Raptul Vetrei Românești din 1940 – „Săptămână roșie” care continuă 75 de ani…
(Impresii de la Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa – 28 iunie 1940”)
Pe când la Bucureşti apatrizi gen Boia sau Patapievici pun la îndoială nu numai rădăcinile milenare ale înaintaşilor geto-daci, dar şi existenţa actualei României, Chişinăul trage clopotele, demonstrând că nimic din ce-i românesc nu piere. Astfel, pe 12-13 iunie, în incinta Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chişinău şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa Ştiinţifică Internaţională
„75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa – 28 iunie 1940” şi lansarea volumului „Dezmembrarea României. Anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa – 1940” (studiu şi culegere de documente îngrijite de Mihai Taşcă și Wolfram Niess, coordonator – dr. Vasile Şoimaru, designer S. Zamșa; Ed. Cartea Juridică, Ed. SEREBIA, 2015).
După mai bine de 200 de ani de la raptul Basarabiei din 1812 şi 75 de ani de la cel din 28 iunie 1940, problema Basarabiei rămâne un subiect tabu pentru oficialii de pe ambele maluri ale Prutului, de ea ocupându-se în continuare, cu multă osârdie, falsificatorii de hărţi şi de istorie.
Neglijându-se drama basarabenilor, se loveşte în sufletul poporului român ca ansamblu, după atâţia ani de înstrăinare Basarabia continuând să se zbată între românism şi rusificare, între supravieţuire şi adevăr istoric. În chiar timpul conferinţei internaţionale, la Chişinău, redevenit parcă centru de gubernie rusească, se sărbătorea nestingherit, cu mult fast şi penibile excese, Ziua Rusiei.
Desfăşurată sub auspiciile Institutului de Studiul Arhivelor, Fundaţia Culturală „Memoria”, Filiala Argeş, Institutul de Istorie Socială „Pro Memoria” şi Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chişinău, cu participarea unor istorici notorii şi personalităţi din arealul românesc, între care Ioan Agrigoroaiei (Iaşi), Anton Moraru, Nicolae Osmochescu, Anatol Petrencu, Ion Şişcanu, Mihai Taşcă, Vasile Şoimaru, Elena Aramă, Viorica Cemârtan-Olaru, Romeo Cemârtan, Gheorghe Palade, Daniela Buga, Vlad Pohilă (Chişinău), Lidia Pădureac (Bălți); Marian Zidaru (Constanţa); Petre Dinescu (Râmnicu-Vâlcea), George Damian (Bucureşti); Nicolai Mihailuța și Victor Savcenco (Odesa); Wolfram Niess (Germania), conferinţa a scos în vileag noi date dureroase şi netratate privind consecinţele dezastruoase ale Pactului Molotov-Ribbentrop şi ale Protocolului adiţional secret, alianţa sovieto-nazistă şi anexarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Herţa, principiul neretroactivităţii legilor şi impunerea dreptului sovietic în Basarabia după 28 iunie 1940 etc.
După un tedeum oficiat de protoiereul Petru Buburuz în memoria jertfelor ocupaţiei sovietice, moderatorul conferinţei, dr. V. Șoimaru, a dat citire unui mesaj emoţionant din partea refugiatei basarabene, stabilită în Canada, dr. Lia Marian, care şi-a exprimat speranța că și această conferinţă va contribui la reîntregirea celor doua maluri de Prut.
Un alt tulburător mesaj a venit de la Pitești, de la președintele Fundației Culturale „Memoria”, Filiala Argeș, coorganizator al manifestării. Dr. prof. Ilie Popa și-a exprimat dorința de a vedea desfășurarea cu succes a conferinței științifico-comemorative din capitala provinciei românești sacrificate în vara anului 1940, invocând conlucrarea pe care a avut-o cu un victimizat al sovietizării Basarabiei – Vadim Pirogan. Totodată, dl Ilie Popa a invitat colegii basarabeni să participle la o apropiată conferință consacrată dezvăluirii adevărului despre monstruosul experiment kominternist de la Pitești, în primul deceniu de după război.
În cuvântul de inaugurare, Elena Butucel, vicedirector al BM „B.P. Hasdeu”, conf. univ. dr Vasile Șoimaru, coordonatorul proiectului „Românii din jurul României” (ASEM), au salutat prezența participanților la forum, amintind tuturor despre tragedia celor 75 de ani de durere, umilințele și teroarea la care au fost supuși basarabenii, nord-bucovinenii și herțenii, deportările și alte chinuri ale populației băștinașe provocate de către autoritățile sovietice, foametea și refugiul.
Mesaje de salut au adresat celor prezenți și membrii Comitetului organizatoric al conferinței, Mihai Tașcă, directorul Institutului de Studiul Arhivelor, și prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, președintele Institutului de Istorie Socială „Pro Memoria” (USM), opinând că este de datoria noastră de a lua atitudine, de a spune adevărul despre cel mai odios pact care a trasat hotar pe Prut, de a sensibiliza opinia publică pentru a fi condamnate, de către organismele internaţionale consecințele acestei cârdășii a doi dictatori ai sec. XX.
Istoricul Ion Şişcanu, prof. univ., dr. hab., în alocuţiunea sa „Premise false, efecte dezastruoase: Pactul Molotov-Ribbentrop şi Protocolul adiţional secret”, a prezentat noi probe revelatoare privind impactul anexării Basarabiei prin deznaţionalizare acerbă şi jefuire, arestări în masă, deportări, teroare psihologică, cenzură etc. Basarabia a fost ocupată la 28 iunie 1940 ca o consecinţă directă a Pactului Molotov-Ribbentrop, la care s-au adăugat Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, teritorii care nu erau menţionate în Protocolul adiţional secret, dar nici nu au fost vreodată în Rusia, afirmă istoricul.
Despre anexiunea sovietică în memoria colectivă şi în dreptul internaţional a vorbit juristul prof. univ. dr. hab. Nicolae Osmochescu: „Noi tendinţe în doctrina rusă de drept internaţional în raportul drept internaţional-drept naţional”. În opinia sa, negarea existenţei Protocolului adiţional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop este în interesul multor politicieni ruși, dar şi organisme internaţionale. Rezoluţia de condamnare a consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop, adoptată de către Congresul Deputaţilor în decembrie 1989, a servit drept catalizator al destrămării Uniunii Sovietice. Negarea existenței acestui document sau justificarea semnării lui au menirea de a justifica perpetuarea hegemoniei fostei metropole în spaţiul postsovietic. Elitele politice ruse, Putin inclusiv, au avut de-a lungul timpului o atitudine schimbătoare faţă de Pactul Hitler-Stalin. În 2009 Putin spunea că înţelegerea dintre Hitler şi Stalin a reprezentat „o înţelegere pentru rezolvarea unei probleme pe seama altora”. Pe atunci el credea că Protocolul secret al Pactului Hitler-Stalin (prin care Țările Baltice, o parte din Polonia şi Basarabia urmau să treacă în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice) a fost inacceptabil din punct de vedere moral, iar din punct de vedere politic a fost lipsit de sens, dăunător şi periculos. Recent, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, consideră că nu au existat probleme în Pactul de neagresiune Molotov-Ribbentrop, semnat de URSS cu Germania nazistă în 1939, acord care a condus la al Doilea Război Mondial, generând grave pierderi teritoriale și umane, inclusiv pentru România. „Nu acceptăm politica Federaţiei Ruse care nu-şi onorează retragerea armatei din Transnistria, așa cum prevede acordul semnat la summitul OSCE de la Istanbul din 1999”, a mai spus juristul. A suscitat interes lucrarea prof. univ. dr. hab. Anton Moraru, intitulată „Intervenţia militară a URSS împotriva României: 28 iunie-3 iulie 1940”. Autorul se referă la agresiunea sovietică, la imposibilitatea militară a României de a intra în război cu URSS pentru a nu ceda Basarabia, despre victimele imense ale ostaşilor români căzuţi în această perioadă şi lipsa unei istoriografii a românilor privind acest capitol.
Venit de la Iaşi, prof. univ. dr. Ioan Agrigoroaiei a trăit pe viu tragedia anexării Basarabiei: s-a refugiat cu părinţii peste Prut la doar şapte ani. În alocuţiunea sa „O comemorare necesară: 28 iunie 1940”, face un apel către istorici, oameni de cultură, să promovăm adevărul despre anexarea Basarabiei, oricând şi oriunde, pentru a combate minciuna. Adevărul este un argument incontestabil, dar şi incomod, care nu place multor.
Despre impactul nefast al datei de 28 iunie 1940 a vorbit și preotul Viorel Cojocaru: „Urmările raptului Basarabiei asupra Bisericii Ortodoxe Române în vara anului 1940”. Doar în câteva luni au fost distruse zeci de biserici, arestaţi preoţi, omorâţi sau deportaţi în Siberia. Au supravieţuit cei refugiaţi peste Prut (între care Vasile Ţepordei, Vasile Roşca); s-a reuşit ca prin minune salvarea unei părţi a cărţilor bisericeşti, a unor obiecte de cult, fiind ascunse de credincioşi.
Un mesaj cutremurător a prezentat magistratul Petre Dinescu din Râmnicu-Vâlcea în alocuţiunea „Judeţul Vâlcea şi refugiaţii din Basarabia şi Nordul Bucovinei în perioada imediată Ultimatului sovietic şi cedărilor teritoriale din iunie 1940”, axată pe 14 volume din Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană Vâlcea. „În şase zile, 28 iunie – 3 iulie 1940, România a cedat Uniunii Sovietice 50762 km2: Basarabia – 44500 km2 şi Nordul Bucovinei – 6262 km2). Arhive de mare valoare, biblioteci publice şi particulare cu sute de mii de volume, mari cantităţi de material feroviar, depozite de muniţii, echipament, zeci de mii de refugiaţi, cu tot atâtea gospodării şi locuinţe şi tot inventarul lor au fost părăsite în câteva ore în faţa ocupantului”, ne informează oratorul.
Despre fărădelegile ocupaţiei sovietice a comunicat în referatul său „Urmările raptului Basarabiei, Nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa” şi prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu. Anexarea Basarabiei înseamnă mii de destine frânte, atrocităţi, îngrădirea libertăţii de exprimare şi privarea de drepturi umane, a punctat istoricul. „Chiar din primele zile de ocupaţie s-a interzis alfabetul latin, cetăţenia română, locuitorii fiind supuşi legislaţiei unui stat străin, cel sovietic. Basarabenii sunt de îndată jefuiţi, folosiţi ca braţe de muncă ieftină, apoi deportaţi, expuşi represiunilor etc. Cu părere de rău, nu există încă o statistică exhaustivă, completă, ce ar scoate în vileag aceste nelegiuiri”, afirmă A. Petrencu.
O latură mai puţin abordată de istorici a fost cuprinsă în prelegerea „Condiţionările economice, militate şi diplomatice ale României înaintea pierderilor teritoriale din vara anului 1940” , autor George Damian, apreciat istoric şi publicist de la Bucureşti, redactor-şef la ziarul „Adevărul-Moldova”.
Informaţii şi atitudini vizând anexarea Basarabiei au relatat, din unghiul lor de vedere, participanţii la simpozion din Ucraina, Odesa: prof. univ. dr. hab. Nicolai Mihailuţa („Sudul Basarabiei după un an de sovietizare: reflecţii ale băştinaşilor în primele zile de război – iunie 1940”) şi conf. univ. dr. Victor Savcenko („Anticiparea anexării: tentativa puterii bolşevice de a ocupa Basarabia în primăvara anului 1919”). De menţionat că ambii istorici odesiţi sunt discipoli ai istoricului Dinu Ursu, profesor la Universitatea din Odesa, dar originar din Cornova – Ungheni, şi el marcat de drama dezmembrării României, în anii ’40 ai sec. XX.
Despre tragedia zilelor de 27-29 iunie 1940 și cum s-a desfăşurat istoria „jos”, la nivelul oamenilor care au intrat sub tăvălugul invadării sovietice, a relatat conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, folosind Jurnalul și alte documente din arhiva consăteanului său, preotul și istoricul Paul Mihail.
Un discurs impresionant a prezentat istoricul Wolfram Niess din Germania, care, aflându-se la Chişinău pentru a studia în arhive, a vorbit într-o frumoasă română despre „Dulapul cu otravă” al istoriei. Declaraţii ale refugiaţilor basarabeni şi bucovineni din anul 1940”.
Asupra consecinţelor nefaste ale Pactului Ribbentrop-Molotov au fost abordate şi în câteva studii de caz, precum: „Represiunile politice în primul an de ocupaţie sovietică (Studiu de caz, judeţul Soroca)”, autor prof. univ. dr. hab. Gheorghe Palade (Chişinău); „Elite deportate la 12-13 iunie 1941 în Kazahstan / Karlag. Studiu de caz”, autor Viorica Olaru-Cemârtan (Chişinău); „Anul 1940 în memorialistica basarabenilor: trăiri, reflecţii, demistificări” de conf. univ. dr. Lidia Pădureac (Bălţi), „Calvarul clerului din Basarabia în primul an de ocupaţie sovietică” (dr. Mihai Taşcă, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice, AŞM).
„Săptămâna Roşie” a Basarabiei – din 1940 până azi” este intitulată sugestiv incursiunea scriitorului Vlad Pohilă. Pornind de la eseul-document al scriitorului Paul Goma, martor al refugiului basarabean şi al dramei provocate de pierderea Basarabiei, vorbitorul se referă la comportamentul dedublat al evreilor în acest spaţiu românesc, atunci, în 1940, dar și mai târziu.
Toate comunicările la conferință vor fi publicate într-un volum aparte în toamna acestui an. În cadrul conferinței a fost vernisată și o impresionantă expoziție de fotografii „75 de imagini simbolice din Vatra Românească anexată în 1940”, autor dr. V. Șoimaru. Pe imagini au fost înveșnicite locuri, fapte și oameni nu numai din provinciile de la răsăritul României ciopârțite în iunie 1940, dar și din altă zonă nerecuperată – Cadrilaterul (Sudul Dobrogei).
Manifestarea a fost întregită de lansarea unui consistent volum intitulat: „Dezmembrarea României. Anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutul Herța – 1940”, conținând 700 de documente inedite și studii, pe 1044 p.
În cele două zile ale conferinței au fost prezentate 23 de comunicări, la care s-au adăugat câteva intervenții libere, dintre care menționăm alocuțiunea publicistului Alecu Reniță, cea a fruntașului Asociației „Pro Basarabia și Bucovina” din Piatra-Neamț, Valeriu Evtușanu, și a filosofului prof. univ. dr. de la Academia Militară din Chișinău, Ion Sârbu.
Au fost citite două comunicări ale unor personalități ce nu au putut fi prezente din motive obiective: ing. Eugen Statnic de la München, originar din Basarabia, refugiat de urgia bolșevică în 1944; prof. univ. dr. Ilie Popa din jud. Argeș. Conaționalul nostru din Germania și-a intitulat comunicarea „Reamintesc. Cuvinte împotriva uitării tragediei anului 1940”, iar coorganizatorul conferinței de la Pitești s-a referit la „Alianța sovieto-nazistă și anexarea Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța de către Imperiul bolșevic”.
În cea de-a doua zi a conferinței, paralel cu sesiunea de comunicări, probleme ale dezmembrării României, în 1940, au fost dezbătute în cadrul emisiunii „Istoria în mișcare” de la Radio „Vocea Basarabiei”. La emisiunea moderată de Alecu Reniță au participat prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, magistrul Petre Dinescu și jurnalistul Vlad Pohilă.
Organizatorii acestei manifestări științifico-comemorative – prima, de altfel, la această tristă aniversare – și-au exprimat sincera gratitudine față de toți care s-au implicat, într-un fel sau altul, în buna desfășurare a lucrărilor, în primul rând, gazdei – BM „B.P. Hasdeu”, care a pus la dispoziție superbele spații ale Sălii Albe cu Coloane de la parterul Sediului Central; toată recunoștința partenerilor media: săptămânalul scriitorilor „Literatura și arta”, cotidianul „Adevărul-Moldova”, Radio Chișinău-București, Radio „Vocea Basarabiei”, telejurnalul „Mesagerul” de la TVM (dna Silvia Hodorogea), portalul de știri www.privesc.eu, unde poate fi urmărită o parte a conferinței (https://www.privesc.eu/arhiva/62236/Conferinta-stiintifica-internationala–75-de-ani-de-la-anexarea-de-catre-URSS-a-Basarabiei–Nordului-Bucovinei-si-Tinutului-Herta – 28-iunie-1940)
Tamara Gorincioi
Surena, daca Franta a fost cucerita de germani cat era de mare si tare., ce sa faca Romania.Da ce facem acum ca am ramas fara industrie grea , fara fabrici de tancuri si avioane.Acum e problema.Ne luom alefie ca Fonta si ne ducem la turci.
Romania trebuia sa se alieze cu Germania, invitatie facuta de mai multe ori de Hitler si repetata de Goering si Ribbentrop, ascunsa si manipulata de titulescu care isi primea ordinele de la Paris …sa deschida frontierele urss’ului care trebuia sa „treaca” prin Romania ca sa apere Franta (stupiditate mai mare n’am auzit si cica titulescu si carol 2 „chiar” au crezut’o adica sa vina unul de la 3000 de km sa te ajute de unul care e langa tine) iar ministerul transporturilor si CFR’ul incepuse sa largeasca in Moldova distanta dintre sine sa fie la normele sovietice. Cititi cartea Printului Mihail Sturdza „Trădarea Carmuitorilor” in care prezinta cronologia evenimentelor si tradarilor din anii 40 (daca doriti v’o pun la dispozitie).
Germania declarase ca nu recunoaste Tratatele de pace din Franta,ce inseamna asta?Ca nu recunostea nici efectele politice rezultate in urma acestor tratate.Deci, este limpede pentru orice om cu un nivel minim de inteligenta ca Romaniei o alianta cu Germania NU II GARANTA ARDEALUL.Lucru ce s-a si intamplat pentru ca noi am fost aliati cu Germania pana la 23 August 1944.
Cat despre stupiditatea lui Titulescu deocamdata nimeni nu a vazut-o cat despre prostiile debitate de tine ele isi da seama oricine are un minim de inteligenta.
Referitor la cartea printului Mihai Sturza nu dau doua cepe degerate pe ea.De ce? Pentru ca nu este obiectiva,vorbim de ruda tradatorului din Primul Razboi Mondial, colonel in armata romana, care a fugit cu secretele militare la germani si din cauza caruia a murit un om nevinovat, acuzat pe nedrept si executat, plus cateva mii de soldati romani si dusmanul declarat al lui Titulescu pe care l-a facut tradator si bolsevic.
Si PP Carp a refuzat sa voteze intrarea Romaniei in razboi alaturi de Franta etc. si a declarat ca se va inrola la nemti , asta in plin Consiliu de Ministri (atitudine ce si’a schimbat’o dupa ce a vazut comportamentul armatei germane in Bucuresti). Surena marele cunoscator in piscologia maselor , pai tu acuzi un om de ce a facut altul (chiar daca ii este ruda) brava gigule halal morala (ai incercat sa mi’o servesti si mie cand l’ai bagat pe nea Calin la inaintare). Daca macar iti dadeai osteneala sa citesti cartea printului Sturza ai fi inteles ca Hitler garanta frontierele Romaniei (bineinteles interesat fiind de petrol) si oferea inarmarea si instruirea armatei romane (pe care carol 2 ai clica au avut grija sa fie la pamant) la acelasi nivel de echipament si instructie cu armata germana, asa se face intre aliati (am facut si io asta in Africa pentru Franta). Si toate acestea INAINTE (scriu asa ca poate intra informatia si la creierasul tau) de 40 cu ruperea Romaniei in bucati care a fost misiunea cui carol 2. Deci in 30 cand titulescu si ambasadorul tarii la Berlin ii batjocoreau pe germani (la fel ca si Polonia) din ordinul Frantei si Angliei. Ca sa poti avea credibilitate trebuie sa studiezi si pozitiile pro si cele contra, dar se pare ca tu te limitezi la marx, roller si mai nou nastase si cioroianu (boia si gherman?). Hai salutare, sanatate si un pic mai multa intelepciune si patriotism daca esti d’al nost! (vino in Geneva si cere cartea de aur din 30/40 la Hotel de Bergues sa vezi cu ce se ocupa titulescu cica in interesul tarii).
Lasa-ma cu vrajeala!Ai sa discutam serios si la obiect…..
Germania nu putea sa garanteze NIMIC Romaniei.Hitler incheiase un tratat secret cu Stalin,Ribbentrop-Molotov, in care prevazusera clar sferele de influenta si viitoarea granita intre cele doua state muncitoresti.Inclusiv ocuparea tarilor baltice,Basarabiei si Poloniei de sovietici.Tratatul il poti gasi si analiza,comenta cum vrei.Dar,toate miscarile Germaniei si URSS pana la razboiul dintre ele s-a facut cu respectarea stricta a Tratatului.
Memoriile lui Ciano,ginerele lui Mussolini,ministrul de externe italian au fost publicate in Rev.Magazin Istoric si poti afla date interesante despre cum vedea Hitler relatia cu Romania.
Vorbesti de sprijinirea Romaniei cu armament de Germania,pai la Stalingrad flancurile armatei germane erau aparate de italieni,unguri si romani.Atat Horthy cat si Mussolini au cerut germanilor o intarire (existau unele informatii despre intentiile atacului sovieticilor) respinsa de Hitler.Abia dupa o serie de convorbiri cu Antonescu si dupa dezastrul de la Stalingrad au inceput germanii sa doteze armata romana .De ce au fost refuzati de Hitler?Ne spune Maresalul Manstein in memorii,armata germana avea prioritate pentru ca avea o acuta nevoie de tancuri fiind net inferioara sovieticilor.Deci,Adrian le legionaire,nemtii nu erau pregatiti de razboi si vezi cartile lui Freiser si Suvorov si memoriile lui Manstein.
Carp era filogerman si ca el erau multi,inclusiv in armata romana,era un curent puternic filogerman nu numai in politica,armata dar si in randul opiniei publice.Iarasi amesteci lucrurile daca crezi ca a devenit antigerman (Carp) dupa ocuparea Bucurestiului de germani,austro-ungari,bulgari si turci
Uite aici un punct de vedere onest al unui capitan englez :
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/haosul-st-p-nea-tot-frontul-rom-nesc-n-primul-r-zboi
Da,si ce-i cu asta ca erau multi filogermani?Interesul Romaniei era Romania Mare iar acest deziderat nu il putea garanta Germania.
In concluzie Sturza se amagea daca credea ca Germania garanta ceva Romaniei,nu era nici primul si nici ultimul exista in acest sens o remarca cinica a lui Ciano „cat de prosti sunt occidentalii daca il cred pe Hitler”, se referea la Munchen.Sturza il ura de moarte pe Titulescu pentru ca Titulescu il avea la mana cu ceva care demonstra cat de patriot era si Sturza.Bineinteles,ca poti sa imi spui ca Magazinele Istorice de pana ’89 erau comuniste dar merita analizate.
P.S Pe Sturza nu l-am acuzat de nimic,am spus ca nu e credibil data fiind ura,as zice reciproca,dintre el si Titulescu si faptul ca si asupra lui planeaza multe semne de intrebare.
Referitor la faptul ca treci asa cu nonsalanta de tradarea colonelului Sturza,tradare care nu se justifica nici in contestul filogerman al epocii este parerea ta
surena tu intelegi romaneste, io am zis ca PP Carp era filogerman (a declarat in Consiliul de Ministri ca se va inrola in armata germana) si si’a schimbat atitudinea dupa intrarea armatei germane in Bucuresti , ce faci te certi singur, apoi tradarea colonelului Sturza, nu este singura tradare de atunci si nu a avut mare efect caci hartile si ordinele operationale au fost schimbate (in catastrofa dar au fost schimbate) iar acel colonel Sturza nu a fost luat in cont nici de nemti , nici el nici informatiile lui , si si’a terminat viata ca un minabil functionar bancar pe undeva prin Germania , singurul mort din cauza lui a fost ordonanta, un fecior de taran nevinovat, pe care el insusi l’a impuscat pt ca a refuzat sa urmeze …
Familia Sturza are numeroase ramuri iar in Romania primului razboi mondial au fost zeci de barbati din neamnul lor ce au luptat si au si murit pt tara (iaca o intrebare buna : cati din neamul lui titulescu au luptat) , tu te legi de singurul care a fost ticalos… si’atat…Fiul printului Struza a fost arestat si inchis la Jilava in timpul rebeliuni antonesciene-sovieto-britanice din 41… cu ce l’a avut titulescu la mana …cu fum …
Titulescu era un heroinoman in faza terminala (pe care il ascundeau
„fratii” prin Geneva cand lesina la chiolhane) tot el a dat doua
escadrile si artileria grea pe care statul roman le’a cumparat la
suprapret din Franta , trimitandu’le direct in Spania republicanilor…
A-propos Patriotismul nu e vrajeala !
Esti gresit informat privind pierderile romanesti cauzate de colonelul Sturza,vezi colectia Magazin Istoric dedicata acestui subiect.
De filogermanii din armata romana ti-am trimis un link la Historia sa vezi o parere neutra a unui ofiter englez.
Tratatul sovieto-german prevedea clar Basarabia la sovietici.Deci, Germania nu putea garanta NIMIC Romaniei si asta o spunea si Ciano (memoriile au fost publicate lui in Magazin Istoric).
P.S Toata teoria ta e subreda ca sa nu spun naiva daca crezi ca Germania reprezenta solutia pentru Romania asa cum a crezut si Sturza.
Este o carte interesanta „Aliatul uitat al Germaniei”, esenta acesteia este urmatoarea Antonescu au facut foarte mult pentru Germania si a primit in schimb foarte putin.
Tocmai asta este ca Franta atunci era un gigant cu picioarele de lut.Este o carte a unui neamt,Karl Heintz Frieser se cheama mitul Blitzkrieg-ului destul de documentata care demonteaza, asa cum o spune si titlul,mitul armatei bine pregatite germane.In realitate Franta a avut multi ofiteri prosti iar cei destepti, precum de Gaulle, erau marginalizati.
Romania in preajma razboiului cheltuise o serie importanta de bani pentru inzestrarea armatei,bani deturnati prin afacerea Skoda ori echiparea armatei de generalul Florescu (personaj „elogiat” in Cartea gafelor militare a lui Regan) de camarila corupta a lui Carol al II-lea.
De ce s- a petrecut tragedia din 1940? Pentru ca atunci Romania a ramas izolata la nivel international,toate micile Antante s- au prabusit iar Romania s- a vazut singura in fata ursului sovietic si a vulturului german.
Astazi vedem cum o tara Ucraina care avea asigurari internationale este in pragul colapsului adusa de politicienii corupti ucrainieni si de masinatiunile Rusiei.Credeti ca daca Ucraina ar fi fost putere nucleara Putin si Rusia mai aveau tupeul pe care il au?Ce credeti ca s- ar fi intamplat cu Romania daca nu ar fi fost in imorala U.E si in anatemizatul NATO? Nu cumva soarta Moldovei?
Cineva a spus ca nu istoria se repeta ci oamenii repeta greselile trecutului…tocmai acesta este motivul pentru care Marele Licurici s- a apucat sa faca curatenie intr- o tara aflata in pragul esuarii,paradoxul este ca democratii se comporta precum tov.Stalin,adica intr- un mod nu tocmai democratic.Vae victis!
Dupa cum Mihai Viteazul a invins cele 3 mari imperii ale vremii, asa s-ar fi descurcat si Romania intre Rusi, UE si SUA. D-asta ne-au executat si ne-au taiat si dus la fier vechi…pentru ca devedeam o mare putere fara sa mai poata face nimic nimeni.
Mihai Viteazul a invins Imperiul otoman.Atat!Dar,este suficient pentru ca Imperiul otoman atunci este ceea ce este SUA astazi.
Atat Austro-ungaria cat si Polonia l-au tradat si atacat in loc sa-l sprijine. Cam ce face SUA: promite ajutor si trimite bomba.
Doamne’ajuta, sa devenim o mare putere, atunci va fi pacea biblica de 1000 de ani in lume!
…ceea ce inseamna ca Ceausescu a fost adevaratul patriot !…