- No issue detected
Ar trebui mai multe detalii si dovezi in incriminarea lui Horia Sima in toate tradarile si asasinatele care au urmat, altfel insiruriea lor nu are nicio valoare documentara. Horia Sima a facut parte din primul cuib din Bucuresti, in anul 1929, atunci cand ML nu era decat o intentie. Sima, prin tot ce a facut pana la incarcerarea Capitanului, a dat dovada de un atasament si de un spirit de sacrificiu pe care nu l-au avut alti legionari. El a fost cel care si-a asumat tiparirea lucrarii Capitanului „Pentru Legionari” in jud. Sibiu, unde formase numeroase cuiburi si avea colaboratori de incredere. Iar in zona lui de activitate, au crescut legionari adevarati, precum Dan Ion, Dumitru Banea si Nicolae Petrascu fiind doar unele dintre numele mai cunoscute. Sima a activat in zona Banatului, unde la alegerile din 33 rezultatele au fost foarte bune. Daca tin bine minte, au fost primii pe tara in jud. Arad si Timis-Torontal. Deci ,pana la declansarea luptei pentru putere in Legiune, Sima era recunoscut drept un comandant legionar devotat. Dupa ce apele s-au tulburat, cei care l-au contestat pe Sima au facut-o din cauza unor interese meschine, pentru asta este foarte greu ca sa discernem adevarul de neadevar. Sa scrii de doua ori ca Sima „a fugit” in Germania, pe cand toti ceilalti legionari refugiati in strainatate „au mers incet”, arata deja subiectivismul acuzatiilor. Nu cred ca ele vin de la Adrian, el le-a preluat din alte documente legionare, dar mie mi se pare ciudat ca sa luam ca adevarate toate acuzatiile care i se aduc lui Sima.
Meritul lui cel mai mare este rasturnarea odioasei dictaturi a lui Carol al II-lea, actiune in care a jucat rolul esential si care i-a adus pe drept recunoasterea de sef al Miscarii. Sunt foarte multe rautati la adresa lui, printre care i se pun in carca ucidrea lui Corneliu Georgescu dupa capitularea Germaniei la 9 mai 1945, tot asa, fara argumente. Eu nu cred ca un om isi poate schimba caracterul ca pe o haina si poate fi azi legionar adevarat, maine tradator, poimaine iar legionar care sa-si sacrifice viata pentru ca Legiunea sa invinga. Accept ca Sima n-a fost la inaltimea Capitanului, dar daca vrem sa-l scoatem tradator, atunci numai cu dovezile pe masa.
Cititi cartea preotului Palaghita, care-l acuza pe Sima ca a vrut sa-l asasineze, dar in toata cartea aceea paranoica, nu aduce nici o dovada in sprijinul teoriei sale. Iar „criminalii” trimis pe urmele sale ca sa-l asasineze (Palaghita se credea mare conducator in Legiune) se comporta ca niste copii. Sima n-a fost un razbunator, asa cum vrea sa ne convinga Palaghita. Dovada cea mai convingatoare este cazul lui Papanace, care, la Berlin, unde Sima fugise iar Papanace mersese incet, au pus la cale rasturnarea lui Carol al II-lea. Sima se pregatea sa plece in tara, cand Papanace s-a razgandit si n-a mai vrut sa ia parte la actiune, parandu-i-se, asa cum si era, nebuneasca. Sima vine in tara, este arestat, etc. etc., pana in septembrie 1940, cand insurectia declansata de el duce la abdicarea lui Carol al II-lea. Cand a aflat de victoria legionara, Papanace, aflat la Berlin, ii da o telegrama lui Sima, in care avea sa-l intrebe daca era oportun sa vina in tara. Sima il cheama si pentru competentele lui in ale finantelor, il pune viceministru la finante, scuzandu-se ca n-a putut sa-l puna ministru plin deoarece postul fusese rezervat de Antonescu pentru un om de-al lui. Mai mult, il si lauda pe Papanace pentru activitatea de la acel minister. Asemea lui Palaghita, sunt si ale afirmatii contra lui Sima, care nu au consistenta necesara in a fi credibile, Pentru asta misiunea de a clarifica lucrurile este extrem de dificila. Asa ca trebuie sa punem pe cantar faptele lui Sima pe de o parte, fapte necontestate de nimeni, precum tiparirea cartii Capitanului sau procentele la alegerile din Banat, contra unor acuzatii puse pe celalalt talger al cantarului, care sunt facute cu rea vointa si fara dovezi. Unde credeti ca se va inclina cantarul?
Haideti mai bine sa facem ceva constructiv si sa dam un fragment dintr-o scriere de-a lui Sima, despre activitatea guvernului national-legionar in lunile septembrie, octombrie si noiembrie 1940, dupa preluarea puterii, citand din declaratia generalului Antonescu data la sfarsitul anului 1940, cand generalul a facut bilantul activitatii guvernului, caracterizata de el ca una de succes. (Sunt multi dintre detractorii lui Sima, care neaga orice fel de succese ale acestei guvernari, considerand-o dezastruoasa, ceea ce dovedeste o rea-credinta pana la cer):
În trei luni şi jumătate de regim legionar s au realizat mari îmbunătăţiri în administraţia publică, fapt cu atât mai vrednic de remarcat cu cât am guvernat în împrejurările catastrofale pe care le am moştenit de la fostul regim. Cu graniţele prăbuşite, cu o treime din teritoriul naţional pierdut, cu sute de mii de refugiaţi, cu un an agricol sărac, guvernul nostru, într un timp record, a reuşit nu numai să normalizeze situaţia economică a ţarii, dar să şi prezinte la sfârşitul anului un bilanţ excedentar, care întrecea toate aşteptările.
Pentru a verifica acest fapt, avem la dispoziţie chiar darea de seamă a Generalului Antonescu de la sfârşitul anului 1940, publicată sub numele de „Înfăptuirile guvernului de la 6 Septembrie la 31 Decembrie 1940“. Această declaraţie oficială nu mai lasă niciun dubiu asupra rolului fecund şi creator al legionarismului în viaţa de Stat. Vom extrage din acest document numai acele părti, vom selecţiona numai acele realizări sociale şi economice, numai acele „înfăptuiri“ în care rolul mişcării a fost determinant în progresul realizat.
I. Refacerea agricolă a ţarii.
Semănăturile de toamnă s au realizat pe o suprafaţă de 2.389.555 hectare, faţă de numai 1.660.000 în anul 1939. Diferenţa este enormă, căci înseamnă un spor de 39 la sută. Pregătirea ogoarelor pentru însămânţările de primăvară însumează alte 1.300.000 hectare. Acest rezultat excepţional în agricultură se datorează prefecţilor legionari şi organizaţiilor noastre, care aveau ramificaţii până în ultimul cătun. Cuiburile de legionari i au îndemnat şi încurajat pe ţărani să iasă la câmp cu plugurile şi să lucreze din toate puterile pentru a nu lăsa niciun petec de pământ necultivat. Fără acest uriaş efort de ultimă oră, ţara ar fi căzut pradă foametei în anul viitor.
II. Ridicarea nivelului de trai al muncitorimii.
În darea de seamă a Generalului se recunoaşte că salariile muncitorilor s-au mărit sub regimul legionar, după regiuni, între 30 şi 70 la sută. Şi această „înfăptuire“ este opera exclusivă a mişcării. Am arătat în capitolele anterioare cum am intervenit personal la marile întreprinderi pentru protecţia muncitorimii şi cum, paralel, Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, a fixat o scară de salarizare minimă pentru toate categoriile de lucrători.
III. Ajutorarea populaţiei evacuate.
Refugiaţii din Ardealul de Nord, din Bucovina de Nord şi din Basarabia au fost sprijiniţi de Stat în două feluri: prin ajutoare imediate, care li s au acordat pentru a face faţă primelor nevoi, până vor putea sa şi înjghebeze o nouă existenţă şi, în continuare, prin plasarea lor în funcţii şi munci corespunzătoare ocupaţiei lor anterioare, fie la Stat fie în întreprinderi particulare fie în agricultură. Pînă la 15 Noiembrie 1940, spune comunicatul, au fost repartizaţi în administraţia Statului cea mai mare parte a slujbaşilor din teritoriile pierdute: 32.231 de preoţi, învăţători şi funcţionari; 427 avocaţi au putut să şi reia activitatea în diferite barouri, primind prime de aşezare; medicii şi farmaciştii au fost repartizaţi în noi posturi; ţăranilor refugiaţi li s au pus la dispoziţie pământuri arabile din disponibilităţile Statului; studenţii şi au găsit locuri în cămine, iar elevii au fost reintegraţi în diverse licee din ţară.
Toate aceste operaţii de aşezare a sutelor de mii de refugiaţi au căzut în sarcina miniştrilor legionari; Corneliu Georgescu, Subsecretar de Stat pentru Colonizare şi Populaţia Evacuată; Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale; Traian Brăileanu, Ministrul Educaţiei Naţionale şi al Cultelor; General Petrovicescu, Ministrul de Interne. Toţi s au achitat în mod strălucit de misiunea lor, rezolvând repede şi eficace toate problemele refugiaţilor.
IV. Acţiunea „Ajutorului Legionar“.
Comunicatul face cunoscut că, pentru a uşura viaţa refugiaţilor, „Ajutorul legionar“ a înfiinţat cantine cu preţ redus pe lângă fiecare Prefectură. Dar în afară de mesele plătite, „Ajutorul Legionar“ a distribuit 500.000 de mese gratuite populaţiei lipsită de mijloace. Graţie mişcării legionare nu mai existau oameni care să moară de foame în România.
V. Exproprierea proprietăţilor rurale ale evreilor.
Generalul pune în contul „înfăptuirilor“ guvernului şi exproprierea a 56.430 hectare, a morilor şi întreprinderilor forestiere aflate până atunci în stăpânirea evreilor. După cum am arătat mai sus, exproprierea bunurilor rurale evreieşti se datorează iniţiativei mişcării legionare. O parte a acestor bunuri a servit la reaşezarea populaţiei refugiate. Li s au dat ţăranilor pământuri arabile, iar alţi refugiaţi au fost numiţi funcţionari la morile şi întreprinderile forestiere expropriate.
VI. Excedent bugetar de 5.774.000.000.
Cum de s a ajuns la aceste economii fabuloase într un timp atât de scurt? Cum de s a realizat acest miracol economic? Explicaţia ne o dă tot comunicatul Generalului. Încasările Statului au crescut considerabil, exact imediat după instaurarea guvernului legionar. Iată cifrele comparative:
Septembrie 1940, s au încasat 3.502.400.000 lei faţă de numai 2.768.800.000 lei în luna Septembrie a anului anterior, 1939.
Octombrie 1940, s au încasat 3.874.260.000 lei faţă de numai 2.766.000.000 în Octombrie 1939. Şi aşa mai departe, plusul de încasări menţinându se la aproximativ un miliard de lei în lunile următoare. Am explicat, într un capitol anterior, de unde a venit acest supliment de încasări în arca Statului.
Excedentul de 5.700.000.000 se mai datorează şi severei administraţii a banului public sub regimul legionar. Economiile realizate sunt imaginea fidelă a unor miniştri conştienţi de răspunderea lor faţă de Stat.
Pentru toate aceste „înfăptuiri“, Generalul n a avut niciun cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire, nici când a publicat această dare de seamă şi cu atât mai puţin mai târziu, când s a despărţit de noi în modul odios în care a făcut o, atacându ne pe la spate. Şi a însuşit aceste realizări ca si cum ar fi fost opera lui exclusivă, ignorând munca şi sacrificiile mişcării. Orice om cu mintea sănătoasă trebuie să se întrebe cum se poate ca o ţară aflată „în convulsiunile anarhiei“ sau pe „marginea prăpastiei“, după termenul predilect de mai târziu al generalului, să poată prezenta, într un interval atât de scurt, un bilanţ economic atât de îmbucurător? Trebuie să presupunem că colaborarea mişcării la guvernare a reprezentat un coeficient de muncă intensivă, de sacrificiu zilnic şi de patriotism curat, pentru ca sa poată face acest salt impresionant în economie. Dacă acest ritm de guvernare ar fi continuat, s ar fi creat din România o oază de prosperitate în Europa, cu toată calamitatea războiului.
În loc de a recunoaşte şi răsplăti munca noastră dezinteresată şi rodnică pentru neam, Generalul Antonescu, după ce a ajuns singurul stăpân al ţării, ne a copleşit cu cele mai infame acuzaţii, care dovedesc josnicul său caracter. Noi am fost ca nişte soldaţi care am fost trimişi de Şeful Statului pentru a ocupa nişte poziţii economice înaintate, cu scopul de a feri patrimoniul naţional să nu cadă în mâna altor străini. Deşi înzestraţi cu mijloace precare, ne am făcut datoria cum am putut, fiind convinşi că Generalul Antonescu împărtăşeşte aceleaşi îngrijorări pentru soarta economiei naţionale. Nu ne puteam imagina că mai târziu, renegându şi propriile lui idei şi decizii, să ne dezavueze şi să ne acuze de săvârşirea unor fapte pe care el însuşi le ordonase. O asemenea mişelie era peste putinţa noastră să concepem. L-a întrecut chiar şi pe Regele Carol, care ne era cel puţin duşman declarat.
PS: Asa trebuie sa arate si acuzatiile contra lui Sima: logice, pline cu date, nume, imprejurari, cifre, martori. In cazul de mai sus Sima il ia ca martor pe … Ion Antonescu, ca sa arate succesele guvernului legionar. Astfel afirmatiile lui pot fi verificate si in acelasi timp devin de necombatut.