BRICS VA DOMINA PIB-UL GLOBAL PÂNĂ ÎN 2050

Brics este latura Estică a globalismului.Cu ce diferă de globalismul occidental?Cu nimic.Actioneaza simetric cu globalistii(occidentali Brics-ul (adică globalistii de Rasarit)?Da.Cand au inceput globalistii occidentali plandemia,lockdown-ul,starea de urgenta si toate nenorocirile plus vaxxinarea la fel au facut si globalistii de Rasarit(Brics).Au inceput globalistii de Vest cu moneda digitala?Simetric au introdus si globalistii de Est moneda digitala.Tot.Dar absolut tot ce fac globalistii vestici in secunda doi,la comanda,implementeaza imediat globalistii estici.Arata-mi mie un stat Brics care nu are scanare faciala,inginerii genetice,AI in institutiile publice ca sa spui ca face cu ceva in contra globalistilor vestici.Are Brics-ul cenzura online si politia internetului asa cum o are globalistii vestici?O are.Si e mai fanatica si mai draconica decat a globalistilor vestici.Unde vedeti voi prin China,India,Pakistan,Arabia Saudita ,de exemplu ca nu e Noua Ordine Mondiala,globalism acolo?Daca imi aratati ca nu e asa va felicit.In China,Rusia,India,Arabia Saudita,Turcia,Brazilia,Cuba,Coreea de Nord este New Age,Noua Ordine Mondiala,dictatura biometrica,plan de diminuare a populatiei?Da.Este.Brics-ul este condus de Oculta prin ceea ce vedem ca se impune si acolo ca peste tot?Da .Este.Spuneti-mi va rog:ce intelegem prin a fi cu adevarat patriot?Sa ti cu poporul tau.Care zis „patriot”din Romania lupta impotriva digitalizarii care nu e digitalizare ci exterminarea in masa?E doamna senator Diana sau Simion?Nici vorba.Au spus-o si au aratat-o amandoi ca sunt cei mai zelosi in ale digitalizarii.Amandoi spun ca digitalizarea e „papa bun”.Acestia doi nu sunt patrioti ,atentie marita.Nu votam cu nimeni pentru ca toti sunt ai lor!

CAPITALISMUL DE CAZINO ȘI ȘI PIAȚA DE DERIVATIVE
– E timpul pentru un alt „moment Lehman”?
de Ellen Brown

Citirea in frunzele de ceai pentru economia 2024 este o provocare. Pe 5 ianuarie, secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, a declarat că am realizat o „aterizare uşoară”, cu salariile crescând mai repede decât preţurile în 2023. Dar criticii pun la îndoială cifrele oficiale, iar preţurile sunt încă ridicate. Sondajele arată că consumatorii rămân îngrijorați.

Există și alte preocupări. Pe 24 decembrie 2023, Catherine Herridge, corespondent principal de investigații pentru CBS News, care acoperă securitatea națională și informații, a spus la „Face the Nation”, „Simt doar o mare îngrijorare că 2024 ar putea fi anul unui eveniment de lebădă neagră. Acesta este un eveniment de securitate națională cu impact mare, care este foarte greu de prezis.”

Ce fel de eveniment nu a spus, dar speculațiile au inclus un atac cibernetic major; o criză bancară din cauza unui val de neplati din cauza ratelor ridicate ale dobânzilor, în special în domeniul imobiliar comercial; un embargo petrolier din cauza războiului; sau un război civil. Orice lebădă neagră importantă ar putea înțepa balonul masiv al instrumentelor derivative, pe care Banca Reglementărilor Internaționale a estimat-o la peste un cvadrilion (1.000 de trilioane) de dolari încă din 2008.

Cu PIB-ul global de doar 100 de trilioane de dolari, nu există suficienți bani în lume pentru a satisface toate aceste revendicări derivative. O criză a instrumentelor derivative a contribuit la declanșarea colapsului bancar din 2008 și asta s-ar putea întâmpla din nou.

Pericolele derivativelor sunt cunoscute de zeci de ani. Warren Buffett a scris în 2002 că erau „arme financiare de distrugere în masă”. James Rickards a scris în U.S. News & World Report în 2012 că ar trebui interzise. Cu toate acestea, Congresul nu a acționat. Acest articol analizează amenințarea derivativă actuală și ce ar putea motiva politicienii noștri să o dezamorseze.

Ce reglementare a produs
Derivativele sunt practic doar PARIURI, care sunt vândute ca „asigurare” – protecție împotriva modificărilor ratelor dobânzilor sau ratelor de schimb, a neîndeplinirii obligațiilor la împrumuturi și altele asemenea. Când una dintre părțile la pariu are un interes economic real de protejat – de ex. un fermier care își asigură valoarea recoltelor de toamnă împotriva pierderii — pariul este considerat „acoperire” valoroasă din punct de vedere social.

Dar majoritatea pariurilor derivate de astăzi sunt concepute pur și simplu pentru a câștiga bani de la alți comercianți, degenerând în ceea ce a fost numit „capitalism de cazinou”.
În 2008, tranzacționarea cu instrumente derivative a dus la prăbușirea băncii de investiții Bear Stearns și a asigurătorului internațional A.I.G. Aceste instituții nu li permis să eșueze, deoarece trilioanele de dolari în credit default swap din registrele lor ar fi fost șterse, forțând băncile și instituțiile financiare contrapartide să strice valoarea propriilor împrumuturi riscante și acum „neacoperite”. Bear și A.I.G. au fost salvați de contribuabili; dar Trezoreria a tras linie la Lehman Brothers, iar piața s-a prăbușit.

Sub rubrica „nu mai multe salvari”, Legea Dodd Frank din 2010 a pretins să rezolve problema acordând derivativelor privilegii speciale. Majoritatea creditorilor li se „interzice” să își exercite drepturile în timp ce o firmă este în faliment, dar multe contracte derivative sunt scutite de aceste suspendări.

Contrapartidele care i-au datorat garanții le pot prelua imediat, fără control judiciar, chiar înainte de a începe procedura de faliment. Deponenții devin „creditori negarantați” care își pot recupera fondurile numai după instrumente derivate, repo și alte creanțe garantate, presupunând că mai există ceva de recuperat, ceea ce în cazul unei crize majore a instrumentelor derivative ar fi puțin probabil.

Am văzut această politică de „bail-in”/salvare desfășurată în Cipru în 2013.
Acest lucru este valabil pentru depozite, dar cum rămâne cu acțiunile, obligațiunile și fondurile pieței monetare? În conformitate cu Codul comercial uniform (UCC) și Legea privind falimentul din 2005, titlurile derivative beneficiază și de protecții speciale. „Port sigur” este oferit entităților privilegiate descrise în documentele instanței drept „clasa protejată”.

Derivativele se bucură de privilegii de „compensare” și „închidere” pe baza teoriei conform căreia sunt o sursă majoră de risc sistemic și că permiterea solicitanților să treacă înaintea altor investitori pentru a-și compensa și închide pariurile reduce acest risc. Cu toate acestea, analiza critică a arătat că „super-prioritatea” derivativă în faliment poate crește de fapt riscul și poate propulsa entitățile financiare altfel viabile în insolvență.

De asemenea, este extrem de inechitabil. Garanția luată pentru a închide creanțele derivative pot fi acțiunile și obligațiunile dvs. Într-un articol din 2016 de la American Banker numit „You Don’t Really Own Your Securities; Blockchains poate rezolva asta?”, a explicat jurnalistul Brian Eha:
În Statele Unite, acțiunile tranzacționate public nu există în mâini private.
Nu este deținută de proprietarii pretinși, care, în virtutea faptului că au cumpărat acțiuni la una sau acea societate, sunt făcuți să creadă că dețin efectiv acțiunile. Din punct de vedere tehnic, tot ce dețin sunt IOU/promisiuni. Adevărata proprietate se află în altă parte.

În timp ce acțiunile unei companii private sunt încă deținute direct de acționari, aproape toate acțiunile tranzacționate public și majoritatea obligațiunilor sunt deținute de un parteneriat puțin cunoscut, Cede & Co., care este nominalizatul Depository Trust Co., un depozitar care deține valori mobiliare pentru aproximativ 600 de broker-dealeri și bănci. Pentru fiecare titlu, Cede & Co. deține un certificat principal cunoscut sub numele de „securitate globală”, care nu își părăsește niciodată seiful.

Tranzacțiile sunt înregistrate ca debite și credite în conturile de valori mobiliare ale membrilor DTC, dar proprietarul înregistrat al titlurilor – Cede & Co. – rămâne același.
Deci, ceea ce au acționarii, mai degrabă decât proprietatea directă, „este un drept [contractual] împotriva brokerului lor…. Brokerul are apoi un drept împotriva instituției de depozit la care are calitatea de membru. Apoi instituția depozitară este datorată emitentului. Este [cel puțin] un proces în trei etape înainte de a obține vreun drept asupra acțiunilor tale.”

Această atenuare a drepturilor de proprietate a făcut imposibilă urmărirea perfectă a cine deține ce.

Cincizeci de ani de „dematerializare”
Într-o carte din 2023 numită “The Great Taking” – “Mare luare” (disponibilă gratuit online), veteranul de pe Wall Street David Rogers Webb urmărește istoria legislativă a acestor evoluții. Regulile datează de 50 de ani, când tranzacționarea acțiunilor și obligațiunilor se făcea prin livrare fizică – amestecând certificatele de hârtie cu titluri pe numele cumpărătorilor din birou în birou. În anii 1970, această tranzacție a devenit atât de populară încât bursele nu au putut ține pasul, determinându-i să se orienteze către „dematerializarea” sau digitalizarea activelor.

Depository Trust Company (DTC) a fost înființată în 1973 pentru a atenua volumul tot mai mare de documente. DTCC a fost înființată în 1999 ca holding pentru a combina DTC și National Securities Clearing Corporation (NSCC).
DTCC este o contraparte centrală de compensare (CCP) care se află în vârful unei piramide de bănci, brokeri și burse.

Toți au fost de acord să păstreze activele clienților lor în „numele străzii”, să colecteze acele active într-un pool fungibil și să transmită acel pool către DTCC, care apoi tranzacționează blocuri de acțiuni și obligațiuni comune între brokeri și bănci în numele candidatului său. Cede & Co. DTCC, o corporație privată, le deține pe toate.

Aceasta nu este o simplă tehnică. Instanțele și-au menținut dreptul de proprietate, chiar și într-o dispută cu clienții cumpărători. Potrivit site-ului web DTCC, acesta oferă servicii de decontare pentru aproape toate tranzacțiile cu acțiuni, datorii corporative și municipale și instrumentele pieței monetare din SUA, precum și păstrarea centrală și deservirea activelor pentru emisiunile de valori mobiliare din 131 de țări și teritorii, evaluate la 37,2 trilioane de dolari. Numai în 2022, DTCC a procesat 2,5 cvadrilioane de dolari în titluri.

Reglementările de reglementare sunt stabilite în secțiunile 8 și 9 ale Codului comercial uniform (UCC), care acoperă titlurile de investiții și tranzacțiile garantate. UCC este un set de reguli produse de organizații private fără un act al Congresului. Nu este în sine legea, ci este doar o recomandare a legilor pe care statele ar trebui să le adopte; dar UCC a fost adoptat acum de toate cele 50 de state din SUA și a fost „armonizat” cu regulile de tranzacționare a valorilor mobiliare în Europa și în majoritatea celorlalte țări.

Rezumatul Wikipedia al prevederilor relevante UCC concluzionează:
“Drepturile create prin aceste legături [în sus în lanțul colateral] sunt revendicări pur contractuale…. Această descompunere a drepturilor organizată de articolul 8 din CDU are ca rezultat împiedicarea investitorului de a revendica [cere sau prelua] garanția în caz de faliment a furnizorului de cont [brokerul sau banca], adică posibilitatea de a revendica titlul de valoare ca bun propriu, fără a fi obligat să îl împartă la valoarea sa proporțională cu ceilalți creditori ai furnizorului de cont.

Dumneavoastră, investitorul, aveți doar o creanță contractuală împotriva brokerului dvs., care nu mai deține nici titlul asupra acțiunilor dvs., deoarece titlul a fost transferat în lanțul către DTCC. Pretenția dumneavoastră contractuală se referă doar la o cotă proporțională dintr-un grup de acțiuni desemnate în numele străzii, titlul căruia este deținut de Cede & Co.”

Reipotecare: problema proprietarilor multipli
Wikipedia adaugă:
“Această recaracterizare a dreptului de proprietate într-un drept contractual simplu poate permite furnizorului de cont [brokerul „intermediar” sau banca] să „reutilizeze” titlul fără a fi nevoie să ceară autorizarea investitorului.

Acest lucru este posibil mai ales în cadrul operațiunilor temporare, cum ar fi împrumutul cu titluri de valoare, opțiunea de răscumpărare, cumpărarea și vânzarea înapoi sau acordul de răscumpărare.
„Împrumutul cu titluri de valoare” de către broker sau alt intermediar poate include împrumutul de acțiuni către vânzători în lipsă care doresc să reducă valoarea acțiunilor în raport cu propriile interese financiare.”

Vânzarea în lipsă ilegală este, de asemenea, facilitată de scutul impenetrabil al DTCC, la fel și împrumuturile către „băncile din umbră” pentru reutilizarea garanțiilor. După cum explică Caitlin Long, un alt veteran de pe Wall Street:
“[L]a sistemului bancar din umbră este garanția, iar problema este că jucătorii de pe piață reutiliza aceleași garanții de mai multe ori pe zi, pentru a crea credite. Procesul se numește „reipotecare”.

Prin urmare, situațiile financiare ale mai multor părți raportează că dețin același activ în același timp. Au IOU unul de la celălalt pentru a rambursa acel activ – prin urmare, un lanț de expunere la contrapartidă care este greu de urmărit. Deși se îmbunătățește, există încă puțină vizibilitate asupra cât de lungi sunt aceste „lanțuri colaterale”.

Această reutilizare a garanției pentru a susține mai multe pariuri speculative este cea care a facilitat explozia bulei derivate la de zece ori PIB-ul mondial. Ar trebui să fie garanția cumpărătorului real, dar tu, cumpărătorul, te afli în partea de jos a lanțului de garanții. Creantele derivate au o super prioritate în faliment, aparent pentru că construcția derivatelor este atât de riscantă încât pariurile lor trebuie să fie compensate.

Dar „Regula de protecție a clienților”?
Brokeri-dealerii susțin că activele clienților lor sunt protejate de „Regula de protecție a clienților” a Corporației de protecție a investitorilor în valori mobiliare (SIPC). SIPC oferă asigurări pentru stocuri similare asigurării FDIC pentru depozitele bancare, menținând un pool care poate fi folosit în cazul falimentului unui membru.

Dar un memorandum din 2008 privind Regula de protecție a clienților de la firma de avocatură Willkie Farr & Gallagher afirmă:
“În ceea ce privește numerarul și valorile mobiliare care nu sunt înregistrate în numele clientului, dar deținute de broker-dealer în beneficiul clientului, clientul ar primi o parte proporțională din suma totală a numerarului și a titlurilor deținute efectiv de broker. dealer. Dacă rămâne un deficit, SIPC ar acoperi maximum 500.000 USD, dintre care doar 100.000 USD ar putea fi o recuperare a numerarului deținut la broker-dealer.

[…] [Majoritatea titlurilor de valoare sunt deținute de brokeri-dealer în numele străzii și ar fi disponibile pentru a satisface pretențiile altor clienți în cazul insolvenței unui broker-dealer.
Dacă membrul are o carte mare de instrumente derivative (JPMorgan deține 54,4 trilioane de dolari în instrumente derivative și doar 3,4 trilioane de dolari în active), clienții de instrumente derivative cu prioritate ar putea șterge fondul și fondul SIPC.

Ceea ce se îngrijorează Webb este însă falimentul DTCC, care ar putea distruge întregul lanț colateral. El spune că DTCC este în mod clar subcapitalizat și că lansarea unei noi contrapărți de compensare centrală este deja planificată și prefinanțată. În cazul în care DTCC eșuează, anumiți creditori protejați pot lua toate garanțiile, asupra cărora vor avea control legal perfect.

Măsuri de apărare
În cazul unui atac cibernetic care distruge evidențele băncilor și ale brokerilor, cumpărătorii nu ar putea să demonstreze dreptul de proprietate asupra activelor lor; iar în cazul unei a doua Mari Depresiuni, cu un val de faliment bancar în stilul anilor 1930, reclamanții de instrumente derivate cu super-prioritate pot prelua activele băncilor fără a trece printr-o procedură de faliment.

În economia fragilă de astăzi, acestea nu sunt ipotetice îndepărtate, ci sunt posibilități reale, care pot șterge nu doar economiile familiilor din clasa de mijloc, ci și averile miliardarilor.
Și acolo, susține Webb, este oportunitatea noastră. Sistemul prin care Cede & Co. deține titlul asupra tuturor valorilor mobiliare „dematerializate” este în mod clar vulnerabil la exploatarea „clasei protejate”, iar Congresul ar putea atenua aceste preocupări prin legislație.
Dacă reprezentanții noștri și-ar da seama că nu sunt proprietarii înregistrării activelor lor, ci sunt doar creditori ai brokerilor și băncilor lor, ar putea fi inspirați să organizeze câteva audieri și să ia măsuri.

Primul pas este să aruncăm o lumină asupra funcționării obscure ascunse ale sistemului și asupra amenințării pe care acestea o reprezintă pentru proprietățile noastre personale. Presiunea populară îi mișcă pe politicieni, iar oamenii se trezesc cu multe probleme la nivel global, cu proteste în creștere peste tot – economice, politice și sociale. Posibilele acțiuni care ar putea fi luate de Congres includ anularea „privilegiilor speciale” acordate cazinoului cu instrumente derivate sub forma „superpriorității” în faliment.

O altă posibilitate este o taxă Tobin de 0,1% sau o taxă pe tranzacțiile financiare. Pentru protejarea titlului asupra activelor, blockchain este un instrument promițător, așa cum a discutat Brian Eha în articolul American Banker citat mai sus. Acestea și alte posibilități federale, împreună cu potențiale soluții la nivel local, vor face obiectul unui articol de continuare.
________________
Acest articol a fost postat pentru prima dată pe ScheerPost. Ellen Brown este avocat, copreședinte al Institutului Public Banking și autoarea a treisprezece cărți, inclusiv Web of Debt, The Public Bank Solution și Banking on the People: Democratizing Money in the Digital Age. Ea co-găzduiește, de asemenea, un program radio pe PRN.FM numit „It’s Our Money”. Cele peste 400 de articole de blog ale ei sunt postate pe EllenBrown.com.

Sursa: https://ellenbrown.com/2024/01/17/casino-capitalism-and-the-derivatives-market-time-for-another-lehman-moment

Traducerea: CD