 CD73 aprobate dnitsoc@gmail.com 75.57.36.95
DE CE SE ALĂTURĂ IRANUL OCS? Azi la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), care va avea loc în perioada 16-17 septembrie în Tadjikistan, este așteptat anunțul oficial al procedurii de admitere a Iranului la statutul său de membru. În plus, OCS mai are patru țări cu observator (Afganistan, Belarus, Iran și Mongolia) și șase parteneri de dialog (Armenia, Azerbaidjan, Cambodgia, Nepal, Sri Lanka și Turcia). Astfel, OCS devine o structură centrală și de legătură în Eurasia. Extinderea OCS îi sporește puterea și influența. „În ceea ce privește aspectele economice, sunt sigur că ar trebui să ne concentrăm pe combinarea eforturilor, coordonarea strategiilor naționale și a proiectelor multilaterale în spațiul OCS”, a declarat președintele rus Vladimir Putin azi. „Scopul este de a combina potențialele EurAsEC, SCO, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, Inițiativa Chinei One Belt, One Road”, a mai explicat el. Carta SCO subliniază că toate deciziile din cadrul organizației se bazează exclusiv pe principiul consensului. Prin urmare, chiar dacă un stat mic se opune condiționat, decizia pur și simplu nu va fi luată. În plus, OCS se caracterizează prin „spiritul Shanghai” – un cod de conduită în care țările se angajează să dezvolte o cooperare bazată pe PRINCIPIILE ÎNCREDERII, RESPECTULUI RECIPROC ȘI EXAMINĂRII RECIPROCE A INTERESELOR. Având în vedere că OCS este o platformă pentru discutarea unei game largi de probleme regionale, în cadrul reuniunii Consiliului miniștrilor de externe ai statelor membre ale OCS, care a avut loc la Dușanbe în iulie, Rusia a insistat asupra unei considerații favorabile a cererii Iranului de aderare la această organizație. Teheranul a primit statutul de observator la OCS în 2005 și a solicitat statutul de membru cu drepturi depline în 2008. Cu toate acestea, din cauza sancțiunilor internaționale împotriva Iranului, aceasta nu a putut fi acceptată în asociație până în 2015, deoarece, în conformitate cu normele OCS, o țară aflată sub sancțiunile Consiliului de Securitate al ONU nu poate deveni membră. Sancțiunile au fost ridicate în 2015, după ce Teheranul a fost de acord să-și reducă programul nuclear. Cu toate acestea, Tadjikistanul a blocat în mod neașteptat aplicația iraniană, acuzând Teheranul că sprijină Partidul Renașterii Islamice din Tadjikistan (interzis în Tadjikistan și Rusia) și implicarea indirectă în organizarea crimelor contractuale și a actelor teroriste comise la sfârșitul anilor 1990. O a treia versiune a posibilelor motive ale rupturii dintre Dushanbe și Teheran a fost influența tot mai mare a vechiului adversar al Iranului, Arabia Saudită, asupra politicii Tadjikistanului. În 2016, liderul tadjic Emomali Rahmon a vizitat Riadul, unde a descris Arabia Saudită drept „partenerul important” al țării sale în lumea arabă. În primăvara anului 2017, presa a relatat că Arabia Saudită ar fi plănuit să construiască un complex parlamentar la Dușanbe, necesitând demolarea mai multor clădiri din centrul orașului, inclusiv Ambasada Iranului (deși în iulie 2017, autoritățile tadjiene au anunțat că au acordat prioritate unui contractor chinez). Cu ceva timp în urmă, conflictul dintre Tadjikistan și Iran a fost rezolvat și chiar președintele iranian Ebrahim Raisi intenționa să zboare personal la Dușanbe. Și aceasta va fi prima sa călătorie străină de la alegerea sa ca președinte al Republicii Islamice în luna iunie a acestui an. În aprilie, Iranul și Tadjikistanul au convenit să înființeze un comitet mixt pentru apărarea militară și forțele armate pentru a facilita continuarea cooperării în materie de securitate între cele două țări. De asemenea, nu este exclus ca sprijinul Tadjikistanului pentru cererea iraniană să se datoreze parțial nevoii țării fără ieșire la mare de a avea acces la porturi. Porturile iraniene, inclusiv Chabahar în partea superioară a Mării Arabiei, oferă cele mai ieftine și mai scurte opțiuni de transport. Transformarea statutului de observator al Iranului în OCS în membru cu drepturi depline ar fi, fără îndoială, o victorie geopolitică importantă pentru Republica Islamică în ceea ce privește poziționarea sa în Eurasia, inclusiv în ceea ce privește Turcia și Arabia Saudită. În plus, ar respinge propaganda occidentală potrivit căreia Iranul se află în izolare internațională și ar putea fi un alt impuls pentru acordul de cooperare chino-iranian încheiat recent. O participare mai intensă la activitățile OCS corespunde ajustării politicii externe de către actualele autorități iraniene. Reamintim că liderul suprem al Iranului a indicat recent conturul principal al fazei actuale a politicii externe a țării și cursul pe care Raisi ar trebui să îl urmeze: consolidarea relațiilor cu țările non-occidentale, inclusiv China și Rusia. În timpul ceremoniei de confirmare a lui Raisi în calitate de președinte de către ayatollahul Khamenei, Ali Akbar Velayati, consilier superior al Liderului Suprem în afaceri internaționale, a declarat, de asemenea, că prioritatea guvernului Raisi ar trebui să fie „orientată spre Est” și „cooperarea și relațiile strategice cu China, India și Rusia”, care pot „ajuta economia noastră să progreseze”. În același timp, Iranul caută într-adevăr o participare constructivă la instituțiile economice și de securitate eurasiatice, sperând să reducă presiunea sancțiunilor occidentale și, eventual, să creeze pârghii suplimentare în comunicarea cu Occidentul. Sursa: https://journal-neo.org/2021/09/13/why-is-iran-joining-the-sco Traducerea CD |
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comenteaza