Calin Kasper
17 aug. 2019, 12:36 (acum 1 zi)
către eu
Domnule Profesor,

 
Asa se intampla de fiecare data cand intri intr-un domeniu pe care nu-l cunosti. Asa ca zice bine neamtul: Cizmarule, ramai la sculele tale! 

Va trimit un alt articol care cred ca va fi de interes. Am pana acum doua articole in serial.
 
Pe marginea prăpastiei (1)
 
Una dintre înterebările rămase fără răspuns este şi aceea referitoare la rebeliunea din ianuarie 1941. Cine a provocat-o? Legionarii sau Antonescu împreună cu clica din jurul lui? Este o întrebare la care  istoricii n-au dat până acum un răspuns mulţumitor. Desigur ca nici eu nu am cum să răspund la întrebare, dacă aş lua-o pe calea istorică consacrată: fapte, documente, mărturii. Există însă o altă posibilitate care ar putea aduce o oarecare lumină. Şi anume, apelând la psihologie.
 
Când o persoană are cugetul curat, explicaţiile pe care le oferă sunt de obicei limpezi şi fără cusur. Atunci când însă cineva se simte cu musca pe căciulă, caută explicaţii ca să-şi justifice faptele, exagerând şi distorsionând totodată adevărul, cu intenţia de a-şi apăra poziţia. De obicei ajunge să sară calul, ceea ce se poate descoperi la o analiză atentă. Să vedem acum în ce categorie îl putem încadra pe Antonescu.
 
 Se ştie  că în primele zile ale lunii ianuarie a anului 1941, Antonescu a dat un comunicat în care a lăudat rezultatele guvernării legionare în cele patru luni de la alungarea bicisnicului rege Carol al II-lea şi până la 31.12.1940. O parte din aceste realizări au fost prezentate şi pe acest bolg: https://ioncoja.ro/pro-horia-sima/  Dar după nicio lună, după rebeliune, Ion Antonescu a ordonat să se înceapă redactarea unei lucrări intitulată apocaliptic, „Pe marginea prăpastiei”, în care se neagă orice realizare a guvernării legionare şi în care se caută cu lumânarea doar evenimentele negative. Se ştie că nu există nici evenimente şi nici oameni perfecţi, în bine sau în rău. Întotdeauna există o combinaţie de lumini şi umbre. Apariţia unei lucrări total negative, în care să nu existe un singur cuvânt de apreciere la adresa Legiunii, mai ales după ce ai avut cuvinte de laudă la adresa guvernării legionare cu doar trei săptămâni înainte, nu poate să nu stârnească îndoieli, chiar înainte de o răsfoi. Să vedem totuşi dacă găsim inadvertenţele pe care sumara analiză de până acum le presupune că ar exista.
 
Să începem cu pedepsirea criminalilor de la închisoare Jilava de garda legionară care-i păzea pe deţinuţi şi care, pierzându-şi încrederea în bunele intenţii ale comisiei care fusese împuternicită să cerceteze crimele contra legionarilor şi să-i pedepsească pe criminali, şi-a făcut dreptate singur în mod haiducesc. Iată un raport din lucrarea citată:
 
„Raport
 
Comisia specială de anchetă criminală, înfiinţată prin decretul-lege nr. 3225/23.09.1940, completat cu decretul nr. 3321/03.10.1940, s-a constituit la 4.10.1940 şi a lucrat în fiecare zi lucrătoare, până la 26.11.1940; la 27.11.1940, intervenind asasinarea în masă a tuturor deţinuţilor arestaţi de comisie, la închisoarea militară Jilava, comisia şi-a încetat lucrările… Comisia a ţinut, între 4.10. şi 26.11 38 de şedinţe, în care s-au luat 61 de interogatorii, 58 de declaraţii de martori şi informatori şi s-au dresat 32 de procese verbale de confruntări…”
 
În 53 de zile calendaristice au ţinut 38 de şedinţe, au luat 61 de interogatorii, 58 de declaraţii şi 32 de confruntări. Mie mi se pare cam puţin. Mai departe se scrie în raport:
 
” Comisia a emis 33 de mandate de arestare… Seria crimelor comise contra membrilor fostei Gărzi de Fier începe la 30 noiembrie 1938 cu asasinarea, din ordinul regelui Carol al II-lea, a lui Corneliu Zelea Codreanu…”
 
De fapt, crimiele comise contra legionarilor încep cu Virgil Teodorescu, studentul care a fost ucis la Constanţa pe 22 .11.1933 de un jandarm pentru că lipea afişe electorale pentru Gardă. Dar să vedem ce a constatat comisia, pe lângă uciderea fără judecată a celor 14 legionari, printre care s-a aflat şi Codreanu: „… a urmat apoi împuşcarea avocatului Nic. Făgădaru şi a şoferilor Bica Anania şi Petre Ion în apropierea comunei Pata, lângă Cluj în noaptea de 2.12.1938; uciderea locotenentului Nicolaea Dumitrescu la Prefectura Poliţiei Capitalei prin strangulare în noaptea de 25.01.1939, împuşcarea profesorului Vasile Cristescu în strada Aviator Iliescu în seara de 26.01.1939 de 3 agenţi ai poliţiei; sinuciderea legionarei Constanţa Grecu la Prefectura Poliţiei Capitalei în dimineaţa zilei de 29.01., după alte informaţii ucisă, fiind aruncată pe fereastră, de la etaj, în curte; împuşcarea a 7 legionari în Huedin, în noaptea de13/14.02.1939; uciderea prin strangulare, pe drum, în camionetă, în noaptea de 17/18.02.1939 a 7 legionari pe când erau transoprtaţi de la Prefectura Poliţiei la crematoriul „Cenuşa”, unde au fost şi incineraţi; dispariţia a trei legionari din închisoarea legiunii de jandarmi Soroca în 24/25.03.1939, sub motiv că au evadat; împuşcarea Nicoletei Nicolescu în 10.07.1939, în drum spre Jilava, la marginea capitalei; împuşcarea fără judecată, în mod public, în seara zilei de 21.09.1939, pe locul unde fusese asasinat Armand Călinescu, a celor şase asasini ai lui, care au fost expuşi vederii publice şi la care s-au adăugat cadavrele a trei legionari ucişi la Prefectura Poliţiei în aceeaşi zi; împuşcarea din ordinul lui Carol al II-lea, transmis prin Ernest Urdăreanu, în dimineaţa de 22.09.1939, ca represalii , a 147 de legionari din 55 de judeţe, câte trei din judeţ (au fost judeţe unde nu s-au executat decât unul sau doi, iar la Braşov şi Constanţa s-au executat câte patru), precum şi împuşcarea a 95 de legionari, internaţi sau deţinuţi, şi anume: 7 din Spitalul militar Braşov, 13 din penitenciarul special Râmnicu-Sărat, 31 din domiciliul obligatoriu Vaslui şi 44 din domiciliul obligatoriu Miercurea-Ciuc; uciderea prin strangulare in noaptea de 22/23.09.1939 a legionarului Victor Dragomirescu, uciderea în acelaşi fel a lui Gh. Cumă în 10.10.1939 şi a lui Gh. Clement patru zile mai târziu… în total, 292 persoane ucise fără judecată… Totuşi, nu este lipsit de interes să fie evidenţiat că justiţia nu era pe placul aşa-zisei mişcări legionare, care urmărea să-şi facă dreptate singură… La Jilava se găseau 65 de deţinuţi, toţi împuşcaţi în noaptea de 26/27.11.1940. Dintre aceştia numai 28 aveau mandate de arestare în regulă; restul erau arestaţi fără nici o formă, printr-un abuz scandalos al autorităţii. Ceva mai mult,din cei 28 de arestaţi de comisie cu mandate, 16 se găseau deja arestaţi fără formă la Jilava… „
 
Să ne tragem putin sufletul, după şirul neîntrerupt de crime asupra legionarilor, din care lipsesc incă multe nume, aşa cum a fost Sterie Ciumetti, secretarul Căpitanului, omorât tot în 1933 ca şi Virgil Teodorescu. Deci Raportul contestă dreptul Poliţiei Legionare de a-i reţine pe criminali, până ce amorţiţii din comisie le va întocmi mandate de arestare. În loc să se bucure că deja 16 criminali cărora comisia le-a întocmit mandate de arestare se aflau deja în arest, autorul raportului şi şeful comisiei Eugeniu Bănescu se înfoiază ca un curcan, că legionarii le-au luat-o înainte. Atunci când l-au prins pe Gavrilă Marinescu la Ada-Kaleh, când încerca să fugă în Iugoslavia, ce trebuiau să facă legionarii? Să-l lase să fugă în aşteptarea mandatului de arestare de la Bucureşti?
 
Dar să urmărim raportul mai departe: ” Printre cei 64 de asasinaţi în închisoarea de la Jilava, se găseau sublocotenetul Traian Cinghiţă (urmează încă 5 nume), pentru care comisia a făcut adresă formală către Prefectura Poliţiei, spre a fi puşi imediat în libertate dacă sunt deţinuţi, întrucât comisia a hotărât lăsarea lor în libertate…”
 
De ce să laşi în libertate nişte criminali? Doar pentru că comisia formată din nişte mocăiţi (dacă n-a fost altceva la mijloc) n-a ajuns încă să-i cerceteze şi să le întocmească mandate? Cum să-l pui pe multiplul criminalul sadic Traian Cinghiţă în libertate? Era o sfidare cumplită la adresa Legiunii. Această duplicitate a celor care nedreptăţeau Legiunea prin întârzieri intenţionate, au împins legionarii de la Jilava să-i execute pe aceia pe care-i ştiau foarte bine cât de vinavaţi erau pentru moartea a sute de camarazi.
 
Vinovat este şi Ion Antonescu, pentru că nu a dat Comisiei ordin să lucreze mai repede. Nu ştiu dacă ea avea şi competenţa de a-i şi judeca pe criminali pentru că nu am găsit textul decretului-lege 3225, dar de ce n-au putut trimite deja în judecată măcar un singur criminal dintre cei arestaţi? Nu avea comisia declaraţia plutonierului Constantin Sârbu, cel care a descris cu lux de amănunte uciderea celor 14 legionari printre care se afla şi cel pe care l-a sugrumat personal şi care nu era altul decât Căpitanul, acţiune condusă de maiorii Iosif Dinulescu şi Aristide Macoveanu? Nu era clară vinovăţia acestora? De ce nu li s-a intentat proces cu procedură de judecată rapidă? Iată ce declara Antonescu în Consiliul de miniştri la şedinţa din 29.10.1940: „”Domnul ministru de justiţie are dispoziţii de la mine să facă o lege pentru cei care sunt prinşi asupra faptului de a arunca manifeste cu caracter subversiv în care lege să se prevadă: munca silnică pentru străini şi pentru românii noştri pedeapsa până la zece ani şi o procedură de judecare rapidă.” Dacă pentru răspândirea unor manifeste subversive puteai să primeşti zece ani în procedură rapidă, de ce n-a primit Cinghiţă pedeapsa cu moartea, care i se cuvenea tot rapid? Dimpotrivă, comisia voia să-l elibereze. Dar fiindcă puţini ştiu cine a fost Cinghiţă, să ne oprim puţin asupra activităţii lui de la Vaslui:
 
Din lagărul de la Vaslui au fost scoşi legaţi cu funii 33 de legionari. În faţa coloanei mergea un jandarm cu un felinar alb, în spate unul cu un felinar roşu. Când au ajuns într-un anumit loc, jandarmii s-au îndepărtat de coloana de deţinuţi, în timp ce fanfara regimentului 25 adusă la loc pustiu, a început să cânte de mama focului dintr‑un ordin la fel de dement. Câteva clipe mai târziu, mitraliera acţionată de Traian Cinghiţă, a început să secere rândurile celor 33 de legionari. A doua zi au fost aduşi elevii de liceu împreună cu profesorii lor ca să vadă cadavrele şi să se înspăimânte. Lângă morţii căzuţi în bălţi de sânge era pusă inscripţia: Aşa vor fi pedepsiţi trădătorii de ţară!
 
Pe acest câine de om voia comisia să-l elibereze! Asta i-a împins pe legionarii care-i păzeau pe criminali la Jilava să-şi facă dreptate singuri, executându-i pe cei care au contribuit la uciderea fără judecată a sute de camarazi de-ai lor.
*
*
Nota redacției: Excelentă pledoarie pentru adevăr. Mi-aduce aminte de un comentariu al lui Simion Ghinea, căpetenie legionară dintre cele mai importante: „Domnule Coja, află de la mine că legionarii au fost mai bine tratați de comuniști, în comparație cu autoritățile „burghezo-moșierești”. Declarație dată după 1990. De precizat că Simion Ghinea a stat 17 ani în temnițele comuniste, până în 1964.