Radu

radu.g@yahoo.com

BUNĂ DIMINEAȚA ITALIA, BLACK ROCK ESTE AICI
De Lorenzo Maria Pacini – https://strategic-culture.su/news/2024/10/08/good-morning-italy-its-black-rock-here

Astăzi un nou stăpân se adaugă la oligarhia plebiscitară a sclaviștilor Italiei: BlackRock.
Conducerea Giorgiei Meloni aduce o mare bucurie italienilor: imigrație neîngrădită, taxe și accize care apar ca ciupercile după o ploaie de toamnă, prețurile alimentelor crescând vertiginos, refuzul libertății de a demonstra și chiar un premiu frumos la Consiliul Atlantic. Un succes răsunător. Pentru a încununa totul mai departe, el a considerat de cuviință să-l invite pe monstrul financiar american Black Rock să facă cumpărături în Italia.

BlackRock aterizează în Italia
La sfârșitul lui iulie 2024, gigantul BlackRock, cel mai mare fond de investiții din lume, a înregistrat pierderi fără precedent, înregistrând 1,7 trilioane de dolari scăpați în fum în câteva luni.
A-ti auzit bine, da, 1,7 trilioane de dolari, o mie sapte sute de bilioane dolari.

În august, s-a descoperit că directorii de top ai fondului american, cum ar fi CEO-ul Larry Fink și președintele Shapiro, și-au vândut acțiunile pentru 54 de milioane de dolari.
Fondul în care este stocată bogăția celor mai puternice familii de bănci din lume dispare, iar rechinii care îl conduc păreau să decoleze discret.

Anumite mișcări ar fi trebuit să ne spună că ceva era pe cale să se întâmple. Nu este niciodată ușor să prezici rostul problemei, deoarece acestea sunt tranzacții financiare la niveluri foarte înalte și regiunile ascunse pot fi multe. Cert este că o fugă de capital, sau mai degrabă o vânzare, sugerează întotdeauna ceva negativ.
Și ceva s-a întâmplat într-adevăr.

Meloni a mers la New York pe 23 septembrie pentru a primi Global Citizen Award, un premiu din partea Consiliului Atlantic, principalul think tank al NATO. Ea primește statueta de la Elon Musk și în discursul său revendică apărarea așa-ziselor „valori occidentale” ca răspuns la autocrațiile din restul lumii. Evenimentul, trebuie remarcat, a avut loc împreună cu cea de-a 79-a Adunare Generală a ONU, doar ca o amintire a cine este responsabil de cine.

Meritele primului ministru italian?
Sprijinul său pentru Uniunea Europeană, suma mare de bani și armament trimisă Ucrainei, președinția G7 în 2024 și munca depusă pentru consolidarea Alianței Atlantice. O adevărată „fată americană”.[scoala Soros]

A doua zi, încântată de sărbători, Meloni s-a întâlnit față în față cu Fink, șeful BlackRock. Care – aflăm – ar putea ajuta guvernul în multe feluri. Desigur, după cum știm, ajutorul nu este niciodată „gratuit”, ci implică întotdeauna o contrapartidă. Ce trebuie să fi spus cei doi unul altuia?

Primele mișcări financiare
Ne place sau nu, în ultimele zile, guvernul Meloni a autorizat BlackRock să depășească pragul de 3% la Leonardo, principala companie din sectorul de apărare sub pavilion italian. De altfel, fondul american a devenit singurul acționar privat cu o astfel de participație. Acesta este un alt salt calitativ în prezența în Italia a unuia dintre cele trei mari fonduri de investiții, Black Rock,

Vanguard și State Street, care sunt acum principalii investitori străini în companii listate la Bursa de Valori din Milano. BlackRock este prezent la propriu peste tot: bănci precum UniCredit, BPM, Mediobanca, Intesa San Paolo, dar și companii precum Ferrari, în sectorul telecomunicațiilor cu Prysmian, în farmaceutice cu Stellantis, în energie cu Eni și Enel și în alte multi-utilități.

Dar asta nu este tot: la orizont se află problema privatizărilor anunțate, o afacere foarte serioasă. Pentru ca conturile Legii bugetului să se întoarcă, guvernul trebuie să privatizeze cel puțin 6 miliarde de euro, din care jumătate au fost deja preluate prin privatizări în Eni.

Se pare că restul va fi preluat de la Poste Italiane, o companie de stat care a avut o creștere excelentă în 2024. Este planificat un alt atac asupra Ferrovie dello Stato, deja privatizată în mare parte de ani de zile, care se află în miza comisiilor guvernamentale. De asemenea, nu știm exact cât de mult i s-a promis lui Fink în sectorul energiei și tehnologiei, în special în ceea ce privește inteligența cibernetică și digitalizarea.

Aceste operațiuni reprezintă o stăpânire politică foarte puternică a SUA asupra Italiei, dar si asupra Europei în general. Probabil vor fi fuziuni mari de companii europene și fonduri de capital, sau poate ceva și mai mare. Ceea ce este deja clar este că suveranitatea politică, nu doar suveranitatea economică, este în continuare atacată și pusă în frâu. Pentru că știți, în secolul al XX-lea economia a depășit politica și a devenit motorul ei principal, după spusele lui Karl Marx.

Pe Drumul Bumbacului
Un rol central în toată această operațiune este aderarea la Drumul Bumbacului, din care Italia face parte ca țară lider în prima fază. PGII, Parteneriatul pentru Infrastructură și Investiții Globale, despre care am vorbit recent în legătură cu evenimentele de la Trieste, a fost creat pentru a încerca să contracareze Calea Mătăsoasă dorită de BRICS+, urmărind să conecteze Europa, Emiratele și India pentru a transfera gaze, petrol și mărfuri pe uscat.

Și mai interesant este că statul Israel a fost implicat și în proiect, care urma să acționeze ca port la Marea Mediterană… ajungând în cele din urmă la Trieste!
A scăpa de Hamas și de Hezbollah a fost poate o acțiune necesară pentru a duce la îndeplinire această strategie, care reunește cu forța SUA și UE.

Păcat că Axa Rezistenței nu este atât de slabă pe cât credeau oligarhii occidentali.
În New York, amintiți-vă, Netanyahu a arătat chiar două hărți despre Drumul Bumbacului, una intitulată „The Belssing” arătând Drumul Bumbacului și zonele afectate, cealaltă intitulată „Blestemul” arătând țările „rele” ale Rezistenței. Știi, atunci când este nevoie de o afacere financiară mare, SUA se pricep foarte bine să declanșeze războaie.

O problemă a sclaviei
Cu siguranță nu este un mister faptul că guvernul dreptei neoliberale, atlantistă a lui Giorgia Meloni, este orientat către o dragoste majoră pentru finanțele internaționale înalte. În campania electorală se spun atât de multe lucruri frumoase, care aproape niciodată nu corespund cu ceea ce va fi de fapt realizat de guvern. Meloni, de exemplu, a promis să atace băncile mari și să le impoziteze profiturile… și astăzi se trezește în schimb să vândă țara unui fond de investiții.
Amuzant, nu-i așa?

În realitate, acesta este un modus operandi care acum caracterizează în mare măsură politica din Occident la orice latitudine, dreapta și stânga. Politica în Occident este acum în întregime comisariată a băncilor americane și a marilor grupuri de investiții. Agențiile de rating și șantajul permanent al spread-ului sunt cele care decid asupra liniilor politice ale guvernelor, iar atunci când un guvern nu respectă ordinele, este pus în criză sau doborât. Un fel de „lovitură financiară” cu care mai multe țări din întreaga lume sunt acum familiarizate.

Politicienii de dreapta ca de stânga apar din ce în ce mai mult ca niște simpli majordom în slujba marilor capitaluri financiare, cel care decide suveran liniile politicii în numele propriului interes. Așa funcționează plutocrația financiară neoliberală.
Italia este în joc, trebuie să accepte pachetul complet. Dacă nu se va prăbuși, nu numai guvernul – deja foarte fragil – se va prăbuși, ci și întreaga țară, care este deja în ruină totală.

Este necesar să cităm cuvintele marelui poet Ovidiu: „video meliora proboque, deteriora sequor”, sau „Văd ce este mai bun și îl aprob, dar îl urmăresc pe cel mai rău”.
Italia este o țară aflată sub ocupație militară americană din 1945 și sub colonizare culturală, economică și politică din 1946. Astăzi se adaugă un nou stăpân la oligarhia plebiscitară a sclavilor săi: BlackRock.