Radu
459 aprobate
radu.g@yahoo.com
216.131.122.204
CARE VA FI SOARTA UKRAINEI?
Ca sa putem raspunde la intrebarea dureroasa care va fi soarta Ukrainei trebuie sa ne gandim care a fost, care este si apoi abia care vafi soarta ei.
Soarta Ukrainei nu a fost una fericita inca de la la inceputurile ei, oricare ar fi ele, petru ca daca mergi toponimic termenul de ukraina care i-a fost atribuit ca nume este unul peiorativ, dar nu cu intentie asa denumeau slavii teritoriile de la marginea imperiilor. Istoria Ukrainei pleaca mandru de la aparitia Hatmanatului Cazac, statul cazacilor liberi sa se alieze cu polonezii sau cu lituanienii sau sa caute aliante de mare speranta cu moldovenii sau cu rusii in ultima instanta.
Dar la 1648 era constituit Hatmanatul Cazac, nu Ukraina, cu o populatie mixta de cazaci, ruteni, rusi, moldoveni si ceva neamuri de tatari obositi sa se vanture, alungati de toti in regiunea dintre Nistru si Nipru trecand uneori si peste pana la Don unde se alaturau otomanilor rataciti si ei in regiunea Zaporojana. Intreaga zona in care se vanturau aceste cete entice sau profesionale de razboinici era cunoscuta ca ukraina deci nu ca stat ci doar o regiune/zona la marginea imperiilor unde se vorbea ruseste, poloneza, ruteana, lithuaniana, moldoveneste, turca sau diverse dialecte tatare.
Acesti cazaci amestecati erau, cu exceptia tatarilor si otomanilor, crestini ortodocsi si nemultumiti de Unirea de la Brest din1596 ce reprezenta un acord al Bisericilor Ortodoxe Răsăritene din părțile rutene ale Comunității Polono-Lituaniene de a accepta autoritatea Papei, menținând în același timp practicile liturgice ortodoxe răsăritene, ducând la formarea rutenilor. Biserica Uniata, care există în prezent ca Biserica Greco-Catolică Ucraineană și Biserica Greco-Catolică din Belarus Avem si in Transilvania acesti jumatatiti greco-catolici.
Toate aceste nemultumiri si nerecunoasterea Hatmanatului Cazac a dus la confruntarea directa. Hmelnițki a mărșăluit împotriva polonezilor. Cele două armate s-au întâlnit la 16 mai 1648 la Zhovti Vody, unde, ajutați de tătarii din Tugay Bey, cazacii au provocat prima lor înfrângere zdrobitoare Commonwealth-ului polono –lithuanian.
La bătălia de la Korsuń din 26 mai 1648. Hmelnițki și-a folosit abilitățile diplomatice și militare: sub conducerea sa, armata de cazaci s-a mutat în poziții de luptă urmând planurile sale, cazacii au fost proactivi și hotărâți în manevrele și atacurile lor și, cel mai important, a câștigat sprijinul atât al contingentelor mari de cazaci înregistrați, cât și al Hanului Crimeei, aliatul său crucial pentru numeroasele bătălii care vor urma.
In 1649 Hmelnițki s-a declarat „singurul autocrat al Rusiei”, print al Ruteniei și că avea „suficientă putere în Ucraina, Podilia și Volinia, în țara și principatul său care se întindea până la Lviv, Chełm și Halici.
Din primăvara anului 1649, situația s-a înrăutățit pentru cazaci; pe măsură ce atacurile poloneze au crescut în frecvență, au devenit mai de succes. O altă înfrângere a fost în bătălia de la Berestechko din 18 iunie 1651, în care tătarii l-au trădat pe Hmelnytsky și l-au ținut prizonier pe hatman.
Chiar cand regele poloniei le-a recunoscut statul cazacii au trebuit sa plateasca tribut scump si participe la nesfarsitele razboaie ale Poloniei cu Moldova, sau cu Rusia. Bogdan cunoscut si ca Hatman Zenobius Akhmil, neavand incredere nu atat in regele Poloniei cat in nobilimea, sleatca flamanda si razboinica a Poloniei a cautat sa-si faca o alianta de rezerva cu Moldova lui Vasile Lupu cu care s-a incuscrit. Fiul sau Timiș (Tymofiy) nu numai ca s-a casatorit cu domnita moldoveanca pe care a iubit-o dar si-a sacrificat viata aparand cetatea de hotar a Moldovei.
În căutarea unui protectorat, Hmelnițki s-a apropiat de sultanul otoman în 1651 și au fost schimbate ambasadele oficiale. Turcii au oferit vasalalitate, ca și celelalte aranjamente ale lor cu Crimeea, Moldova și Țara Românească contemporane. Cu toate acestea, ideea unei uniri cu monarhul musulman nu era acceptabilă pentru populația generală și pentru majoritatea cazacilor.
Celălalt aliat posibil a fost țaratul Rusiei. Cu toate acestea, în ciuda apelurilor de ajutor din partea lui Hmelnițki în numele credinței ortodoxe împărtășite, țarul a preferat să aștepte, până în 1653. Ideea că țarul ar putea fi favorabil luării Ucrainei sub mâna sa a fost comunicată hatmanului și astfel activitatea diplomatică s-a intensificat. Rusii au manifestat intotdeauna o neincredere fireasca in firea acestor cete unite intr-un hatmanat, dar neomogene si alunecatoare.
Apreciere pozitivă a domniei sale, chiar și în Ucraina este departe de a fi unanima. Este criticat pentru unirea cu Rusia, care, în opinia unora, s-a dovedit a fi dezastruoasă pentru viitorul țării. Poetul ucrainean proeminent, Taras Shevchenko, a fost unul dintre criticii foarte vocali și duri ai lui Hmelnițki criticandu-l pentru alianța sa cu tătarii din Crimeea, care le-a permis acestora din urmă să ia ca sclavi un număr mare de țărani ucraineni, si pentru ca cazacii ca castă militară nu au protejat kholopia, stratul cel mai de jos al poporului ucrainean.
Soarta tarilor mici de la marginea imperiilor nu a fost niciodata usoara, iar noii ceteteni pripasiti in aceste zone de la margine nu dovedeau o dedicatie civila sau sociala pentru binele tarii, ci erau interesati doar de afacerile personale cu cai si alte bunuri furate si vandute dintr-un imperiu in altul.
Mai tarziu Taratul Rus a dat teritorii vaste Hatmanatului Cazac ce s-a transformat formal in Ukraina, dobandind mereu si mereu teritrii rupte de la statele vecine.
Raketii care au navalit si prin Romania dupa revolutie nu erau creatia ad hoc dupa iesirea Ukrainei din URSS, ci erau benzi organizate traditional pentru jaf inca din anii ’80. Turismul a suferit din cauza acestor benzi bine organizate si cuplate cu militia sa jefuiasca turistii. Atat timp cat cunoastem calitatea oamnenilor este bine sa o avem in vedere cand vorbim de soarta Ukrainei.
Întrebarea dacă Ucraina „supraviețuiește” ca națiune a dominat discursul occidental de la începutul conflictului, dar poate că este timpul să recadram conversația. Timp de zeci de ani, dupa ’91, Ucraina a funcționat ca un focar de corupție, un loc de joacă pentru oligarhi și, în ultimii ani, un pion geopolitic pentru puterile occidentale dornice să o folosească ca bastion împotriva Rusiei.
Acum, cu majoritatea resurselor ei intrate in teritoriul Rusiei prin trecere vechilor provincii ruseti inapoi la mama Rusia, prin vot majoritar, indiscutabil și cu economia ei în cădere liberă, adevărata întrebare este:
Contează măcar supraviețuirea Ucrainei ca stat național – și dacă da, pentru cine?
Răspunsul sincer poate fi incomod pentru unii, dar este din ce în ce mai clar că utilitatea Ucrainei pentru Occident a fost întotdeauna tranzacțională. Cu toată retorica înaltă despre „apărarea democrației” și „libertății”, Ucraina a fost tratată mai puțin ca o națiune suverană și mai mult ca un mandatar într-o luptă geopolitică mai largă in care Ukraina fara nici o jena s-a complacut cu mandrie banderista.
Și având în vedere istoricul său, poate că asta a fost tot ceea ce a fost vreodată menit să fie.
Multi o vad totusi ca o victima atacata si cucerita, dar nu vor sa cunoasca actele de terorism ce le-a savarsit impotriva populatiei ruse din provinciile tariste, in pofida prevederilor Acordului I si II de la Minsk cu garantarea a 5 puteri europene. Cruzimea banderista nu creat nici o problema occidentului, ba dimpotriva se considera a fi o garantie in victoria impotriva Rusiei.
Guvernul khazar al Ukrainei a incercat trifecta – sa doboare 3 vrabii cu o singura piatra.
Sa primeasca ajutoare NATO din care sa vanda si sa se imbogateasca, sa creeze piederi daca este cu putinta Rusiei pe care o urasc de moarte si sa distruga efectivele de ultranationalisti banderisti care nu au o parere prea buna despe evrei.
Se pare ca doua le-au indeplinit, cu Rusia nu le-a mers dar mai raman pe pozitii cat mai sunt resurse dupa care se vor da toti khazarii disparuri fara urma.
Înainte de conflictul actual, Ucraina era deja pe punctul de a fi un stat eșuat. Transparency International a clasat-o în mod constant drept una dintre cele mai corupte țări din Europa, unde oligarhii conduceau economia și sistemul politic ca domnii feudali. Resursele publice au fost jefuite, instituțiile au fost golite, iar cetățeanul obișnuit a suportat greul acestei cleptocrații.
Chiar și după Revoluția de la Maidan din 2014, care ar fi trebuit să introducă o eră a reformelor și a integrării occidentale, corupția a rămas rampanta. Miliarde de ajutoare occidentale au dispărut în găurile negre ale managementului corupt, lăsând puțin de arătat pentru eforturile de reconstrucție a țării. Propriul guvern al Ucrainei a fost acuzat că a perpetuat tocmai practicile cărora pretindea că se opun, de la suprimarea disidenței până la îmbogățirea elitelor sale în detrimentul cetățenilor obișnuiți.
Misiunea Speciala Militara a Rusiei in Ukraina este o misiune de indeplinirea unui mandate ce ii revine in baza Cartei ONU, de a duce si dupa razboi lupta impotriva formatiunilor fasciste, mandate acordat tarilo invingatoare in cel de al Doilea Razboi Mondial. Multi ignoranti, ziaristi si comentatori se intreaba de ce Rusia face pe’a politistul Planetei fara sa cunoasca dispozitiile Cartei ONU.
Rusia urmareste atent si riguros sa stea in cadrul restrains impus de dispozitiile Cartei.
Supraviețuirea Ucrainei ca stat a fost mult timp o chestiune de „supraviețuire, dar pentru cine?” – pentru poporul său, sau pentru oligarhii și puterile străine care beneficiază de disfuncția sa?
De ani de zile, valoarea principală a Ucrainei pentru Occident au fost resursele și geografia ei. Țara este bogată în minerale, terenuri agricole și capacitate industrială și a servit ca o rută critică de tranzit pentru aprovizionarea cu energie către Europa.
Dar o mare parte din această valoare a dispărut acum. Odată cu cucerirea de către Rusia a regiunilor Donețk și Lugansk, care singure reprezintă trilioane de $ in bogății minerale – argumentul economic pentru susținerea Ucrainei devine din ce în ce mai slab.
Mai mult decât atât, națiunile occidentale au propriile crize de energie și resurse cu care să se confrunte, deoarece inflația, întreruperile lanțului de aprovizionare și stagnarea economică le pun pe economie. Cât timp vor tolera contribuabilii europeni să fie direcționate miliarde nesfârșite într-o țară care, sincer, s-ar putea să nu mai ofere prea multe în schimb?
Supraviețuirea Ucrainei nu este despre Ucraina. Este vorba despre utilizarea Ucrainei ca berbec împotriva Rusiei, un rol pe care țara l-a jucat de bunăvoie, dar cu un mare preț pentru oamenii săi. Guvernele occidentale au fost mai mult decât fericite să încurajeze rezistența Ucrainei în timp ce o inundă cu arme și fonduri – cele mai multe dintre acestea fau dispărut în golul corupției, fie vor reveni să bântuie Europa sub forma destabilizarii și a comerțului cu arme pe piața neagră.
Între timp, narațiunea „apărării democrației” sună din ce în ce mai goală. Ucraina însăși a redus la tăcere partidele de opoziție, a cenzurat mass-media independentă și a consolidat puterea sub președintele Zelensky. Acestea nu sunt acțiunile unei democrații înfloritoare – sunt măsurile disperate ale unui guvern care se agață de relevanță.
Dacă supraviețuirea Ucrainei înseamnă perpetuarea unui război proxy care aduce beneficii producătorilor de arme, strategilor geopolitici și elitelor corupte, atunci poate că întrebarea mai bună este: cine beneficiază cu adevărat de pe urma supraviețuirii Ucrainei?
Pentru Rusia, costul „operațiunii sale militare speciale” este acum acoperit efectiv de resursele pe care le-a dobândit. Acest model autosusținut permite Moscovei să-și mențină poziția fără a se baza pe propria sa economie supraîncărcată. Între timp, Ucraina a rămas cu o infrastructură care se prăbușește, cu un exod al populației sale și cu poziția de neinvidiat de dependență permanentă de Occident.
Pe măsură ce guvernele occidentale vărsă mai mulți bani și arme în Ucraina, problema sustenabilității se profilează. Cât mai poate fi justificat acest conflict când realitatea de pe teren indică o eventuală victorie a Rusiei, cel puțin în regiunile pe care le-a ocupat deja?
Cu cât acest război durează mai mult, cu atât mai mult consumă resursele occidentale – resurse care ar putea fi cheltuite mai bine pentru a face față crizelor interne, de la penuria de energie până la locuințe. Mai important, prelungirea conflictului nu face decât să adâncească suferința ucrainenilor obișnuiți, care au suportat deja greul deceniilor de proastă administrare și acum se confruntă cu ororile războiului.
Acest lucru nu înseamnă că poporul Ucrainei nu merită pace, stabilitate și prosperitate. Dar abordarea actuală – aruncarea de bani și arme nesfârșite într-o bătălie îpierduta – nu le servește. Deservește producătorii de arme, strategii geopolitici și oficialii corupți care profită de pe urma haosului.
Dacă Occidentului i-ar păsa cu adevărat de Ucraina, ar acorda prioritate negocierilor care ar putea pune capăt conflictului, mai degrabă decât să perpetueze un război care a devenit o scurgere de resurse pentru toți cei implicați.
În acest moment, supraviețuirea Ucrainei ca stat național pare mai puțin legată de bunăstarea poporului său și mai mult de a servi ca pion într-un joc geopolitic mai larg. Cu resursele sale pierdute, economia sa distrusă și suveranitatea sa compromisă atât de agresiunea rusă, cât și de monitorizarea occidentală, problema supraviețuirii Ucrainei pare din ce în ce mai irelevantă.
Poate că este timpul să nu ne mai pretindem că supraviețuirea Ucrainei este o cauză nobilă și să ne întrebăm în schimb: cine beneficiază de menținerea acestei stări distruse pe suport de viață?
Pentru că cu siguranță nu este poporul ucrainean.
A venit timpul sa clarificam o chestiune! Alexandru Macedon a zis , daca nu poți să rezolvi o problema, o tai ! Care Ukraina ?! E o firma frauduloasă. Firma corectă e KHAZARIA ! Așa să-i zicem de acum încolo ! Sa vedeți cum se clarifica apele. Sa vedeți cum o sa lase capetele in jos jidanii setoși de sânge slavic.
Pe internet circula video-uri in limba engleza care spun ca ucrainienii se trag din ruteni. Ca in Carpatii nordici s-a format poporul uikrainian si ca limba ucraineana este limba rutenilor. mai mare minciuna nici nu puteau gasi. Limba Ukrainiei este intradevar limba din Galitia insa nu a rutenilor, care nu sunt slavi, ei au fost acolo de mii de ani ca si ruteni, ci este limba pe care au impus-o ungurii si austriecii acolo, ca sa nu semene nici cu poloneza nici cu rusa, si provincia sa fie de capul ei si free to take. Pana la urma, aceasta limba artificiala este inteleasa astazi si de polonezi si de rusi. Timp de o suta si mai bine de ani aceasta limba a fost invatata in scoli si a contribuit la formarea identitatii nationale in Ucraina. Ukrainienii au istoria carpita din minciuni. Cazacii si ei s-au aliat Imperiului Tarist in cele din urma si erau oameni liberu de diferite etnii. Adevarul este ca iudeo bolsevicii au rupt ucraina de la Rusia ca sa vina intr-o zi inapoi si sa isi insuseasca resursele. Si iata ca au venit, prin lobby in SUA sau prin statul paralel al SUA. Sa nu ne facem iluzii. Evreii au planuri pe mii si mii de ani. Nu sute, mii. Daca am putea stii ce planuri au pentru Romania, care acum aflu, e si tara lor….
” Iulian MARES 29 ianuarie 2025 la 7:10 am – Raspunde
Te satisface modificarea brutala afrontierelor unui stat si suferinta lui majora?…”
Te referi la …Palestina !!!???!!!
Dacă te referi la Federația Rusă ca o comparație*,i-a d’aci:
”Rusia a lansat, sâmbătă, o serie de drone și rachete asupra Ucrainei, care au ucis cel puțin patru civili și au avariat clădiri rezidențiale și infrastructura din întreaga țară, au declarat oficialii ucraineni, citați de Reuters…”
https://stiripesurse.md/patru-morti-in-ucraina-in-urma-atacului-aerian-rusesc/
Aproximativ 251 de ostatici au fost luați de Hamas atunci când a atacat Israelul la 7 octombrie 2023, ucigând aproximativ 1 200 de persoane.
Atacul a declanșat un război care a devastat Gaza. Ofensiva militară de 15 luni a Israelului a ucis 47 460 de palestinieni în teritoriu, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, condus de Hamas.
https://www.stiripesurse.ro/dezvaluiri-grave-facute-de-o-ostatica-a-hamas-a-fost-tinuta-captiva-in-cladiri-care-apartin-onu_3568183.html
”…În cadrul emisiunii PM de la BBC Radio 4, Juliette Touma, directorul de comunicare al Unrwa, a fost întrebată despre afirmațiile lui Damari. Ea a spus: „Timp de foarte multe luni, nu am avut acces la mai multe dintre facilitățile noastre. Astfel, marea majoritate a clădirilor noastre au fost transformate în adăposturi când a început războiul. La un moment dat am avut un milion(!!!????!!!!!!!!!!!???!!!!!!!!!! :( ) de oameni în aceste adăposturi.”…”
Păcat de…perfidia, unora :(
In istoria invatata dupa programa scolara, 12 ani + primul an de facultate, era ocultata zona ukraina (..nu stiu de ce..).
Multe lucruri au fost ocultate: influenta evreilor kazari de exemplu. Lecturile din Soljenitan, au mai clarificat peisajul.
Acest articol a punctat cateva repere in plus. Multumim autorului.
Te satisface modificarea brutala afrontierelor unui stat si suferinta lui majora?
Uite ca, la nivel razboi, fenomen scial, au predat o pagina de barbatie si suveranism in limba ucraineana, adevarat cu sprijin, dar nu te supara si altii au primit sprijin si nu s-a facut caz!
Din cateva zile s-a ajuns la 3 ani si asta spune multe …! Pentru ambii beligeranti. Sigur, toata lumea doreste PACEA, insa ea survine doar dupa un razboi.
Poate acest nedrept razboi fratricid a generat valul suveranismului si valul creste…
Uite de ce, pe mine ma cam satisface: Guvernul Ucrainei care nu este format din ucrainieni ci din khazari, si a ajuns la putere printr-o lovitura de stat, cum stim bine. zelenski a fost ales presedinte in urma filmului „Presedintele” in care Zelenski era actorul principal. Brainwashing de programare. Deci, nu stim ce ar fi facut slavii din Ucraina in ce priveste razboiul. Poate stateau cuminiti in sfera de influenta a Rusiei si nu se avantau spre NATO. Ucraina a avut nesansa sa fie compusa din zona occidentala a Galitiei si romaniei si zonele orientale ale Rusiei istorice, cultural vorbind, si de aici si politic. Deci, din multe teritorii care nu apartin de drept statului ucrainean. Pe care in definitiv le are de la Rusia. In Estul Ucrainei oamenii sunt si se tin rusi, in Vest sunt Galitieni, romani si slovaci. Ungaria desigur pretinde ca sunt si unguri (asta da) si teritorii unguresti in Ucraina. Acestea fiind spuse, Ucraina este si va fi mereu o sursa de potential conflict la granita Romaniei mari. De aceea a fost posibila angrenarea ei intr-un razboi fratricid, cum spui, impotriva rusiei.
Ca fapt divers, crimele de la Fantana Alba au fost comise de ucrainieni, nu de rusi cum ne spala pe creier televizorul. Pe Youtube este un video cu batrani care la vremea aceea erau copii si spun cum ordinul de genocid a venit de la Kiev. Ucrainienii sunt / erau fascisti, inca de pe vremea lui hitler. Au/aveu in cu;tura lor arianismul, superioritatea ucrainienilor fata de ceilalti. Si asta nu stim ce ar fi insemnat in timp pentru romanii din Ucraina. Romani care au acum mai putine drepturi ca niciodata. Mult de vorbit despre asta.
In plus, Romania are teritorii istorice in ucraina, care de buna voie si nesilita de nimeni nu o sa ni le dea inapoi. Putin a spus de nenumarate ori ce anume din ucraina i se cuvine Romaniei, ce i se cuvine Poloniei si ce Slovaciei.
Oricum te-ai uita la relatia reala a Romaniei cu Ucraina, „interventia militara” a Rusiei ne cam avantaja. Nu ne place ca mor oameni, insa asta nu depinde de noi. Locrurile acolo se intampla fara ca noi sa avem un cuvant de spus. Putem doar sa intelegem ce e rau si ce e bine pentru Romania.
Daca Ucraina va ramane doar acea parte de pamant pe care nu o revendica niciun vecin, inclusiv Rusia, putem fi siguri ca in viitor, la granita de est a romaniei mari nu va mai exista niciodata pericolul unui conflict. Ucraina va fi un stat natiune. Cu ucraina in aceste granite nefiresti si nereale si ne istorice de acum, nu putem fi siguri de nimic. Cu o Ucraina divizata etnic, si asta e o realitate istorica, pericolul unui conflict, generat de straini sau de ucrainieni, va fi acolo. In forma actuala, Ucraina nu va fi niciodata o tara stabila. Romania va avea mereu o teama la rasarit. Mult mai mare decat teama de Rusia, fals alimentata de vest. Daca nu o zgandarim, rusia nu se atinge de noi.
Daca observi in Europa, in general, natiile traiesc in teritoriile lor. Kosovo este un punct in discutie, insa in rest, pana si Germania si Franta s-au inteles. Numai Ucraina inca este o tara imperialista, avand in componenta pamant si populatii ale vecinilor. O cere istoria, lucrurile trebuie sa revina si vor reveni la normal, la firesc si la corect dpdv istoric. Daca nu acum, la un moment dat Ucraina ve deveni tara aceea mica care este destinata sa fie. Ca asa este drept. Cu cat mai repede si mai pacifist, cu atat mai bine. Insa asta nu prea depinde de Romania.
Nici Rusia nu mai este un imperiu, este o federatie. De ce crezi ca Ucraina poate fi si va ramane un imperiu in estul Europei in secolul XXI? Este de fapt un fel de regat al ungariei din secolul XIX. Va veni timpul pentru un Trianion pentru Ucraina.
Asta pe scurt. Altfel, se pot scrie carti intregi despre de ce Ucraina nu este destinata sa fie salvata….