florin serban4 hours ago
*
Domn Profesor, o să vă sun pe numărul indicat în articol ca să cumpăr şi eu cinci exemplare(adică 15 şeitani).
De pe-acum vă spun eu le fac cadou.
Din stocul din ianuarie nu mai am decât exemplarul propriu.
Multă sănătate vă doresc şi la cât mai multe ediţii.
P.S.
Îmi cer iertare, am greşit articolul, nu aici voiam să scriu.
Văd cum fac s-o îndrept. Dar dacă tot am apucat măcar să vă urez.
Să vă trăiască Ilincuţa şi să aibă ani frumoşi pentru bucurararea bunilor-părinţilor.
Am şi eu una, Iulia Cătălina Ilinca, mai ieri se năstea, acum în noiembrie a făcut deja 8 ani, e clasa întăi şi învaţă să scrie cu litere de mână. Şi ca să mă laud, este şi deşteaptă , de unde se vede că nu numai la exterior seamănă cu taică-său.
Dar sunt nişte propoziţii cumplit de scremute în cărţile alea după care învaţă scrisul de mână.
Ţin să vă mulţumesc pentru enunţul cu „Ia aia e a ei”. I-a plăcut tare mult să-l scrie dar mai ales să-l rostească. Ba îl mai fredonează şi prin casă, că e tare eufonic.
Şi pe modelul dat i-am mai făcut propoziţii să tot scrie:
Ia ia aia. (doar două vocale distincte)
Aia ia ia aia.(palindrom?)
Ea ia ia.
Ea ia ia ei.
Ea ia ia aia.
Totuşi ar trebui să fie scris cu doi de I, se aud clar cele două silabe, o s-o pun să întrebe la şcoală cum se desparte în silabe, i-a? Dar mai e până acolo, deocamdată i-a pus învăţătoarea să tragă de părinţi să joace FAZAN. Şi are dreptate doamna! Să vedeţi cum fuge la maică-sa cu ultimele două litere şi se întoarce cu un cuvânt pe care trebuie să-l explic tot eu, uneori mă şi încuie!.
De multe ori am închis-o cu PT, până acum câteva zile când i l-am dat pe PTOLOMEU, dar încă mai exersează cu pronunţarea.
Vă doresc s-o încântaţi, în viitor, pe Ilinca dumneavoastră cu aceleaşi frumoase poveşti pe care le inventaţi copiiilor pe vremea când se întrerupea curentul, şi cum în zilele noastre este facilă înregistrarea, înregistraţi-le şi dacă sună bine , puneţi-le pe sait. Aţi ajuta destui părinţi şi bunici ca să nu fie nevoiţi să dea televizorul pe desene animate. La mine bunicii, l-au cam lăsat pe cel mic, Gabriel Călin, să se uite la televizor, şi parcă acum la 5 ani este la un nivel mai scăzut decît cel pe care îl avea sora lui la 5 ani, sper să fie din faptul că e băiat, şi aştia se dezvoltă mai târziu decât fetele.
Există o carte pe care ar trebui să o citească fiecare proaspăt parinte sau bunic:
„Efectele micului ecran asupra minţii copilului” de Virgiliu Gheorghe împreună cu alţi doi, Ed. Prodomos 2007,2013. Se găseşte la librăria Eminescu.
Se susţine în această carte că vizionarea imaginilor în succesiunea lor , mai mult sau mai puţin rapidă duce la inhibarea dezvoltării emisferei cerebrale stângi, cea care este responsabilă cu procesele de logică, de analiză, vorbirea, scrierea, citirea.
„Emisfera stangă se ocupă de procesele liniare, analitice şi succesive. Ea mediază gândirea logică, deductivă, analiza şi sinteza. Analizează şi aranjează detaliile în ordine (de exemplu,conceptul de timp sau relatia cauze-efect). De reţelele emisfereistângi depinde buna stăpînire a gramaticii, aşezarea cuvintelor in frază(sintaxă).
Emisfera dreaptă guvernează procesele ce presupun o percepere globală şi simultană, imaginaţia, emoţiile, culorile etc.”
Fiind responsabilă de creearea imaginilor este stimulată în exces prin intermediul televizorului şi calculatorului, iar acesta se face în detrimentul emisferei stângi. Pe parcursul vizionării activitatea emisferei stângi este extrem de redusă, şuntam astfel partea stângă dar şi mai grav este efectul asupra părţii din faţă a creierului, cortexul prefrontal, a cărui dezvoltare frînată greu mai poate să fie recuperată după 6 ani, ducând la incapacitate de concentrare a atenţiei, hiperactivitate, ADHD.
Una este să asculţi o poveste, recepţionată cu emisfera stângă comunicată apoi emisferei drepte unde se formează imaginea(se folosesc ambele emisfere şi canalul de comunicare dintre ele, ritmul procesului este cel normal, de antrenare treptată), şi altă este să recepţionezi imaginile de-a gata, direct în emisfera dreaptă(este şuntată emisfera stângă , rămîne nefolosit canalul de legătură, frecvenţa recepţionării imaginilor nu favorizează reflexia, stare de pasivitate).
“Academia Americani de Pediatrie recomandă ca până la doi ani copiii să nu fie lăsaţi să se uite la televizor, iar după această vârstă, pe toată perioada vârstei şcolare, se li se
limiteze timpul vizionării (cumulat televizor, video sau calcullator) la una, cel mult două ore pe zi. Unii autori opinează că măcar până la 5-6 ani când se incheie prima perioadă esenţială în dezvoltarea creierului, copiii să fie ţinuţi departe de televizor şi de calculator.”
Situaţia este foarte gravă în SUA , dar şi în Europa a început să se acutizeze. Inclusiv la noi au inceput să apară aceste probleme. Fără a se dori sau poate tocmai acesta fiind scopul urmărit, ni se pregătesc ca succesori nişte indivizi decerebraţi, pasivi, care să facă exact ce li se spune ca nişte roboţei, sau care să fie lesne manevrabili.
O să vă trimit cartea pe mail.
Prof. Ilie Badescu scrie:
„Deficientele de atentie si concentrare, slabirea capacitatilor mentale, a puterii de judecata si a motivatiei sunt probleme care se afla de cateva zeci de ani in atentia cercetatorilor din lumea occidentala. In ultima vreme aceste afectiuni au inceput sa fie observate si la multi dintre copiii si tinerii din tara noastra, sindromul anuntandu-se a avea o larga raspandire raspandire in urmatorii 10 ani.
Cartea de fata este primul semnal de alarma, prima analiza temeinica a fenomenului in cauza. Ea ofera un pretios material informativ atat parintilor sau celor care se ocupa de educatia tinerilor, cat si tuturor celor care vor sa inteleaga pericolul pe care il reprezinta tehnologia audio-video si cultura divertismentului pentru sanatatea mentala, pentru viata fiecaruia dintre noi.
Intelegerea mecaniosmelor ce stau in spatele procesului disolutiv la care este supusa mintea omului in societatea moderna poate fi un prim pas pe calea reintoarcerii la normalitate sau la mentinerea in afara sferei de influenta a modului de viata bolnav propus de televiziune, divertisment si, in ultima instanta, de cultura nihilismului.”
Multă sănătate.