Dosarul „Zambaccian”, cu Băsescu autor

Autor: Jurnalul National 08 Ian 2014
Procesul “Zambaccian”, care l-a trimis pe Adrian Năstase din nou în puşcărie, a fost o mascaradă judiciară gândită, pregătită şi pusă în operă cu multă consecvenţă de Traian Băsescu. El apare fără nici o urmă de îndoială ca principalul autor al dosarului “Zambaccian”, pe care l-a început în urmă cu 14 ani, din vremea când devenise primar general al Capitalei. A urmărit pas cu pas prin instituţiile Primăriei Generale a Bucureştiului investiţia imobiliară din Strada Zambaccian, adunând documente care urmau să fie piesele unui subiect de presă folosit pentru atacarea premierului Adrian Năstase. În campania electorală din 2004 pentru prezidenţiale, Băsescu transformă supoziţiile legate de imobilul respectiv în acuze publice. Ele devin subiectul unei plângeri penale semnate de Mona Muscă, expediată la DNA de la sediul Alianţei Dreptate şi Adevăr, neconfirmată de Parchet. Băsescu foloseşte însă intens subiectul, după ce reuşise prin mijloace specifice plasarea lui şi într-o publicaţie din SUA a diasporei. Este “rostogolit” şi în presa care făcea campanie în favoarea viitorului preşedinte. Noua echipă numită de Băsescu să facă Justiţia “Ţepelor” ­ Monica Macovei, Daniel Morar, Lucian Papici – se pune pe treabă şi reia cu mult zel “Zambaccian”. Ghemul de dosare cu încărcătură politică eşuează din punctul de vedere al probelor dar, sub presiunea constantă a lui Băsescu, devin în opinia unor judecători “cu naşu în suflet”  suficiente pentru setea de răzbunare a celui care pornise în 2001 o mizerabilă lucrare. Documentele prezentate de Jurnalul Naţional sunt edificatoare pentru a vedea cât de legat este Băsescu, sub semnătură proprie, de înscrierea juridică prin care Năstase se află în închisoare.
Cum a luat naştere dosarul “Zambaccian”
Începând cu anul 2001, Traian Băsescu a fost cel care a construit pentru mass-media subiectul Adrian Năstase – construcţie Zambaccian.
În calitate de primar general se ocupă personal, cu sprijinul nemijlocit al viitorului ministru Gheorghe Dobre, de o serie de controale la construcţia ce se edifica în strada Zambaccian nr. 16, încercând să găsească “ceva” în raport de care să-l poată acuza pe Adrian Năstase.
Astfel la 31.07.2001 se dispune un control care, însă, constată că lucrările se desfăşoară conform autorizaţiilor, neputându-se înregistra ilegalităţi.
Profitând de faptul că şantierul era închis, pe perioada iernii, la 14 şi 15 ianuarie un “comando” al PMB descinde pe şantier, pătrunde în incintă fără încunoştiinţarea constructorului şi întocmeşte un referat, în lipsa reprezentanţilor în sarcina cărora era construcţia – SC CONIMPULS SA ­ pe baza căruia Traian Băsescu dispune oprirea lucrărilor din strada Zambaccian, desfiinţarea organizării de şantier şi aplicare unei amenzi de 75 de milioane de lei.
Menţionăm că toate aceste aceste acte sunt semnate personal de primarul general Train Băsescu, lucru care nu era şi nici nu este uzual.
Scopul urmărit de Traian Băsescu, un scandal pe tema Adrian Năstase – construcţie Zambaccian, se relevă prima dată prin comunicatul de presă, din 26 ianuarie 2002, al Primăriei Municipiului Bucureşti, prin care Traian Băsescu anunţă că “a transmis preşedintelui Ion Iliescu şi primului ministru Adrian Năstase trei documente ale Primăriei care dovedesc construcţia ilegală a imobilului din strada Zambaccian”. De altfel, în acel moment, Traian Băsescu ameninţase că trimite buldozerele în Zambaccian.
Traian Băsescu trimite personal o scrisoare adresată primului-ministru prin care îi transmite 3 documente:
­ Procesul-verbal de contravenţie 224/15.01.2002 prin care se constată că pe trotuarul din faţa imobilului erau depozitate necontrolat pe o suprafaţă de circa 15 mp reziduuri de material în urma lucrărilor de construire – proces-verbal semnat de Gheorghe Dobre;
­ Procesul-Verbal, fără număr, din 16 ianuarie 2002, în care se pretinde că la 15 ianuarie 2002 s-a constatat extinderea imobilului cu aproximativ 0,50 m pe o lungime de aproximativ 6 m la nivel etajului 1, 2, 3 şi s-a dispus aplicarea unei amenzi de 75 milioane lei, semnat de Traian Băsescu;
­ Dispoziţia nr.25/15.01.2002 prin care dispune desfiinţare împrejmuirii reprezentând organizare de şantier în suprafaţă de aproximativ 54 mp, semnată de Traian Băsescu.
Toate cele trei acte ar fi putut reprezenta abateri săvârşite de constructor ­ în nici un caz de Adrian Năstase ­ şi oricum ele nu dovedeau construcţia ilegală a imobilului “vilei” aşa cum a susţinut Train Băsescu.
Ca urmare a afirmaţiilor lui Traina Băsescu constructorul comunica presei că în imobilul din strada Zambaccian nr. 16 Adrian Năstase deţine numai un apartament şi că se impune o plângere penală împotriva calomniilor lui Traian Băsescu.
Constructorul s-a adresat instanţelor jucătoreşti care au dispus redeschiderea şantierului constatând modul ilegal în care au fost emise deciziile primarului municipiului Bucureşti, Traian Băsescu.
Traian Băsescu a urmărit în continuare, constant, acest subiect, dar cum nu a putut găsi nereguli cu privire la construcţie, în august 2004, în calitate de copreşedinte al Alinţei DA, o determină pe Mona Muscă să depună o “sesizare” cu privire la dobândirea de către Adrian Năstase a terenului din strada Zambaccian.
La 27 august 2004, în timpul campaniei electorale, Mona Muscă împuterniceşte în nume propriu o persoană care să depună în numele Alianţei DA o “sesizare” care nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art.222, alin.(2) si (3) din Codul Procedură Penală şi în care se solicita să se cerceteze legătura dintre achiziţionarea de către Adrian Năstase a terenului din strada Zambaccian şi susţinerea publică în cursul cercetării penale prin însoţirea, în 1997, la sediul Parchetului General a lui Gabriel Bivolaru.
• încălcarea prevederilor art.222, alin.(2) şi (3) CPP
­ încunoştiinţarea are antetul Alianţei DA­ ştampila aparţine Alianţei DA­ numărul de înregistrare a comunicării este înregistrat la PNL­ ca semnatar este individualizată Mona Muscă­ semnătura nu aparţine Monei Muscă­ conţinutul încunoştiinţării nu determină o faptă penală­ nu există mandatul special al Alianţei DA­ împuternicirea de depunere are aceeaşi semnătură cu cea de pe încunoştiinţare şi nu aparţine Monei Muscă­ în împuternicire se pretinde că sesizarea se depune în numele Monei Muscă Vicepreşedintele PNL Mona Muscă a arătat cu acea ocazie public că Alianţa a ales acest moment, care coincide cu lansarea oficială a candidaturii la preşedinţie a liderului PSD, pentru că “înscrierea în cursa pentru funcţia de preşedinte al României îl obliga pe Adrian Nastase să clarifice public această afacere”.
La 08.10.2004, după administrarea de probe se dispune închiderea dosarului.
În noiembrie 2004, în timpul campaniei electorale, Traian Băsescu lansează o serie de acuzaţii fantasmagorice, de la averi în Marea Chinei până la vânzări de copii. La întrebarea legitimă “Aveţi probe?” Traian Băsescu răspunde: “Avem informaţii, nu avem probe. Le vom căuta după alegeri”.
După câştigarea alegerilor prezidenţiale, Traian Băsescu, cu aceeaşi obsesie, cu sprijinul Monicăi Macovei şi al lui Daniel Morar, urmăreşte în continuare subiectul creat de el Adrian Năstase ­ Zambaccian.
La 27 ianuarie 2005, Monica Macovei, prin OUG nr.3/2005, modifica Legea nr.115/1999, pentru a nu se mai aplica şi foştilor miniştri PSD, iar în vara anului 2005, prin asumarea răspunderii pentru Legea nr. 247/2005, preia controlul politic asupra Parchetului General şi DNA
În noiembrie 2005, cu ocazia zilei de naştere a lui Traian Băsescu, Daniel Morar, proaspăt uns procuror şef al DNA de către Monica Macovei, redeschide dosarul din 2004, dispunând efectuarea de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale împotriva lui Adrian Nastase ­ cu două obiective, terenul şi construcţia.
Astfel ia naştere „dosarul Zambaccian”.
__________________________________

Traian Băsescu îşi asumă actele inspectorilor puşi să “sape” în Zambaccian

__________________________________

Papici intră în acţiune şi începe hăituirea lui Năstase

__________________________________

Mona Muscă trimite o sesizare la Parchetul anticorupţie pe tema Zambaccian


Pedeapsă pentru judecătoarea care l-a achitat pe Adrian Năstase
Magistratul Aida Popa a pierdut funcţia de vicepreşedinte al Înaltei Curţi după ce l-a achitat definitiv pe Adrian Nătase în dosarul “Mătuşa Tamara”
În prima sa postare pe blog după ce a fost încarcerat pentru a doua oară, Adrian Nătase face dezvăluiri despre manevrele de culise care au stat în spatele condamnării sale. Una dintre dezvăluiri se referă la componenţa completului de judecată de recurs al dosarului “Zambaccian”.
Iniţial, la recurs, completul de cinci judecători era condus de către judecătoarea Aida Popa, vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Această judecătoare a condus anterior completul de cinci judecători care l-a achitat definitiv pe Adrian Năstase în dosarul “Mătuşa Tamara”.
Adrian Năstase lasă să se înţeleagă că s-a urmărit eliminarea judecătoarei Aida Popa de la conducerea completului şi înlocuirea ei judecătorul Ionuţ Matei, cel care îl condamnase în dosarul “Trofeul Calităţii”. Acest lucru nu era posibil decât dacă Aida Popa ar fi fost schimbată din funcţia de vicepreşedinte, iar locul său ar fi fost luat de către Ionuţ Matei.
O cronologie a evenimentelor arată că lucrurile se lipesc în multe privinţe. Pe data de 3 septembrie 2012, Completul de cinci judecători condus de Aida Popa l-a achitat pe Adrian Năstase în dosarul “Mătuşa Tamara”. Pe data de 10 septembrie 2013, Aida Popa a candidat pentru un nou mandat de vicepreşedinte al Înaltei Curţi. Între aceste două date, dosarul “Mătuşa Tamara” a ajuns în recurs, la completul condus de Aida Popa.
Pe data de 10 septembrie 2013, la CSM, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată, candidatura Aidei Popa fiind respinsă de către CSM. În locul acesteia, peste două luni, în noiembrie 2013, Ionuţ Matei a primit avizul CSM pentru această funcţie, în care a fost numit de Traian Băsescu. Evident, Ionuţ Matei a preluat şi şefia completului de cinci judecători care a dispus condamnarea lui Adrian Năstase.
În postarea pe blog, Adrian Năstase spune: “Vă reamintesc şi faptul că, iniţial, completul de judecată, în toamnă, a fost condus de judecătoarea Aida Popa – vicepreşedintă atunci a ÎCCJ. Probabil pentru că ea condusese completul ce mă achitase în dosarul «Mătuşa Tamara», candidatura ei pentru un nou mandat a fost invalidată de CSM (recitiţi, vă rog, dialogul de la CSM, cu acel prilej, între Livia Stanciu şi Aida Popa!)”.
Într-adevăr, din lectura discuţiilor purtate la CSM – şi redate parţial pe site-ul luju.ro – reiese starea de adversitate dintre judecătoarea Livia Stanciu şi judecătoarea Aida Popa.
Astfel, întrebată de judecătorul Horaţius Dumbravă cum a colaborat până acum cu preşedintele instanţei supreme, Livia Stanciu, Aida Popa a răspuns: “În relaţia cu preşedintele Înaltei Curţi nu vă ascund că au fost discuţii, poate puncte tari şi puncte slabe din partea mea, din partea cealaltă o să o întrebaţi pe doamna preşedintă. Eu accept că putem greşi şi îmi accept greşelile”.
Interesantă este şi o precizare făcută de judecătorul Mircea Aron, membru CSM şi judecător la Înalta Curte, care afirmă la un moment dat: “Doamna preşedintă Stanciu m-a făcut să cred că a organizat şi candidaturile”.
Un alt indiciu în sensul celor indicate de Adrian Năstase este întrebarea total nepotrivită pusă de Livia Stanciu Aidei Popa, referitoare la depunerea candidaturii sale, dacă este pentru funcţia de vicepreşedinte de civil sau de penal, în condiţiile în care judecătoarea Aida Popa este judecător de penal.
Sarabanda judecătorilor dirijaţi către dosarul “Zambaccian”
Completul de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) care l-a condamnat, printr-o decizie în unanimitate, pe fostul premier Adrian Năstase la patru de închisoare cu executare a fost format din: Ionuţ Matei – preşedinte, Ioana Bogdan, Cristina Rotaru, Luminiţa Zglimbea şi Angela Dragne. Preşedintele completului din dosarul “Zambaccian” a fost şi preşedintele completului care în ianuarie 2012 l-a condamnat la doi ani de închisoare cu executare pe Adrian Năstase în dosarul “Trofeul Calităţii”. Ioana Bogdan, fost procuror şi consilier al lui Daniel Morar la DNA, a făcut şi ea parte din ambele complete care l-au condamnat pe fostul premier. Cristina Rotaru a făcut şi ea parte din completul care a judecat pe fond dosarul “Trofeul Calităţii” unde a votat pentru achitarea lui Adrian Năstase. Luminiţa Zgubea şi Angela Drgane au votat pentru achitarea în 2011 a lui Adrian Năstase într-un alt dosar, “Mătuşa Tamara”, în care fostul premier fusese acuzat de dare de mită. “Este oare normal ca judecătorii din aceeaşi secţie – cea de penal – colegi de birou, să formeze şi completele de fond şi cele de recurs la ÎCCJ? Nu ar fi mai potrivit ca fondul să fie judecat la curţile de apel şi doar recursurile la ÎCCJ, cum considera profesorul Viorel Ciobanu? Sau, nu ar fi necesar să se revină, prin lege, la configuraţia de nouă judecători (de la toate secţiile) pentru completele de recurs – actualmente formate exclusiv din colegi de secţie (şi de birou) ai judecătorilor de la fond? Vă reamintesc şi faptul că, iniţial, completul de judecată, în toamnă, a fost condus de judecatoarea Aida Popa – vicepreşedinta, atunci, a ÎCCJ. Probabil pentru că ea condusese completul ce mă achitase în dosarul «Mătuşa Tamara», candidatura ei pentru un nou mandat a fost invalidată de CSM (recitiţi, vă rog, dialogul de la CSM, cu acel prilej, între Livia Stanciu şi Aida Popa!) iar următoarele două şedinţe au fost conduse de preşedinta secţiei penale. Unul din martorii din proces – Cristina Popa – a fost ţinută în «rezervă» (deşi fusese convocată de patru ori) pentru a se împlini termenul de numire ca vicepreşedinte al ÎCCJ a lui Ionuţ Matei şi pentru preluarea de către acesta a conducerii completului. Astfel încât, Ionuţ Matei a participat doar la audierea unui singur martor (acest lucru era necesar pentru că altfel nu ar fi putut intra în dezbaterea judecătorească) şi la ascultarea pledoariilor avocaţilor, în proces”, a scris pe blogul său Adrian Năstase.