Maria Diana Popescu, Agero

Ura! şi la gară, valiza! şi afară! �napoi la t�mplărie, la sapă, la ospătărie, la arat, la strungărie, la semănat, la oi, pe ogoare, respect�nd Codul Muncii validat de tot de �ei�, care a transformat lucrătorul �n zilier ieftin, exploatat zi-lumină, uşor de batjocorit şi de dat afară. Fără remuneraţie, �nsă. Au destul, deci pot consuma din necinstitele agoniseli. Braţele v�njoase lăsate la vatră, odihnite şi bine trăite, ar scoate ţara de pe fundul mării, de unde au aruncat-o. Bun. Pentru moment au dispărut de pe radarul politic parada modei opulente, datul cu sania şi cu scr�nciobul, mersul pe bicicletă, tăiatul panglicilor la sălile de sport şi p�rtii. Doamna a căzut din şa. Colegii de trupă pl�ng �n batistă pe favorita rămasă fără căluţ şi fără celelate jucării. Deşi nu ne putem scălda de două ori �n aceiaşi apă, vorba lui Heraclit, tot la indicaţiile ei va apăsa pe butoanele turismului şi ale dezvoltării săracu� de el, un Petre-escu. Au plecat ai lor, au venit tot ai lor. Drăgălaşii �şi vor stresa şi ultimul neuron pentru reanimarea capitalismului, pardon, pseudo-capitalismului cu capital de (la) stat. Se vor uita la programul de guvernare ca oltenii la girafă, spun�ndu-şi �n sinea lor că animalul acesta nu există. Acelaşi guvern, dar cu pozele de la avatar schimbate: tineret, m�ndria veteranilor, foştii consilieri ai foştilor miniştri, avansaţi ca miniştri. Acelaşi curent de g�ndire, simţire şi acţiune, acelaşi nutreţ de rumegat pentru mulţime, aceleaşi dezbinări de folos corupţilor, care din spatele scenei �şi dispută geloşi, p�nă la acapa�rare totală, banul public, avuţia naţională, omul şi veniturile sale modeste.

 

Dacă s�nt tineri, nu �nseamnă că s�nt şi noi. Au C.V.-uri suspect de stufoase, cu o istorie politică de te-apucă pl�nsul. Să nu credeţi că rezerva de cadre va muta vreun pai de la locul lui. Mult clamata tinereţe a guvernului este formată din valeţi ai valeţilor. Aşadar, alte jucării, aceeaşi fr�nghie groasă, acelaşi păpuşar din vremea navelor zburătoare, a energiilor cosmice de clan, a vibraţiilor acaparatore. Noii miniştri ar trebui avertizaţi că expunerea repetată la pretenţiile veteranilor prezintă un risc major pentru sănătatea morală. Nimeni nu va fi mai fericit. Nici �ngerii, nici struţii, nici agentul 007. �Sper să vină cur�nd ceasul Marelui Proces de Eliberare a Patriei şi de vindecare a rom�nilor de Rău…� (Marian Ilie). Cu procesul de metamorfozare a guvernului, era c�t pe ce să uit de mezina din Parlamentul European. Se pare, ea a găsit soluţia salvatoare pentru Rom�nia, tocmai c�nd mă g�ndeam că nimic nu ne mai este de ajutor: t�mplarii şi electricienii � de t�mplari fiind nevoie la firmele de pompe funebre pentru sicirie, av�nd �n vedere rata mortalităţii şi procesul de �mbătr�nire a populaţiei. Nu-i vina ei că tatăl are pretenţii aşa mari cu privire la maşinăria de g�ndit. E posibil ca şi ea să aibă veleităţi de t�mplar, de electrician sau poate de v�nzatoare la mercerie. �n plenul Parlamentului European a cerut re�nfiinţarea şcolilor de meserii şi a liceelor tehnice. E vorba de un plagiat �n familie, să ştiţi. Pe motiv că ţara are prea mulţi filosofi care nu produc, primul care a lansat �n eter teoria t�mplarilor, a electricienilor şi a �şcoalelor� de profesii, a fost tatăl – mare electrician, care de două mandate curentează poporul la buzunar.

 

Sondajele recente spun că foarte mulţi electricieni şi t�mplari s�nt şomeri. Mai bine zis au terminat perioada de şomaj şi s�nt cetăţeni fără identitate socială. Rom�nia are sute de tineri inteligenţi, capabili să reprezinte ţara �n organismele internaţionale. �Succesurile� din Parlamentul European s�nt o insultă la adresa statului şi a societăţii civile, o insultă pentru mine ca cetăţean, pentru că a �ndrăznit să mă reprezinte. Dacă am fi trăit �ntr-o societate normală, astfel de parlamentari europeni ar fi muncit conştiincios la croitorie, fără să aibă nevoie de gramatică şi de logică. Cu sau fără aceste inteligenţe, Rom�nia ar fi fost pe drumul bun, dacă guvernele post-decembriste n-ar fi pupat c�nd bombeul celor de la Curtea Europeană, c�nd pe cel al tătucului Franks; dacă �n ecuaţia puterii, poporul ar fi fost luat �n calcul, nu numai la alegeri, ci �n permanenţă. Dacă instituţiile statului nu ar fi controlate de clanuri şi ar funcţiona independent, dacă la sf�rşitul fiecărui mandat, guvernanţii ar da seama (şi mărturia) de agoniseli, lucrurile ar sta altfel.

 

Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de