Brevetul-unui-fost-spion-si-adevaratele-resurse-din-marea-neagra

nul.ro/brevetul-unui-fost-spion-si-adevaratele-resurse-din-marea-neagra/ 1/5
Brevetul unui fost spion și adevăratele
resurse din Marea Neagră
14 mai 2019, 06:09 Eduard O. Ohanesian Actualitate, Reportaj,Ştiinţă 1
Interesul găzarilor americani pentru hidrocarburii României a ridicat numeroase semne de
întrebare cu privire la resursele prezente și viitoare din Marea Neagră.
În timp ce câteva concerne mari dădeau năvală să scoată profit din fundul mării, iar parlamentarii se dădeau
peste cap să schimbe legile în favoarea acestora, pe tăcute, o expediție multinațională scotea la iveala vestigii la
care nimeni nu se aștepta.
Totul a început la sfârșitul anului 2018, cu o descoperire istorică la aproximativ doi kilometri adâncime,
aproape de malurile bulgărești ale Mării Negre, care a făcut înconjurul lumii. Cercetătorii implicați în
proiectul Black Sea MAP, care, timp de doi ani au scos la iveală zeci de nave (din epoca romană, bizantină și
otomană) naufragiate în bazinul Mării Negre, au descoperit în straturile groase de hidrogen sulfurat, o
epavă scufundată în urmă cu 2.400 de ani. În lipsa oxigenului, nava antică s-a păstrat aproape intactă. Se pare
că relicva ar fi navigat în epoca descrisă de Homer, fiind comparată cu picturile de pe vasele grecești de
ceramică care ilustrau epopeele Odiseea și Iliada. Oamenii de știință au prezentat, în premieră, imagini detaliate
ale elementelor constructive din lemn (catargul, cârma și băncile de vâslit) asemănătoare cu ce găsiseră în
picturi. Presa internațională nota că arheologii și oceanografii cred că se află în fața celei mai vechi epave găsite
vreodată în adâncuri.
14.05.2019 Brevetul unui fost spion și adevăratele resurse din Marea Neagră
https://www.cotidianul.ro/brevetul-unui-fost-spion-si-adevaratele-resurse-din-marea-neagra/ 2/5
Cu privire la expedițiile științifice de asemenea amploare, vă reamintim că, după mai bine de trei decenii
de la descoperirea Titanicului, după declasificarea documentelor secrete ale Marinei militare SUA, celebrul
explorator Robert Ballard a recunoscut că a acționat în slujba spionajului. În fapt, marele eveniment,
descoperirea epavei Titanicului- mediatizat la nivel global, nu a fost decât o misiune de acoperire a unei
operațiuni „top secret” de căutare a submarinelor militare pierdute de armata SUA în anii ‘60. Cercetătorul Ballard
nu fusese altceva decât un agent al marinei americane, cu angajament semnat în toată regula, care beneficiase
din plin de banii și tehnologia spionajului militar.
Un muzeu în aer liber, altul în adâncuri
Contactat telefonic, în legătură cu depozitele de hidrogen sulfurat, Simion Nicolaev, directorul Institutului
de Cercetări Marine „Grigore Antipa” din Constanța, ne-a declarat: Acest lucru nu este cunoscut. Zona oxică în
Marea Neagră este un strat relativ subțire în care trăiește viața, în accepțiunea noastră, în prezența oxigenului.
Este cam între 140 și 180 de metri, după care se crează concentrații de hidrogen sulfurat către fundul mării, unde
nu mai sunt organisme vii decât anumite bacterii sulf-reducătoare„.
Se pare că, cercetătorii au descoperit 60 de astfel de relicve perfect conservate, acestea constituind un muzeu
subacvatic bine conservat în straturile de hidrogen sulfurat din adâncuri. „O navă care a supraviețuit aproape
intactă lumii antice, situată la 2 kilometri adâncime, este o descoperire pe care nimeni nu ar fi crezut-o posibilă
vreodată”, a declarat Jon Adams, de la Universitatea din Southampton, conducătorul proiectului. „Acest lucru va
schimba din temelii ceea ce știam până acum despre navigația în lumea antică”, adăuga cercetătorul.
14.05.2019 Brevetul unui fost spion și adevăratele resurse din Marea Neagră
https://www.cotidianul.ro/brevetul-unui-fost-spion-si-adevaratele-resurse-din-marea-neagra/ 3/5
Există în Marea Neagră, încă cel puțin un muzeu, în aer liber, care confirmă activitățile comercială și
militară desfășurate de milenii de numeroasele civilizații care au populat orașele antice din acest perimetru. Este
vorba despre Peninsula Crimeea, mândria turismului sovietic din epoca Uniunii Sovietice, unde relicvele antice
de la suprafață spun povestea a cel puțin două milenii de istorie greacă, genoveză, romană, turcă, tătară ș.a.m.d.
Istoricii sovietici spun că golful Balaklava poartă chiar și în zilele noastre semnele trecerii argonauților aflați în
căutarea lânii de aur. Poate nu întâmplător, la un an după ocuparea peninsulei Crimeea, președintele Federației
Ruse, Vladimir Putin, se scufunda la bordul unui batiscaf în apele golfului pentru a admira rămășițele unei nave
de comerț bizantine din secolele 10-11 e.n. De remarcat este că Balaklava, oraș militar cu acces restricționat în
timpul războiului rece, găzduia înainte de 1990 una dintre cele mai mari și secrete baze militare submarine
codificată sub numele de 825 GTS.
Tot în peninsulă, dar la înălțime de această dată, putem arunca o privire în trecutul îndepărtat al Mării
Negre, în perioada în care munții Crimeei de astăzi erau sub apă. Înălțimile vizitate de turiști doar cu telecabina
poartă vestigii preistorice la tot pasul. Astfel, pe vârful Ai Petr (Sfântul Petru) putem găsi un muzeu submarin la
mare altitudine. La mai mult de 1200 de metri, turiștii calcă pe rămășițele animalelor încapsulate în calcar de
milenii, cele care nu au apucat să se transforme în H2S. Vârful Ai Petrî nu este altceva decât o mostră a fundului
Mării Negre, așa cum era acesta cu milenii în urmă, când în urma mișcărilor geologice s-a ridicat la 1234 m.
Proiecte vechi și noi
Specialiștii în domeniu afirmă că adâncul Mării Negre este un rezervor urias de hidrogen sulfurat, gaz
solubil în apă, inflamabil în contact cu oxigenul atmosferic. Puterea calorică a H2S este mai mare decat cea a
gazului metan.
„Această comoară, dacă ar putea fi găsită o metodă de extracţie sau de prelucrare din mare a hidrogenului
sulfurat, probabil că ar reprezenta o sursă de energie extraordinară”, spunea Tania Zaharia, director adjunct
Institutul de Cercetări Marine „Grigore Antipa” într-un interviu recent, acordat postului de televiziune Digi 24.
Exploatarea cantității uriaşe de hidrogen sulfurat din adâncurile Mării Negre a fost subiect de studiu şi înainte de
1989, când regimul comunist voia să construiască o centrală electrică pe bază de H2S. Rezultatele testelor
arătau că sub stratul de apă sărată, adânc de 200 de metri, în care se poate dezvolta viaţă subacvatică, se afla o
cantitate uriașă de hidrogen sulfurat improprie vieţii. URSS s-ar fi opus oricărui proiect de extragere și prelucrare
a H2S.
14.05.2019 Brevetul unui fost spion și adevăratele resurse din Marea Neagră
https://www.cotidianul.ro/brevetul-unui-fost-spion-si-adevaratele-resurse-din-marea-neagra/ 4/5
Simion Nicolaev spune că rușii ar fi încercat o estimare a cantității de hidrogen sulfurat aflată în Marea Neagră,
dar că”părerile sunt împărțite„.
În presa centrală au fost prezentate eforturile Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru
Tehnologii Criogenice si Izotopice (ICSI) din Rm. Vâlcea (fosta Uzină G) care a demarat, în anul 2004, cercetări
în domeniul transformării H2S în energie electrică . ICSI a realizat un studiu amplu privind „oportunitatea
dezvoltării unei platforme integrate de cercetare pentru domeniul pilelor de combustie și a realizării de
combustibili ecologici”. De remarcat că, înainte de 1989, la fosta „Uzină G” au fost produse industrial primele
cantități importante de apă grea românească, institutul funcționând în subordinea Departamentului de Informații
Externe, sub directa coordonarea generalului defector I.M. Pacepa.
Cercetătorii ICSI au încercat transformarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră în energie electrică
prin intermediul unor pile de combustie care desfac molecula formată din doi atomi de hidrogen și unul de sulf, și
transformă hidrogenul în energie electrică. Pe scurt, combustibilul ar trebui ars galvanic sub mare, nu ia contact
cu aerul și reduce depozitele uriașe de de hidrogen sulfurat. Proiectul a fost oprit din lipsă de finanțare. Directorul
Nicolaev afirmă că până în prezent nu există un proiect eficient de extragere și transformare a hidrogenului
sulfurat în energie electrică. „ Sub influența euforiei generate de perioada de după destrămarea Uniunii Sovietice,
georgienii au avansat un proiect pe cooperare economică a Mării Negre. Au făcut valuri la început, după aia s-a
fâsâit.„, povestește Nicolaev.
Fanteziile unui general de carton
Având în vedere toxicitatea și potențialul distructiv al depozitelor de H2S din Marea Neagră, după 1990, pe acest
subiect s-au spus vrute și nevrute. O teorie vehiculată deseori în spațiul public se referea la intenția Uniunii
Sovietice de a detona Marea Neagră. Personaj cunoscut pentru fanteziile și fabulațiile sale pe la posturile de
televiziune, generalul SPP în rezervă, Emil Străinu, a fost deseori citat în presa centrală. „Pe vremea războiului
rece, URSS avea în vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea
Neagră, în cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia. Ar fi fost soluţia finală pentru sovietici, în caz
că alte tipuri de arme ar fi dat greş”, spunea Emil Străinu, într-un articol publicat de ZIUA, în 2006. „Explozia
acestei pungi de hidrogen sulfurat este echivalentă celei unei bombe atomice”, a mai precizat acesta. Directorul
ICM Grigore Antipa demontează aceste teorii : ” Opinia generală a specialiștilor, arată că la concentrațiile
existente în prezent sunt necesare anumite condiții particulare ca să poată fi separat hidrogenul care poate să
ardă la un moment dat, de celelalte componente„. Cercetătorul spune că „densitatea molară este prea mică în
straturile identificate” și că în ciuda faptului că se spune că în Marea Neagră nu există curenți verticali, aceștia
există, ceea ce crează o omogenizare în straturile profunde.
Nu știm cine are interesul de a întreține asemenea aiureli, dar nu trebuie să fi general, nici măcar unul făcut la
apelul bocancilor, ca să îți dai seama că este puțin probabil ca astfel de fantezii exotice să fie puse în practică,
având în vedere că URSS avea în campate în Marea Neagră, importante forțe militare. Un cataclism generat de
o explozie apocaliptică în bazinul Mării Negre ar fi șters de pe fața pământului nu numai Flota Mării Negre din
portul Sevastopol, ci și flota de submarine nucleare din cea mai mare bază submarină cunoscută a războiului
rece din golful Balaklava. Orice om cu bun simț care privește harta Mării Negre din anii ‘80, își poate da seama
că astfel de afirmații sunt pure dezinformări. Dacă armata URSS ar fi aprins hidrogenul sulfurat din mare, își
dădea foc la valiză. Își ucidea proprii cetățeni și își distrugea armata. În Peninsula Crimeea, aflată în componența
RSS Ucraina în epoca sovietcă, fiind campate nenumărate unități militare secrete, baze submarine doldora de
submarine și de rachete nucleare și orașe spațiale sau militare. Ce să mai vorbim despre orașele sovietice
așezate în zonele costiere ale Mării Negre sau despre porturile țărilor aliate în Pactul Tratatului de la Varșovia.
După Cernobîl, ultimul președinte al URSS, Mihail Gorbaciov dădea de înțeles, într-un interviu, că
accidentul nuclear, un eveniment de mică aploare în comparație cu o eventuală explozie a depozitelor de H2S în
Marea Neagră, a băgat țara în faliment datorită costurilor financiare și umane uriașe necesare îndepărtării
efectelor. Referitor la teoriile de mai sus, Simion Nicolaev ne-a declarat : „ Împărtășesc anumite rezerve vizavi
de opiniile exprimate. În 1952, în apropierea Crimeei, a avut loc un fel de… Se spune că a ars marea. Chipurile.
Eu rămân la părerea că aceia au fost vapori, erupții de metan din zonele superficiale.„ Simion spune că Marea
Neagră este cunoscută ca având pungi superficiale de gaze combustibile care prezintă un pericol foarte serios
pentru forările care se fac în căutarea de resurse de petrol și gaze.
Proiectul fostului spion comunist
Tot un militar, unul care a făcut parte din spionajul extern al lui I.M.Pacepa, fugit din țară în 1973, s-a
întors din SUA cu idei de afaceri mai pașnice, mai constructive, dar, mai ales, profitabile. Constantin Răuță,
important defector al Departamentului de Informații Externe, direcția tehnică, vorbea într-un cerc restrâns, în
14.05.2019 Brevetul unui fost spion și adevăratele resurse din Marea Neagră
https://www.cotidianul.ro/brevetul-unui-fost-spion-si-adevaratele-resurse-din-marea-neagra/ 5/5
urmă cu ceva ani, despre proiectele sale de producere a energiei electrice prin extracția și prelucrarea
hidrogenului sulfurat din Marea Neagră. La vremea aceea, fostul ofițer DIE, metamorfozat în savant american, și
folosit de yankei în câteva proiecte militare de anvergură își recuperase cetățenia română. Cu această ocazie,
Răuță povestea că este pe cale să obțină în SUA patentul proiectului său revoluționar. După o scurtă și
păguboasă colaborare cu Dinu Patriciu, fostul spion ajunsese la concluzia că trebuie să încerce să-și ducă la
capăt proiectele de unul singur. Nu știu câți dintre interlocutorii săi l-au luat în seamă, având în vedere că
încercări de acest fel mai avuseseră loc încă din anii ’80. Recent, redacția Avertisment a intrat în posesia unui
document care dovedește că Răuță vorbea serios. „Cererea de Brevet de Invenție” înregistrată în data de
29.05.2013, la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) cu numărul a 2013 00414 este
intitulată „Extragerea Hidrogenului Sulfurat (H2S) din Marea Neagră„ și îi are ca solicitanți și inventatori în același
timp pe Cupcea Nicolae și Răuță Constantin.
Instalația brevetată la OSIM
Conform documentației depusă la OSIM, invenția se referă la „o instalație și la un procedeu pentru
extragerea hidrogenului sulfurat cantonat sub forma unui strat subacvatic aflat la adâncimi relativ mari, cum ar fi,
de exemplu, în Marea Neagră”. Pomparea de la mari adâncimi se face utilizând presiunea atmosferică deasupra
Mării Negre pentru a conduce apa cu concetrație ridicată de H2S într-un bazin la malul mării dar sub nivelul mării
și apoi, cu un sistem eficient de perechi de pompe cu vacuum, lucrând în contratimp, apa este adusă deasupra
nivelului mării, unde, întâi H2S este extras prin metode chimice, apoi apa mării este desalinizată pentru a putea fi
utilizată la irigații sau în orice alt scop.

.

Text preluat din Cotidianul