CARDINALUL RICHELIEU EXPLICĂ TACTICA LUI VLADIMIR PUTIN

CD

CARDINALUL RICHELIEU EXPLICĂ TACTICA LUI VLADIMIR PUTIN
– dialogul meu cu Richelieu
de Spengler

Fantoma cardinalului Richelieu cânta strofa copiilor bătrâni în melodia „Thank Heaven for Little Girls”, în accentul lui Maurice Chevalier. Sunetul zgâriat al unui vechi disc de 78 rpm mi-a bâzâit prin căști în timp ce avatarul/fantoma lui Richelieu a dansat melodia.
Am stat, sau mai degrabă am plutit, într-o reconstrucție Metaversă a palatului Cardinalului de pe Place de Vosges. Era mai înfiorător decât osuarul cartaginezilor la multe nivele sub canalizările Parisului, unde am evocat pentru prima dată fantoma lui Richelieu.

Încă în testare beta, Metaverse a fost deja infestat cu fantome. Căștile Oculus pe care le-am obținut de la un inginer software care purta obiceiul călugărilor capucini proiectau spectrul vessel a lui Richelieu în 3-D.
„Sunteți conștient, Spengler, că zana vine de la războiul de treizeci de ani în Germania”, a spus fantoma Cardinalului: „‘Maikäfer flieg! Der Vater ist im Krieg. Die Mutter ist in Pommerland, und Pommerland ist abgebrannt.’ Sau în limbajul tău barbar: „Buburuză, zboară! Tatăl e plecat la război. Mama este în Pomerania, iar Pomerania este arsă la pământ.”

„Eminența”, am bâlbâit, „Știu strofa, dar ce legătură are asta cu Ucraina?”
„Acest lucru draga Spengler, ar trebui să fie evident pentru un scriitoras care scrie cu atâta încredere despre dispariția civilizațiilor.
Diletanți precum americanii se gândesc să elimine un regim. Adevărații cunoscători ai puterii aranjează să elimine provincii întregi.
Îl înțeleg pe Putin; într-un fel îl invidiez.
Richelieu a reluat: „Cu jumătate din populația condusă de Habsburgii austro-spanioli, aliați cu Germania Catolică, Franța și-a ruinat dușmanii în timpul Războiului de Treizeci de Ani. Imaginați-vă ce aș fi putut face cu Rusia! Suedezii pe care i-am mituit au devastat Pomerania și au lăsat-o fără oameni. Copiii încă mai cântă din ea. Totuși, trei generații mai târziu, Petru cel Mare a rupt mândria Suediei, în 1709, la Poltava, în Ucraina.”

„Dar Eminența”, am protestat, „Rusia a făcut prost în războiul său împotriva Ucrainei. Este împotmolit cu pierderi mari și a ratat șansa unei victorii rapide și a reușit doar să unească întregul Occident împotriva sa”.”
„Mă așteptam la mai mult de la tine, draga Spengler, decât să repeti prostiile pe care le citești în ziare”, a replicat Richelieu înapoi.
„O victorie rapidă, într-adevăr? Și ce te face să crezi că Putin și-a dorit vreodată o victorie rapidă?”
Asta m-a lovit. „Scuzați-mi efemeritatea, Eminența, dar dacă Putin nu a vrut o victorie rapidă, ce și-a dorit?”
„TIMPUL”, a spus Richelieu, „este arma supremă. Eu am înțeles acest lucru, iar Putin și-a învățat bine lecția. Clausewitz a fost, în general, corect atunci când a spus că războiul a fost continuarea politicii prin alte mijloace, dar există ocazii în care războiul în sine este politica. Iată ce a scris Aldous Huxley în cartea sa The Grey Eminence, un profil al șefului servicilor mele de inteligență, părintele Joseph de Tremblay. Huxley este destul de precis, pentru că el a auzit povestea la prima mana de la mine, în osuarul cartaginezilor de la Paris:
Într-un memorandum privind afacerile Germaniei, pe care l-a scris în ianuarie 1631 pentru instruirea regelui, părintele Joseph a insistat ca politica franceză să fie îndreptată spre exploatarea sistematică a timpului ca fiind cea mai mortală dintre toate armele din armura Bourbonilor. În acest scop, negocierile pe care [părintele Iosif în numele Cardinalului] le începuse la Ratisbon urmau să fie continuate, fără încetare.
În timp ce Dieta imperială era în sesiune, se idreptau spre Ratisbon, din fiecare colț al Germaniei, un flux nesfârșit de implorători… Printre aceștia s-a numărat și un grup de delegați din Pomerania. Cu umilință, dar totuși insistent, ei i-au implorat pe împărat și pe electori să ia în considerare starea lamentabilă a provinciei lor… Foarte mulți muriseră, iar cei care supraviețuiau mâncau iarbă și rădăcini – da, și copii mici și bolnavi și chiar morții proaspăt îngropați…

„Casa ta este pe foc, copiii tăi sunt plecat!”, a ciripit fantoma Richelieu triumfător. „Două treimi din oamenii din Pomerania au pierit. Când războiul s-a încheiat, fondatorul Prusiei, Friedrich Wilhelm I, s-a trezit fără un popor, așa că i-a invitat pe hughenotii persecutati al Franței sub Edictul de la Potsdam, precum și pe polonezi, pe evreii din Lituania și pe oricine altcineva ar putea atrage. Strănepotul său Frederic cel Mare a construit 1.000 de sate prin drenarea mlaștinilor și le-a populat cu 300.000 de imigranți. Pomerania s-a răzbunat pe Franța, ca să fiu sincer, dar a fost nevoie de un secol pentru a rotunji suficienți pomeraniani pentru a face diferența”.

„Franța a suferit și în timpul Războiului de Treizeci de Ani”, a spus Richelieu, „dar există un motiv pentru care vrăjitoarea canibală a lui Hansel și Gretel a fost o germană și nu o franțuzoaică”.
Am stat în recreația CGI a palatului de pe Place des Vosges într-o tăcere stupefiată. Eu am șoptit: „Ce se va întâmpla cu Ucraina?”

„Putin va părăsi Ucraina când va părăsi Cecenia – deși Boris Elțîn merită o bună parte din credit; el a condus primul război cecen în 1994, când o jumătate de milion din cei 1,3 milioane de oameni din Cecenia au fost strămutați, probabil 100.000 de civili au fost uciși și jumătate din țară a fost distrusă. Poate că alți 100.000 de civili au murit – atât de mulți au fugit este greu de spus. Trupele ruse au nivelat capitala Groznîi în 1999, cu costuri mari pentru ei înșiși. Mi se pare amuzant faptul că comentatorii americani îl susțin pe Elțîn ca pe un exemplu de bunăvoință democratică atunci când a fost la fel de brutal ca Putin. Există o singură cale de a guverna Rusia și nu implică delicatete”.

Cardinalul a reluat. „Acum, dragul meuprieten naiv, Putin comandă trupe de șoc cecene în Ucraina. Putin înțelege „exploatarea sistematică a timpului ca fiind cea mai mortală dintre toate armele”.
Cine are resursele poate rezista timpului, cine are banii cedeaza.
Ucraina era goală înainte de începerea războiului. A avut una dintre cele mai scăzute natalități din lume, iar rata natalității va scădea și mai mult. Douăsprezece milioane de ucraineni, jumătate din populația aptă de muncă, au plecat înainte de începerea războiului. Alte cinci milioane au fugit. Pe măsură ce artileria rusă deranjează orașele Ucrainei, mai mulți vor fugi. Câți se vor întoarce? O mare parte din Ucraina va cădea în ruină.

Secole de resentimente rutene împotriva stăpânilor ruși încrustatei de-a lungul secolelor vor fi consumate în câteva săptămâni de război, iar în locul său nu va exista decât un sentiment plicticos de groază.”
Cardinalul revine. „Occidentul prostesc crede că poate încercui Rusia și îl poate forța pe Putin de la putere. Europa nu se poate descurca fără petrolul și gazele rusești și va continua să-i plătească lui Putin un miliard de dolari pe zi, oricât de disprețuit ar fi el. Cel mai prost dintre toate, Occidentul își imaginează că războiul de uzură pe care îl duce Rusia denotă un eșec în atingerea obiectivelor sale, când de fapt războiul în sine este obiectivul lui Putin, la fel cum a fost obiectivul părintelui Iosif la Regensburg în 1630.

Cauza protestantă din Germania a fost pe punctul de a se prăbuși, iar victoria imperială a fost aproape. Cu toate acestea, am găsit mijloacele de a menține războiul inainte. Părintele Joseph l-a flatat pe aliatul Austriei, Maximilian I de Bavaria, până când a cerut demiterea imperialului Generalissimo Albrecht von Wallenstein. Între timp, regele Gustavus Adolphus al Suediei a debarcat în Pomerania, cu o subvenție din partea trezoreriei franceze. Suedezii au devastat Europa Centrală și au luptat împotriva Imperiului Austriac până la epuizare în 1635. Apoi am declarat război Spaniei, cândva marea putere terestră a Europei, și am sângerat-o de tot”.

„Ești un monstru”, am rabufnit.
„Mi-ai cerut sfatul, draga Spengler, pentru că nu poți suporta moralizarea oamenilor bine intenționați care pun în mișcare această tragedie și sunteți îngroziți de oameni de acțiune care curăță mizeria lăsată de practicanții politicii virtuții. ia un stomac mai puternic, dacă doriți să vedeți sub suprafața istoriei – inclusiv istoria care se desfășoară în fața ochilor tăi scârțâie.”

Sursa: https://asiatimes.com/2022/04/cardinal-richelieu-explains-vladimir-putin

Traducerea: CD