Casa Albă, între optimism și pesimism

CD

IMPERIALISMUL VESTULUI SE TRANSFORMĂ ÎN PESIMISM ÎN UCRAINA
De Jorge Martín – 13 iunie 2022

Au trecut peste 100 de zile de când a început invazia rusă în Ucraina. Războiul nu este în vedere. Declarațiile gung ho ale Occidentului după retragerea Rusiei din zonele pe care le ocupase în jurul Kievului, Sumii, Cernihivului și Harkovului, s-au transformat în aprecieri mai pesimiste. Forțele ruse, prin artilerie superioară, au avansat în Donbas, încet, dar fără încetare. Pierderile ucrainene cresc. Rusia și-a menținut veniturile din petrol și gaze, în ciuda sancțiunilor Occidentului, ale căror efecte secundare amenință să împingă economia mondială într-o recesiune nouă și dăunătoare.

Războiul a trecut prin două etape distincte. În primul, Rusia a lansat o operațiune combinată pe mai multe fronturi, nord, sud și est, cu desfășurarea rapidă a forțelor și împrejurimile orașelor cheie ucrainene. Scopul acestei tactici de șoc nu a fost atât de a lua efectiv capitala, ci mai degrabă de a declanșa prăbușirea lanțului de comandă și de a forța capitularea guvernului ucrainean. Asta a eșuat.

Rezistența ucraineană a fost mai rigidă decât se aștepta, iar accesul la informațiile occidentale a permis forțelor ucrainene să se pregătească și să se apere împotriva unora dintre atacurile rusești, de exemplu pe aeroportul Hostomel. Forțele ruse, ale căror linii de aprovizionare erau supraîntinse, au fost blocate de tacticile de gherilă pentru unități mici pentru care armata ucraineană se antrenase.

La sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie, asta a dus la o schimbare de tactică din partea armatei ruse. Ei s-au retras din zonele pe care le luaseră în nord și și-au relocat forțele la est, deși au lăsat o mică prezență în regiunea de graniță de la nord de Harkov. Scopul era acum să preia Donbasul (până la granițele administrative ale regiunilor Lugansk și Donețk) și să-și consolideze câștigurile în Herson și Zaporizhzhia.

Războiul prin procură al imperialismului american
Guvernul ucrainean și Occidentul au strigat victorie. „Rușii au fost învinși”, au spus ei. Așteptându-se, de asemenea, că Ucraina se va prăbuși în primele zile de război, forțele speciale britanice și franceze au elaborat planuri concrete pentru a-l extrage pe Zelensky, așa cum Washingtonul îl sfătuise să facă singur. Acum imperialismul american și-a redefinit obiectivele în război.
A fost, spuneau ei acum deschis, un război prin procură purtat pentru a slăbi decisiv Rusia. SUA au început să investească miliarde de dolari cu echipamente și ajutoare în el și și-au mobilizat aliații pentru a egala efortul.

Dar lucrurile nu au mers conform planului. Acum a trecut peste o lună de când SUA au adoptat un proiect de lege de 40 de miliarde de dolari pentru înarmarea Ucrainei. Obuzierele M777 de 155 mm fabricate în SUA au fost desfășurate pe câmpul de luptă timp de o lună, împreună cu alte piese de artilerie, avioane fără pilot etc., și totuși nu au avut un impact semnificativ asupra cursului războiului. Superioritatea rusă în artilerie este încă copleșitoare. Războiul în

Donbas nu merge bine. Rusia învinge.
Căderea Azovstal a fost o lovitură psihologică uriașă pentru armata ucraineană / Imagine: Chad Nagle
Mai întâi am văzut capitularea Azovstal – uriașa fabrică de oțel în care restul regimentului neonazist Azov (parte a Gărzii Naționale Ucrainene) se adăpostise împreună cu un număr de trupe din marina ucraineană.

Cu toate declarațiile lor de a nu se preda, după câteva săptămâni de asediu și fără acces la provizii proaspete, ei s-au predat într-adevăr, deși mass-media occidentală și ucraineană au încercat să o prezinte ca pe o „evacuare”. O „evacuare” direct în lagărele de prizonieri de război din Rusia! Peste două mii de trupe s-au înrăit și fanatici au fost scoși din ecuație. A fost o lovitură psihologică, ceea ce a încercat să atenueze campania media de camuflaj din jurul capitulării.

Căderea Azovstal a eliberat trupele ruse pentru a întări împingerea în Donbas. Rușii au luat două puncte cheie. Unul a fost orășelul Posana, în Luhansk, care se află pe un teren înalt, dându-le un punct din care să înainte spre drumul crucial Bakhmut-Lysychansk. Scopul era să încercuiască conurbația Lysychansk-Severodonetsk, care, dacă este luată, le-ar oferi control complet asupra granițelor administrative ale Luganskului. Celălalt era Izyum, un punct crucial de comunicații pe drumul către Slaviansk și Kramatorsk, două centre urbane cruciale din Donețk.

O încercare de încercuire completă prin trecerea râului Siverskyi Donețk a fost însă învinsă, armata ucraineană distrugând un număr mare de vehicule blindate și pontoane. Dar asta nu a oprit avansul rusesc. Bătălia pentru Severodonețk continuă, dar rușii dețin controlul asupra celei mai mari părți a orașului.
După ce au fost oprite în avansarea la sud de Izyum, forțele ruse și-au concentrat eforturile pentru a lua Lyman, un alt centru de comunicații important la nord-est de Slaviansk (care, de altfel, a fost primul oraș care a fost preluat de rebelii pro-ruși în 2014). .

Între timp, încercările armatei ucrainene de a contraataca, la nord de Harkov (Ternova, Rubizhne, Staryi Saltiv), în prima linie în Herson (Davydiv Brid), și mai recent în pădurea de la vest de Izyum, par să fi fost respinse de rusii. Scopul acestor atacuri pare să fi fost să blocheze trupele ruse departe de teatrul principal de operațiuni, mai degrabă decât să le împingă în mod decisiv.

„Suntem doar pioni”
Tonul conducerii ucrainene și al imperialiștilor occidentali s-a schimbat semnificativ. Au existat rapoarte despre moralul scăzut al trupelor ucrainene. Forțele de apărare teritorială ucraineană – cele care s-au alăturat în primele zile ale invaziei pentru a-și apăra țara, dar mai ales casele și familiile lor – sunt deosebit de afectate. Ei simt că sunt trimiși pe front ca carne de tun, fără pregătire și echipament adecvat, pentru a muri într-un război pe care nu îl pot câștiga. Mai multe plutoane au înregistrat și difuzat videoclipuri cu proteste. Unii au părăsit frontul cu totul.

The Economist descrie situația astfel: „Dacă vestea pare sumbră pentru ambele părți, este mai rău pentru Ucraina. Soldații care se întorc vorbesc despre comandă haotică și muniție epuizată. Neexperimentați, tinerii soldați din unitățile de voluntari sunt trimiși în linia frontului pentru a înlocui camarazii căzuți”

The Independent a citat dintr-un raport de informații occidental-ucrainean care a prezentat o imagine sumbră:
„Trupele ucrainene suferă pierderi masive, deoarece sunt depășite cu 20 la unu în artilerie și cu 40 la unu în muniție de către forțele ruse… Un raport al oficialilor de informații ucraineni și occidentali dezvăluie, de asemenea, că ucrainenii se confruntă cu dificultăți uriașe în a răspunde la bombardarea rușilor cu artileria lor. limitat la o rază de acțiune de 25 de kilometri, în timp ce inamicul poate lovi de la 12 ori această distanță.

Pentru prima dată de la începutul războiului, acum există îngrijorare cu privire la dezertare. Raportul, văzut de The Independent, spune că situația înrăutățită din Donbas, cu până la o sută de soldați uciși pe zi, are „un efect serios demoralizator asupra forțelor ucrainene, precum și un efect material foarte real; cazurile de dezertare cresc în fiecare săptămână”.

Cele mai recente cifre oferite de consilierul prezidențial Podolyak sunt 200 de soldați ucraineni uciși pe zi. Nikita, un soldat ucrainean, a fost citat într-un articol din CBC, care se declară împotriva superiorilor săi:
„Trebuie să înțelegi că există două caste în această țară”, a spus el. „Este casta superioară și apoi noi: casta inferioară. Suntem doar pioni. Nimic mai mult. Casta superioară primește banii, iar noi primim comanda: ‘Înainte!’ „Așa s-a funcționat întotdeauna aici [în Ucraina]”, a spus el, înainte de a sublinia că nu se așteaptă ca nimeni să-l creadă.
„Nimeni de aici nu vrea să audă adevărul”, a spus Nikita. „Ei vor doar povestea frumoasă a modului în care Ucraina este unită. Dar aici, suntem f.ckedup.”

S-a remarcat contrastul cu propaganda oficială, chiar și de unii jurnaliști ucraineni care nu pot fi acuzați că au simpatii pro-ruse. Comentând declarațiile triumfaliste ale guvernatorului de la Lugansk, Haidai, jurnalistul Yui Butusov a explodat:
„În război, trebuie să înșeli inamicul, nu cetățenii tăi. În acest caz, societatea ucraineană trebuie să primească informații apropiate de realitate, avem nevoie de victorii reale, nu de cele fictive. Riscul de auto-amăgire în război este că falsele invenții și declarațiile optimiste nejustificate conduc unitățile, oamenii și iau decizii într-un mod care nu se potrivește cu situația. Opriți aceste jocuri de cuvinte, nu trebuie să faceți asta… Mesajele obișnuite, formate din dorințe, nu din realitate, provoacă îngrijorare. Pentru a primi victorii reale, nu ar trebui să creezi castele în aer.”

Prin urmare, Ucraina cere mai mult de la aliații săi occidentali: mai multe tancuri, mai multe muniții. Consilier al șefului Președinției. Mykhailo Podolyak a emis un tweet – în ajunul unei noi întâlniri a miniștrilor NATO din 15 iunie la Bruxelles – cu cereri foarte specifice
• 1.000 obuziere 155 mm;
• 300 MLRS;
• 500 tancuri;
• 2.000 de vehicule blindate;
• 1.000 de drone.

Este puțin probabil să obțină măcar o fracțiune din ceea ce cere. Multe țări europene au doar o fracțiune din cantitatea de MLRS cerută (Germania 38, Franța 13, Marea Britanie 44), iar dacă SUA ar trimite 300 în Ucraina, acesta ar fi un sfert din cantitatea sa totală!
Cât despre tancuri, de exemplu, armata britanică are 227, în total, Germania are 226 și așa mai departe.
În plus, multe dintre aceste sisteme de arme avansate necesită săptămâni, dacă nu luni de pregătire, nu numai pentru operatorii de artilerie înșiși, ci pentru ca întreaga armată să poată opera împreună cu aceștia.

Starea de spirit din Washington este din ce în ce mai pesimistă. Purtătorul de cuvânt al imperialismului american, Washington Post, a difuzat titlul: „Ucraina rămâne fără muniție pe măsură ce perspectivele se întunecă pe câmpul de luptă. Speranțele că Ucraina va putea inversa câștigurile Rusiei se estompează în fața unei puteri de foc superioare”. Desigur, trebuie să luăm unele dintre aceste declarații cu prudență, deoarece sunt, de asemenea, concepute pentru a pune presiune asupra guvernelor pentru a livra mai multe arme, dar în general corespund situației de pe teren.

Rusia avansează, iar proviziile occidentale de artilerie și alte arme nu au un impact decisiv. În acest moment, chiar și unii strategi imperialiști occidentali s-ar putea întreba dacă merită să continuați să scufundați miliarde de dolari în echipamente într-un război care nu cred că poate fi câștigat.

Un război din ce în ce mai costisitor
Pe măsură ce războiul se prelungește cu progresele constante ale Rusiei, impactul asupra economiei mondiale cântărește foarte mult în calculele imperialismului american și generează o pană tot mai mare între Washington și unii dintre aliații săi europeni (Franța și Germania, dar și Italia).

Presiunea de a găsi o cale de ieșire din acest război din ce în ce mai costisitor crește. Italia a sugerat un plan de pace. Macron și-a repetat afirmația că „Putin nu poate fi umilit”.
Îndoielile în rândul clasei conducătoare germane cu privire la întreaga situație sunt foarte serioase, în ciuda atitudinii groaznice a ministrului de Externe al Verzilor.

Potrivit Reuters: „Surse guvernamentale germane au spus, de asemenea, că sunt îngrijorate că unii din Occident ar putea îndemna Ucraina spre obiective militare nerealiste, inclusiv recucerirea peninsulei Crimeea anexată de Rusia în 2014, care ar putea prelungi conflictul”.

SUA este prinsă între diferite presiuni. Pe de o parte, vede o oportunitate de a da o lovitură Rusiei, folosind soldații ucraineni ca carne de tun pentru scopurile sale. Dar, pe de altă parte, este constrânsă în tipul și raza de acțiune de artilerie pe care o poate furniza Kievul de teama de a provoca represalii din partea Rusiei (care este, până la urmă, o putere nucleară).

Astfel, am asistat la săptămâni de vacilații cu privire la livrarea sistemelor de rachete de artilerie de înaltă mobilitate. Mai întâi au fost promise, apoi nu au fost, în cele din urmă urmează să fie livrate, dar doar patru dintre ele și doar cu muniție de o anumită rază limitată.
Rusia a amenințat că, dacă teritoriul său va fi lovit, va considera acest lucru drept un act direct de agresiune și va riposta „împotriva centrelor de decizie care nu sunt la Kiev”.

Zelensky speră să obțină mai multă artilerie și armament din Occident, dar este puțin probabil să obțină o fracțiune din ceea ce cere / Imagine: Flickr, manhhai
Între timp, sancțiunile nu au avut efectul dorit și cu siguranță nu l-au făcut pe Putin să schimbe cursul față de Ucraina. „Rusia câștigă războiul economic”, a spus Larry Elliot în The Guardian. Campania de sancțiuni occidentale împotriva Rusiei a avut cu siguranță un efect negativ asupra economiei acesteia, care se estimează că va scădea cu 8,5% în acest an. Dar, pe măsură ce prețul petrolului și gazului a crescut ca urmare, veniturile Rusiei din exporturile de energie au crescut de fapt!

Reuters a raportat: „Rusia ar putea obține mai multe venituri din combustibilii fosili acum decât cu puțin timp înainte de invazia sa în Ucraina, deoarece creșterile globale ale prețurilor compensează impactul eforturilor occidentale de a-și restricționa vânzările, a declarat reprezentantul SUA pentru securitatea energetică, Amos Hochstein, parlamentarilor”.

Chiar și mult vestita chestiune a aderării la NATO a Finlandei și Suediei pare să se oprească, deoarece Erdogan din Turcia folosește puterea de veto pentru a obține concesii substanțiale. El dorește practic ca Suedia să-l ajute să-și judece adversarii politici, să ridice interdicția vânzării de arme către Turcia (pentru că da, Suedia neutră, iubitoare de pace este un exportator major de arme), ca NATO să renunțe la sprijinul pentru kurzii sirieni și poate pentru SUA pentru a-i permite să achiziționeze avioane de luptă F-35 la târg (pe care SUA l-au oprit după ce Turcia a cumpărat sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-400).

În aceste condiții, Rusia nu dorește, în mod evident, să se întoarcă la masa negocierilor, deocamdată și ia măsuri pregătitoare pentru a include Republicile Donețk și Lugansk (unde a impus schimbarea conducerii), precum și Herson și Zhaporizhzhia, în Federația Rusă propriu-zisă. Asta ar însemna că, în viitor, orice atac asupra prezenței sale va avea loc un atac asupra Rusiei, care ar trebui să acționeze ca un puternic efect de descurajare. Baza oricăror negocieri viitoare nu va mai fi o revenire la status quo-ul ante granițelor de dinainte de 24 februarie, ci mai degrabă situația actuală pe teren.

Văzând reticența și dificultățile tot mai mari ale intervenției occidentale, aceasta înseamnă că, după ce rușii vor finaliza preluarea integrală a Donețkului și Luganskului, ceea ce poate dura săptămâni sau chiar luni, vor fi apoi pregătiți să revină la discuții și negocieri, fie în forma unui acord de pace sau a unui încetare a focului. Zelensky speră că, prin întârzierea rușilor suficient de mult, Occidentul ar putea livra mai multă artilerie și armament, ceea ce ar oferi Ucrainei baza unei contraofensive acum sau pe termen mediu.

Cu toate acestea, pe măsură ce pierderile încep să se acumuleze pe front, Zelensky se va confrunta cu o opoziție din ce în ce mai mare pe teren propriu, începutul căruia deja începem să-l vedem.
Războiul este o ecuație algebrică complicată. Pe de o parte, avem ambițiile regionale ale lui Putin și ale Rusiei. Odată ce s-a îmbarcat în acest război, nu poate pleca fără să-și fi atins unele sau majoritatea obiectivelor sale.

O Ucraina slăbită în afara NATO este principalul sau obiectiv, iar acum calculează că poate realiza asta prin distrugerea provocată prin război și prin separarea țării de Marea Neagră. În același timp, aceasta ar oferi Rusiei un coridor terestru care să protejeze Crimeea, sediul flotei sale de la Marea Neagră. În același sens, în funcție de modul în care decurge faza actuală a războiului, el s-ar putea decide să-și continue obiectivele prin mutarea în Mykolaiv și Odesa, finalizarea podului de uscat către Transnistria și consolidarea controlului complet asupra coastei ucrainene a Mării Negre.

Pe de altă parte, avem imperialismul american, fostă cea mai puternică forță de pe planetă, dar care a suferit un declin relativ și este contestată de puterea în creștere a Chinei. Nu se poate lăsa învins de Rusia. Aceasta ar fi o umilință suplimentară și i-ar slăbi reputația globală.

La mijloc se află Ucraina, teatrul de război, țara care furnizează victime civile și militare și distrugerea infrastructurii în acest conflict între puterile imperialiste. Din 2014, a fost condusă de o serie de guverne oligarhice reacţionare care s-au angajat decisiv cu imperialismul occidental. Asta nu a împiedicat invazia rusă, iar Occidentul nici măcar nu le-a oferit aderarea la UE. Mai devreme sau mai târziu va avea loc o revoltă împotriva acestei strategii.

De la război imperialist la război de clasă
În cele din urmă, există un alt element în ecuație, care în general nu este luat în considerare de către strategii militari sau comentatorii occidentali: lupta de clasă. Opinia oamenilor din clasa muncitoare este, de asemenea, un factor.
Consecințele economice ale războiului și ale sancțiunilor pregătesc deja un val de militantism industrial în țările capitaliste avansate, în timp ce muncitorii luptă pentru a-și recupera și menține puterea de cumpărare a salariilor în fața inflației fulgerătoare. Acest lucru va submina capacitatea guvernelor din Europa și SUA de a continua acest război proxy împotriva Rusiei.

În țările capitaliste mai sărace, mai înapoiate, impactul este și mai mare și duce deja la explozii sociale, care pot dobândi proporții insurecționale. Acest lucru va destabiliza și mai mult relațiile mondiale
Războiul este adesea moașa revoluției. De fapt, singura modalitate reală de a pune capăt războiului este tocmai revoluția. Trebuie să înțelegem că războiul este rezultatul inevitabil al imperialismului capitalist și nu poate fi încheiat decât prin răsturnarea întregului edificiu putred al sistemului imperialist.

Sursa: https://www.marxist.com/western-imperialism-turns-to-pessimism-in-ukraine.htm

Traducerea: CD