodoxă si fidelitatea patriotică, asa că trebuie să porneasca direct de la punctual cel mai vulnerabil, moralitatea. Versiunea bolivariană a lui Chávez, deși se inspiră în mare măsură din idealurile lui Bolívar, a fost inspirată și din scrierile istoricului Federico Brito Figueroa. Chávez a fost, de asemenea, influențat de tradiția hispano-americană a cooperativismului de la începutul aparitiei sale, cum ar fi cel practicat de Jorge Eliécer Gaitán, Fidel Castro, Che Guevara și Salvador Allende. Alte influențe cheie asupra filosofiei politice a lui Chávez includ Ezequiel Zamora și Simón Rodríguez. Deși Chávez însuși și-a numit ideologia bolivarianismo („bolivarianism”), susținătorii lui Chávez din Venezuela se autointitulează chavinisti, chavista. După cum se poate observa Chavez nu s-a inspirat si nu s-a lăsat influentat de socialismul marxist sau neomarxist. La ocolit cu mare atentie si temere. Ca si Mao a observat că orice miscare politică sau ideologică cu cat este mai criticată si invinovătită in media, cu atat ea este mai daunătoare Globalismului Talmudic, imperialismului. Chavez a reusit să distileze destul de bine mesajul nationalist al lui Federico Brito Figueroa si să-l separe de duhoarea otrăvitoare marxistă si ăsta este meritul lui Chavez pentru care este atat de contestat si a fost si asasinat asa cum se bănuieste. Se pare ca Maduro nu are calitatile gandirii centrate si profunde al lui Chavez si sub conducerea sa bolivarismul s-a diluat si si-a pierdut eficienta si incisivitatea. În 2018, Maduro a fost reales și a depus jurământul, iar în 2024, Maduro a fost reales pentru un al treilea mandat. La vârsta de 24 de ani, Maduro fusese trimis la Havana de Liga Socialistă să urmeze un curs de un an la Escuela Nacional de Cuadros Julio Antonio Mella, un centru de formare politică condus de Uniunea Tinerilor Comuniști din Cuba. Apele ideologice netransparente duc inevitabil la manevre necontrolabile, la instabilitate si criză. Vicepresedinta Delcy Rodriguez a locuit în Santa Monica, California, SUA în timpul colegiului. Tatăl ei, Jorge Antonio Rodríguez, a fost fondator al Ligii Socialiste, un partid politic marxist din Venezuela, in accord cu neomarxismul occidental. Delcy Rodriguez a absolvit Universitatea Centrală din Venezuela (UCV) cu o licență în drept în 1993. În timpul petrecut la UCV, Rodríguez a fost activă ca lider studențesc. S-a specializat în dreptul muncii la Paris, dar nu a terminat doctoratul. În cariera sa profesională, Rodríguez a fost profesor la UCV. A fost președinta sindicatului din cadrul Asociației Venezuelene a Avocaților Muncii. Rodríguez și-a început cariera guvernamentală în 2003, alăturându-se Coordonării Generale a Vicepreședinției Republicii Bolivariene Venezuela. Ulterior a devenit Director al Afacerilor Internaționale la Ministerul Energiei și Minelor. În 2005, Rodríguez a fost numită viceministru pentru Afaceri Europene. Din februarie până în august 2006, Delcy Rodríguez a fost ministru pentru Afaceri Prezidențiale. Mandatul său a fost de scurtă durată din cauza tensiunilor raportate cu președintele Hugo Chávez. Se pare că a refuzat să arate respectul cuvenit președintelui, prin impulsivitatile ei marxist-talmudice. Conform profilurilor publicate în Tal Cual și El Estímulo, Rodríguez a ignorat ierarhiile stabilite și a menținut o atitudine directă care a înstrăinat-o de cercul apropiat al presedintelui. În timpul unei vizite oficiale la Moscova în 2006, s-a relatat că Rodríguez a avut o ceartă aprinsă cu Chávez și l-a înjurat in stil talmudic-marxist; Chávez a demis-o, iar ea a trebuit să se întoarcă imediat în Venezuela. Pe 14 iunie 2018, președintele Maduro a numit-o totusi pe Delcy Rodríguez vicepreședinte al Venezuelei. De asemenea, ea a devenit șefa Serviciului Bolivarian de Informații (SEBIN), agenția de informații a Venezuelei, agentie care l-au vândut pe Maduro lui CIA, care l-a răpit pe 3 ianuarie 2026. Evenimentele din Venezuela nu se desfășoară cu o viteză amețitoare după atacul din 3 ianuarie și răpirea lui Nicolás Maduro și Cilia Flores. SUA nu se mișcă foarte repede pentru a-și afirma controlul asupra Venezuelei și a resurselor sale naturale, in pofuda declaratiilor pompoase trumpiene, în timp ce guvernul venezuelean pare să nu dorească sau să nu poată riposte adecvat. SUA au declarat clar că vor conduce țara. Trump a adăugat că vor păstra între 30 și 50 de milioane de barili de petrol (producția totală pentru una sau două luni). Vânzarea acestui petrol (din care o parte este depozitată pe uscat, o parte este depozitată în petroliere din cauza blocadei navale americane și o parte nu a fost încă extrasă) va avea loc în SUA, la prețurile pieței, iar SUA vor controla utilizarea acestor bani („în beneficiul venezuelenilor și al SUA”, potrivit lui Trump). Secretarul pentru Energie, Wright, a adăugat că această procedură va fi prelungită pe termen nelimitat. Cu alte cuvinte, SUA au anunțat că acum controlează vânzarea de petrol venezuelean și banii din vânzarea acestuia. Pe lângă toate acestea, Washingtonul a amenințat în mod repetat cu noi acțiuni militare împotriva Venezuelei, dacă guvernul de la Caracas nu se conformează pe deplin. Guvernul venezuelean al președintelui interimar Delcy Rodríguez a răspuns la aceasta printr-o declarație în care anunță că se află în „negocieri” cu SUA pentru a ajunge la un acord privind vânzarea de petrol și că „construiesc alianțe care promovează dezvoltarea națională în favoarea poporului venezuelean”. Marco Rubio a declarat că planul pentru Venezuela are trei etape: Stabilizare, timp în care SUA menține blocada pentru a-și continua „pârghia fără precedent” (citește: capacitate fără precedent de șantaj) și vinde cele 50 de milioane de barili; La sfârșitul acestei tranziții, el își imaginează o țară „care este prietenoasă cu Statele Unite, care nu este un punct de sprijin pentru adversarii noștri, care ne servește interesele”. Cu alte cuvinte, o colonie sau un protectorat al Statelor Unite. Au existat mișcări rapide pentru redeschiderea ambasadei SUA în Venezuela, care va acționa, fără îndoială, ca vârf de lance al autorității coloniale americane în țară. Venezuela a emis o declarație în care spunea că acest lucru se face „cu scopul de a aborda consecințele agresiunii și răpirii președintelui” și „o agendă de lucru de interes reciproc”. Guvernul Republicii Bolivariene Venezuela își reiterează denunțul internațional că a fost victima unui atac criminal, ilegitim și ilegal împotriva teritoriului și a poporului său. Ce s-a întâmplat cu toate declarațiile făcute de conducerea venezueleană înainte de 3 ianuarie? Ministrul Diosdado a spus că, în caz de agresiune militară, Venezuela nu va trimite „nicio picătură de petrol SUA”. Maduro a anunțat o „grevă generală revoluționară”. Delcy a declarat că nu vor ceda șantajului și că petrolul aparține Venezuelei. Vineri, 9 ianuarie, Trump a prezidat o întâlnire/conferință de presă cu directorii tuturor companiilor petroliere americane și occidentale. A fost un spectacol cu puține precedente istorice, cel puțin în ceea ce privește desfășurarea în plină zi, cu ziaristii alungati din sală. Asta amintește de Conferința de la Berlin din 1884, când puterile europene au împărțit Africa. Ceea ce am avut loc aici a fost guvernul agresiv al SUA care a pus la licitație celui care oferă cel mai mult petrolul Venezuelei. La propriu. Trump i-a spus companiei Exxon: „Dacă nu mergeți, spuneți-mi, pentru că am alte 25 pe listă.” Unele companii, pe langă Exxon, nu au fost foarte entuziasmate. Ceea ce își doresc sunt garanții, doresc ca cadrul legal să le fie favorabil, inclusiv abrogarea legii hidrocarburilor a lui Chávez. Chevron insă continuă să opereze în Venezuela cu volume de producție mai mici (cum ar fi Repsol din Spania). Acestea au spus că producția s-ar putea dubla în câțiva ani. Trump este întrebat dacă consideră Venezuela, condusă de Delcy Rodríguez, un aliat al SUA. Trump:răspunde „ei bine, în acest moment par a fi un aliat și cred că vor continua să fie un aliat, nu vrem Rusia acolo și nu vrem China acolo” pic.twitter.com/QxaqzRyu9N Nu a existat niciun răspuns din partea guvernului venezuelean la această licitație scandaloasă a lui Trump pentru ceva ce nu-i aparține. Doi oficiali venezueleni au fost la Washington în aceeași zi pentru a discuta despre petrol. Dacă SUA controlează exportul de petrol, poate controla vânzarea acestuia și destinația banilor obținuți. „Dar acum se dovedește că guvernul lui Delcy după cum spune chiar el că totul face parte dintr-un acord comun… Cu alte cuvinte, ei colaborează, dar nu ca parteneri egali, ci mai degrabă ca subiecți coloniali. La toate aceste declarații arogante și acțiuni umilitoare ale SUA care plasează Venezuela într-o situație de subjugare colonială, guvernul lui Delcy a răspuns declarând că nu își dorește „răzbunare”, ci va răspunde cu „diplomația bolivariană a păcii”, despre care, a spus ea, a învățat de la El Libertador. Unii susțin că totul este de fapt o „luptă pentru narațiune”. Alții merg mai departe și susțin că tot ceea ce se întâmplă a fost „planul lui Maduro, pe care l-a pus în aplicare în cazul în care i s-ar întâmpla ceva”. Ei susțin că „prosperitatea pe care o va atinge țara se datorează planului aprobat de președinte”. Că ceea ce propune Trump în Relația cu petrolul este în conformitate cu „modelul licenței Chevron”. Că deschiderea ambasadei SUA este de fapt necesară pentru a-i ajuta pe președinte și pe Prima Doamnă, închiși la New York. S-ar părea că oficialitățile din Venezuela s-au cufundat profund în lumea realismului quantic magic, unde un lucru este în sine și opusul său în același timp. Ce s-a întâmplat cu cele 5.000 de lansatoare de rachete antiaeriene Igla MANPADS (lansatoare portabile de rachete antiaeriene) care trebuiau să fie distribuite în toată țara? Apărarea antiaeriană rusească? Radarele chinezești? Au fost acești factori luați împreună decisivi și explică totul? Cel puțin un lucru este clar: CIA avea informații precise de la trădători despre locația lui Maduro și despre amplasarea reședinței în care se afla. Acest lucru a fost confirmat de Trump și corespunde cu faptele. Șeful gărzii de onoare prezidențiale și șeful serviciilor de informații militare (DGCIM), generalul-maior Javier Marcano Tábata, a fost demis si arestat. Echipamentele militare rusesti, chinezesti si iraniene sunt sub controlul armatei indigene, atat Rusia cat si China au principiul si poate in acest context si Iranul să nu se amestece in treburile interne ale statului partener. Iar dacă văd trădare se repliază, dar nu părăsesc teritoriul asa cum au făcut si in Siria si Trump ar fi trebuit să stie asta. Degeaba visează el că Vemezuela va fi fără rusi si chinezi. Dacă Comanda armatei si a serviciilor secrete controlate de Delcy, au dat vacantă, instructorii rusi s-au repliat si recreat si ei, dar nu au părăsit pozitiile in regiunea unde s-au făcut investitii. Însă o mare parte din acestea sunt speculații, deoarece nu există o explicație oficială, iar tocmai asta alimentează zvonurile: „Delcy l-a predat pe Maduro”. „Maduro s-a predat singur ca parte a unui plan”. Treburi interne ale statului partener. Cel mai simplu mod pentru conducerea venezueleană de a pune capăt acestor zvonuri ar fi să ofere o explicație clară a ceea ce s-a întâmplat. Unii “camarazi” au susținut că „nu ne putem totusi dezvălui slăbiciunile”. Dar inamicul cunoaște toate vulnerabilitățile în detaliu! Oamenii obișnuiți, antiimperialiști, ei nu cunosc adevărul. Ceea ce știm este că au existat contacte și canale diplomatice între Venezuela și SUA, în special cu personalități din industria petrolieră, și că unele dintre aceste contacte au avut loc prin Qatar. Știm că Delcy Rodríguez, în calitate de șef al sectorului petrolier, a fost în centrul multor acelor contacte. În 2017, compania petrolieră americană CITGO (o filială a PDVSA) și aflată pe atunci sub control venezuelean a contribuit cu o jumătate de milion de dolari la inaugurarea lui Trump, într-o perioadă în care Delcy Rodríguez era ministru de externe. Limbajul și acțiunile guvernului venezuelean al lui Delcy Rodríguez din ultimele zile pot fi interpretate doar în două moduri: Fie vând petrolul țării și suveranitatea națională pentru că au decis că aceasta este cea mai puțin rea opțiune din punctul de vedere al propriilor interese personale, menținerea puterii și a privilegiilor accumulate. Lupta împotriva imperialismului este în primul rând o chestiune politică si asa cum o vad marxistii trebuie sa existe o unitate unică ideologică internatională care să asigure victoria. Lupta antiimperialistă are un aspect tehnico-militar foarte important, dar fără claritate politică marxistă, aspectul militar este de puțin folos. Fundamental, Vietnamul a învins SUA, iar Algeria a învins Franța nu datorită expertizei militare a Fronturilor lor de Eliberare Națională care existau, ci mai presus de toate pentru că erau două popoare care luptau pentru eliberarea lor de sub jugul imperialismului. În Venezuela, principalul obstacol în calea rezistenței împotriva imperialismului nu este militar, ci politic. De la moartea lui Chávez, conducerea bolivariană a urmat un curs clar de demontare politică a Revoluției Bolivariene. Controlul muncitorilor a fost distrus, companiile au fost privatizate, pământul a fost luat de la țărani, toate structurile de participare au fost birocratizate etc. Toate acestea au fost făcute cinic în numele lui Chávez, al bolivarianismului, al revoluției și al socialismului, când, în realitate, se mișca în direcția opusă, marxistă. Cei care nu au înțeles acest proces se vor confrunta acum cu multe surprize. Atlanta 12/01/2026 |
Distribuie!
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
PRINCIPIUL SUPREM AL MORALITĂȚII
De CD
Moralitatea este o considerație pentru ființele umane care uneori trebuie să-și subordoneze interesele personale principiilor de bază ale comunității lor.
Ea constă în adoptarea doar a acelor maxime și motive care sunt compatibile cu stabilirea unei comunităti perfecte.
O filozofie morală „pură” se bazează pe conceptele a priori ale rațiunii, nu pe observații empirice. Faptul că o astfel de filozofie ar trebui să fie posibilă este evident din faptul că presupunem că obligațiile morale sunt obligatorii nu doar pentru anumite persoane în anumite circumstanțe, ci mai degrabă pentru toate ființele raționale din toate locurile și în orice moment.
În viața lor de zi cu zi, oamenii trebuie să aplice legile morale multor situații și circumstanțe diferite. Dezvoltarea unei înțelegeri clare a principiilor morale îi poate ajuta pe oameni să își urmărească obligațiile morale. O înțelegere clară a moralei îi poate ajuta, de asemenea, pe oameni să se asigure că motivațiile lor sunt pure. Acțiunile nu sunt cu adevărat morale dacă par doar să se conformeze legii morale, dar le lipsește o motivație morală.
Gândirea noastră morală nu se bazează pe o înțelegere a „naturii” sau a dispoziției, ci mai degrabă pe concepte universal aplicabile – iar singurele concepte despre care putem ști că se aplică în toate circumstanțele sunt conceptele care ne apar a priori, independent de orice experiență sau circumstanță particulară.
Moralitatea ne cere să separăm raționalitatea de natura noastră și să acționăm exclusiv pe baza principiilor logice.
Sarcina filosofiei este de a dezvolta o înțelegere mai puternică a acestor idei, ideile raționale având o puternică pretenție la autoritate. O moralitate bazată pe rațiune are sens pentru toți oamenii și, prin urmare, ar fi superioară unui sistem moral acceptat doar de un anumit grup de oameni.
Reverența – considerația, respectul, stima sau venerația, pentru lege pe care o manifestăm nu este un sentiment emoțional de respect pentru măreția legii. Mai degrabă, este motivația morală a unei persoane care recunoaște că legea este un imperativ al rațiunii care transcende toate celelalte preocupări și interese ale oricărui membru al comunitătii.
Întrucât circumstanțele și motivațiile particulare nu pot fi luate în considerare ca principii morale, „legea” morală nu poate fi o stipulație specifică de a face sau nu o anumită acțiune. Mai degrabă, legea morală trebuie să fie aplicabilă în toate situațiile. Astfel, legea moralității ne cere să acționăm în așa fel încât să ne dorim ca maxima (principiul motivator) al acțiunii noastre să devină o lege universală.
Un principiu fundamental al logicii este principiul non-contradicției: afirmațiile nu au sens dacă se contrazic singure. Legea morală se bazează pe acest principiu al non-contradicției. Pentru ca acțiunea ta să fie morală, ea trebuie să fie bună în sine. Pentru a fi bună în sine, trebuie să aibă sens în termeni pur logici. Pentru a avea sens, nu trebuie să se contrazică pe sine.
Imperativele categorice trebuie derivate a priori. Întrucât un imperativ cu validitate universală și intrinsecă nu poate include nicio considerație circumstanțială, singurul imperativ categoric posibil este ca acțiunile să se conformeze unei cerințe de validitate universală.
Imperativele ipotetice sunt evenimente regulate și evidente. De fiecare dată când cineva se stabilește asupra unui scop sau obiectiv, rațiunea îi poate clarifica ce curs de acțiune ar trebui să urmeze. Această întreprindere este mai complicată în cazul obiectivelor nedeterminate, cum ar fi Fericirea, unde este dificil să știm ce acțiuni particulare vor duce la atingerea scopului.
Cu toate acestea, nu avem nicio problemă în a înțelege că oamenii au ales să acționeze într-un anumit fel ca urmare a unui imperativ ipotetic.
Suntem supuși imperativului categoric și ideilor de libertate și moralitate care sunt implicate de lumea inteligibilă.
Principiile noastre morale nu se pot baza pe o analiză a acțiunilor pe care le observăm. Ori de câte ori ne uităm la acțiunile oamenilor, vom vedea motivații circumstanțiale. Așa cum nu se pot găsi dovezi pentru liberul arbitru, tot așa este dificil, dacă nu imposibil să găsim dovezi ale unor motive morale pure. Dar asta nu înseamnă că acțiunile morale pure nu există.
Rațiunea nu poate explica de ce un comportament moral ne face să ne simțim bine.
Prin definiție, moralitatea implică constrângerea înclinațiilor noastre egoiste în moduri care servesc binelui superior al comunitatii si al umanității.
Care este rolul unei „dorințe” eterne găsite în fiecare ființă umană muritoare, dorința pentru ceva în depărtare și conștientizarea imposibilității sale de a o atinge în această lume? Curiozitatea se află în centrul foamei omului pentru spiritual, al dorinței pentru apropierea de Dumnezeu și al nevoii de a ne împăca propria condiție muritoare cu ceva mai mare decât noi înșine.
Foamea pentru spiritual aduce si setea pentru moralitate, pentru demnitatea ce ne inaltă si recomandă pentru a primi darul frumusetii si a binelui. Curajul de a sorbi frumusetea si a impărtăsi binele ne poate ridica cat mai aproape de impărătiile ceresti, acolo unde visăm să ajungem si să cunoastem.
Întreaga noastră educație modernă a fost îndreptată spre reducerea la tăcere a acestei voci interioare timide, persistente; aproape toate filozofiile noastre moderne au fost concepute pentru a ne convinge că binele omului se găsește doar pe acest pământ si că aspiratiile inalte, metafizice sunt simple iluzii, erori ale imaginatiei.
Frumusețe este si in puterea poeziei de a trezi „dorința/căutarea moliei pentru stea”. Asa cum Poe a văzut această dorință ca fiind ceva înnăscut, numind-o „un instinct nemuritor”: Un instinct nemuritor, adânc în spiritul omului, este astfel, în mod clar, un simț al frumosului.
Acesta este cel care îi administrează încântarea în multiplele forme, sunete, mirosuri și sentimente în mijlocul cărora există. Și așa cum crinul este reflectat, repetat în lac tot așa simpla repetare orală sau scrisă a acestor forme, sunete, culori, mirosuri și sentimente este o sursă duplicată de încântare.
Dar această simplă repetare nu este doar poezie. Există încă ceva în depărtare sau in profunzime pe care nu am putut să-l atingem. Avem încă o sete lăuntrică, pentru a cărei potolire nu ni s-a arătat izvoarele de cristal. Această sete/curiozitate aparține nemuririi omului..Este dorința/căutarea moliei pentru stea. Nu este o simplă apreciere a frumuseții din fața noastră – ci un efort sălbatic de a ajunge la frumusețea ideală, de sus.
Aceiasi sete ne indreaptă spre a fi virtuosi si astfel să fim demni, să merităm cunoasterea care ne imbogăteste, cunoasterea pe care o putem impărtăsi cu oricati, fără a pierde nici o parte din ea, Asta este frumusetea darului meritat, descoperirea frumusetii cautand cu curiozitate.
Inspirați de o preștiință extatică a gloriilor de dincolo de timp, ne luptăm, prin combinații multiforme între lucrurile și gândurile timpului, să atingem o parte din acea frumusețe ale cărei elemente, poate, aparțin doar eternității. Și astfel, când prin poezie – sau când prin muzică, cea mai fermecătoare dintre stările poetice – ne găsim topiți în lacrimi – plângem atunci pentru incapacitatea noastră de a înțelege acum, pe deplin, aici pe pământ, deodată și pentru totdeauna, acele bucurii divine și extatice, la care prin poem sau prin muzică nu ajungem decât la scurte și nedeterminate licăriri divine.
Cărțile sau muzica în care credeam că se află frumusețea ne vor trăda dacă ne încredem în materialitatea lor; nu era în ele, venea doar prin ele, iar ceea ce venea prin ele era dorul. Aceste lucruri – frumusețea, amintirea propriului nostru trecut – sunt imagini bune ale ceea ce ne dorim cu adevărat; dar dacă sunt confundate cu lucrul în sine, se transformă în idoli muți, frângând inimile închinătorilor lor.
Căci ele nu sunt lucrul în sine; sunt doar parfumul unei flori pe care nu am găsit-o, ecoul unei melodii pe care doar am auzit-o, vești dintr-o țară pe care nu am vizitat-o încă.
Oamenii sunt adesea rușinați sau confuzi în legătură cu ideea de a lupta cu dorul etern, deoarece înseamnă mai întâi să recunoască un tip foarte specific de gol, unul care nu poate fi umplut cu nici o plăcere pământească. Dar poate da imbolduri creatoare într-o cultură dedicată cultivării Binelui, Adevărului și Frumuseții în toate formele sale.
Binele moral si frumusetea estetică se regăsesc cununati in arta clasică unde poezia clasică este în esență o partitură muzicală, cu contrapunct, ironii, ritmuri, tonuri și culori, care, atunci când sunt reunite, permit unei idei muzicale să se desfășoare, să se dezvolte și să se transforme.
Așadar, trebuie să învățăm să tânjim la această foame, curiozitate, ea este mai bună decât orice altă plenitudine. Această sete care ne face să dorim să fim curiosi este mai bună decât orice altă bogăție care ne face satisfacuti, autosuficienti si in final limitati.
Premiile farmecului frumusetii si virtutii vin doar la cei ce au curajul să viseze liber si să urmeze virtuos idealurile ce ne indreaptă spre perfectiunile divine.
Atlanta 18/01/2026
RĂSPUNS INTARZIAT
De CD
In urma articolului lui Dan Tomozei, TRUMPISMUL SUVERANIȘTILOR TRĂDEAZĂ OBSESII FANARIOTE”, ce pentru domnul Radu insemna fără interpretări: “Suveranisti care vor să aibă Independenta, Suveranitatea si Libertatea de a-si alege singuri stăpanii!” https://ioncoja.ro/suveranisti-care-vor-sa-aiba-independenta-suveranitatea-si-libertatea-de-a-si-alege-singuri-stapanii
Domnul a făcut urmatorul comentariu si ne-a invitat la rasuns:
surena 8 ianuarie 2026 la 1:59 pm – Raspunde
“Românii au fost nationaliști, suveranismul e un clișeu american și ca orice făcătură Made in USA prinde bine la proști. Un stat național are nevoie de nationaliști, un stat federal și Imperiu, cum este America, ajuns acum de căcat,are nevoie de „suveranism” atât in interior cât și în exterior,in Ucraina, Venezuela, Groelanda.
România fiind un stat eșuat,nici măcar colonie, nu a avut nicio reacție la invazia din Venezuela, operatiunea mafiotă de răpire a lui Maduro.
„Suveraniștii” rumâni în frunte cu Georgescu și Simion să pună mâna și să vadă reacțiile lui Nea Nicu când dreptul internațional era încălcat întrucât s-au pupat pe bot de voturile românilor. Nu poti vota niște pupcuriști ai lui Trump ce sunt din același aluat ca pupcuristii Ursulei și lui Macron,adică niște jigodii.”
Era o punere la punkt, o precizarepe scurtă de pozitii si terminologie si mă asteptam ca filologii, cei ce detin etimologia termenilor si nuantele lor pretioase să ne facă o lămurire mai precisă, la subiect. N-a fost să fie, nici un comentariu in spetă pană azi, la 9 zile de la aparitia comentariului pertinent si correct in mare parte.
Multumin domnului , pentru comentariu, dar ne pare rău că nu a fost o instigare suficientă pentru filologii, istoricii sau filozofii care au trafic pe acest website.
Desi nu sunt nici pe departe filolog, istoric sau filozof mă incumet cu o documentatie precară [DEX] să incerc să lămuresc problema cu termenii si intelegerea lor.
SUVERAN – care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă.~ DEX
SUZERAN – Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare.~ DEX. Autoritatea ce tine supusii in relatia de suzeranitate – aservire.
INDEPENDENT – Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber. Sinonime: autonom, liber, neatârnat, nedependent. ~ DEX
LIBER – Despre popoare, state, orașe. Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine); Sinonime: autonom independent neatârnat nesupus. ~ DEX.
PATRIOT – Persoană care își iubește patria și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. ~ DEX.
NATIONALIST – Care propagă naționalismul, care are la bază sau susține naționalismul, referitor la naționalism. ~ DEX.
NATIONALISM – Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în secolele XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale. ~ DEX.
După părerea mea NATIONALISMUL poate fi si altceva in afară de ideologie sau politică, respectiv doar o miscare PATRIOTICĂ, ce se manifesta si inainte de secXVII, inainte de a se contura si defini termenul de natiune si stat in Tratatele de la Osnabrück și Münster ale Pacii Westfalice.
Pacea Wesfalica este denumirea colectivă a două tratate de pace semnate în octombrie 1648 în orașele westfaliene Osnabrück și Münster. Acestea au pus capăt Războiului de Treizeci de Ani (1618–1648) și au adus pacea în Sfântul Imperiu Roman, încheind o perioadă calamitoasă din istoria europeană care a ucis aproximativ opt milioane de oameni.
Dar sensurile merg dincolo de etimologie si aparente si se conturează in consensuri contractuale, in Conventii.
Pacea de la Westfalia este originea principiilor cruciale pentru relațiile internaționale moderne, cunoscute colectiv sub numele de Suveranitate Westfaliană.
Suveranitatea westfaliană este un principiu în dreptul internațional conform căruia fiecare stat are suveranitate exclusivă asupra teritoriului său. Principiul s-a dezvoltat în Europa după Pacea de la Westfalia din 1648, bazat pe teoria statală a lui Jean Bodin și învățăturile dreptului natural ale lui Hugo Grotius.
Principiul stă la baza sistemului internațional modern al statelor suverane și este consacrat în Carta Națiunilor Unite, care prevede că „nimic… nu va autoriza Națiunile Unite să intervină în chestiuni care sunt în esență de jurisdicția internă a oricărui stat”.
Deci militantii suveranisti caută suveranitatea in limitele statului si nu in afara lui,
Mai précis Statul poate fi un suveran cu supusii/cetătenii lui, in limitele hotarelor sale dar nu si asupra nationalilor ce sunt si alături de granită.(!)
De aici se nasc alte probleme…
Atlanta 17/01/2026