„Ard malurile Nistrului” – fragmente

„Ard malurile Nistrului.”
No issue detected

Rena 1 hour ago

Bugeacul 2

A doua zi se aud clopotele la biserici. E duminica si e prima slujba care se face in Căuşani dupa un an. Locuitorii plang si se inchina.

Pornesc…spre Ermoclia. Pe drum intalnesc un tanar inalt si frumos.

-De unde esti? il intreb eu.

-Din satul Popeasca.

-Si unde te duci?

-Ma duc la Ermoclia, la niste neamuri, sa le spun ca am venit, ca sunt viu.

Acest tanar, pe care-l chema frumos Oltu Boris a fost luat de evrei pentru a lucra la sosele, dincolo de Nistru. Cu o noapte ma inainte, Oltu Boris a fugit, trecand Nistrul inot si venind cu pielea goala , fara nici o haina, fara nici un obiect asupra lui, fugind peste ogoare si prin livezi, noaptea, peste douazeci de kilometri.

-Si ai fugit, Oltu Boris?

-Cu inca doi prieteni, raspunde el simplu.

-Si ati venit voi, in pielea goala, douazeci de kilometri?

-Da…in pielea goala am venit, numai noi si cu sufletele noastre.

…Aflu ca dincolo de Nistru sunt mii si mii de basarabeni tineri care muncesc facand sosele pentru retragerea rusilor. Supraveghetori sunt evreii din Basarabia. Cea mai mica greseala, cel mai nevinovat cuvant spus de unul din acesti romani basarabeni, dezlantuie furia evreului care ii comanda.

-In sectorul in care lucram eu, era comandant unul Herscu, care fusese negustor in Ermoclia. In fiecare zi impusca Herscu cate unul de-ai nostri.

Caci acolo, in acele tabere de munca silnica, nu exista alta pedeapsa decat impuscarea. Evreul comandant era mai puternic decat orice dictator.

-Ne spunea ca dupa ce vom termina soseaua, are sa ne impuste pe toti, fiindca suntem basarabeni tradatori, zice Oltul Boris.

-Dar de mancare va dadea ceva, Oltule?

O suta de grame de paine pe zi, asta era hrana care trebuia sa ne-o dea pe zi spuse Oltu Boris. Dar nu ne-o dadea nici pe asta. Traiam din mila romanilor de dincolo de Nistru, care ne faceau cate o mamaliga pe care o mancam goala. Ajungand in satul Ermoclia, am intalnit si alti tarani care mi-au povestit fapte la fel de tari. Erau si acolo cativa care fugisera din Ucraina, unde erau dusi ca prizonieri la sapatul soselelor. Fugisera si acestia, ca Oltu Boris, trecand Nistrul inot, noaptea, numai ei si sufletele lor.

-Ziceam, spun ei, daca murim, sa murim cel putin in satul nostru.”

MORILE BUGEACULUI

„In Ermoclia, in Causani, in Popeasca, morile au fost arse. Nu au taranii unde macina macar un pumn de graunte. Morile, minunatele mori de vant ale Basarabiei, au fost toate arse pana la ultima.

…In Ermoclia au fost ridicati numai intr-o singura noapte, patru sute de oameni. Tote satele au fost golite de bogatii. Iar populatia a fost redusa la jumatate. Uneltele de munca au fost luate. … In toata Basarabia nu mai exista brate de munca si unelte…Asa cum le bate vantul, lanurile de grau parca fac matanii si se roaga…Taranii ramasi in sate se plang:

-Ne-au ars morile si nu avem unde macina boabele.

Si am impresia ca intreg Bugeacul plange si i se sfasie lanurile nesfarsite de grau, de tristete.”

ATROCITATI

„In Volintir, evreii au ucis intr-o pivnita, cu opt gloante de revolver pe preotul Mihail Mizuminschi…Inainte de a pleca din sat, iudeo-bolsevicii au ucis pe parintele Mizuminschi dupa ce l-au torturat intr-un chip groaznic…i-au spmuls parul din cap, cu piele cu tot, i-au scos ochii cu baioneta si l-au supus la cele mai infioratoare torturi, inainte de a-i lua viata.

Tot in aceeasi pivnita, a fost gasita batjocorita si asasinata, batrana Tretiacov Fevronia….trupul nefericitei batrane era plin de impunsaturi de baioneta si de lovituri. Capul spart in mai multe parti. Obrazul complet desfigurat. Inainte de a o ucide, asasinii au batjocorit-o, desi victima avea saizeci de ani.

…ne indreptam spre Ivanesti.

In mijlocul drumului stau doi soldati ucisi….Cu cateva minute mai inainte, cativa iudeo-bolsevici, care faceau parte din aceleasi macabre batalioane de distrugere, au tras cu mitraliera in ostasii nostri, omorandu-i. Unul din criminali, desigur evreu, a fost prins imediat. Avea mitraliera si buzunarele pline de cartuse si grenade.”

REFORMA AGRARA… si RAIUL BOLSEVIC

„…satul Moldova

S-a spus de cate douazeci de ori la radio Moscova, s-a scris in toate ziarele sovietice si s-a facut o valva fara pereche, in jurul asa zisei improprietariri a taranilor. Spuneau bolsevicii ca au luat pamanturile boierilor romani si averile manastiresti, impartindu-le taranilor saraci.

….Totusi, eu n-am gasit nici un taran improprietarit. Bolsevicii au luat, intr-adevar, mosiile manastiresti si proprietatile mari, dandu-le colhozurilor. Taranii erau obligati sa munceasca aceste ogoare, care li se spuneau ca sunt ale lor. Toamna, la culesul recoltei, toata painea adunata de pe campuri si muncita cu sudoare si cu truda nesfarsita de taranii improprietariti, intra in magaziile colhozului, iar de acolo pornea spre Nistru, dincolo de Nistru.

…Am intrebat pe improprietariti daca nu se simteau mai bine acum, cand aveau pamanturile lor. Dar improprietaritii au inceput sa rada:

-Cine v-a spus ca ni s-a dat pamant? Intr-adevar ni s-a dat pamant. Dar nu ca sa-l stapanim ori ca sa ne folosim de dansul. Ni s-a dat pamant ca sa fim argati pe dansul. Ca noi il aram, il seceram iar la urma ne pomeneam cu cateva traiste de graunte pe care ni le dadea colhozul, mai mult pomana, asa ca eram mai rau ca argatii.

Nu am intalnit nici un taran caruia sa i se fi dat pamant, personal. Dar daca exista vreunul, atunci pentru dansul acest pamant insemna un blestem. Caci basarabeanul care avea pamant traia sub rusi cea mai cumplita drama. De pe pamantul pe care il avea taranul trebuia sa dea toata recolta statului.

….Numarul kilogramelor de grau pe care le recolta agricultorul erau calculate de oamenii stapanirii bolsevice. Intodeauna agricultorul era obligat sa dea, in fapt, statului, o cantitate de grau mai mare decat aceea pe care o recolta. Si fiindca omul nu strangea de pe ogor atata grau cat trebuia sa dea stapanirii, cumpara restul.

Saizeci si cinci la suta din catitatea porumbului pe care urma sa o recolteze, agricultorul era obligat sa o dea statului. In afara de asta, el trebuia sa mai dea statului, in timp de un an, patru sute de kilograme de carne, o mie de oua. Apoi: o suta saizeci de kilograme de lapte, zarzavat. lana etc.

Pana la urma, bietul gospodar trebuia sa-si vanda lucrurile din casa si sa cumpere grau, porumb, carne, oua, lapte, lana si zarzavat – nu pentru dansul si familia lui ci pentru a le da statului.

Taranii trebuiau sa munceasca , iar din munca lor sa nu le ramana decat, in cele mai bune cazuri, atat cat sa le amegeasca foamea…Aceasta ar fi in cateva cuvinte situatia creata de noul regim agrar, in raiul bolsevic.”

„Cetatea Alba a avut aceeasi soarta…Fabricile si magazinele arse., institutiile statului distruse, populatia luata si dusa in Siberia sau ucisa”

„…Ismail…Aflu si aici aceeasi jale si plansete pe care le-am intalnit in celelalte orase si sate bararabene. Si aici au fost asasinati atatia oameni, arsi in inchisori, jefuiti, umiliti groaznic.”

„In Satul Nou intalnim un taran, pe malul raului Cogalnic. Il intreb cum a dus-o cu bolsevicii. Taranul clatina din cap:

-Parca nu stiti dumneavoastra! Trebuie sa ne mai intrebati?

-Dar am auzit ca dumneavoastra, taranii plugari, munceati sub bolsevici numai opt ore pe zi. Taranul rade:

-Colhozenii munceau, uneori, cand era conducator cate un jidan care voia sa-si bata joc de ei, cate opt ore.

-Ei, si nu era mai bine? Intreb eu.

-Ba, cum sa nu fie bine? Sedeau oamenii acasa si se invarteau prin curte, ca nebunii, de cum se lumina de ziua si pana la ora opt dimineata. Nu aveau voie sa iasa pana la opt, la secerat, caci jidanul ii impusca. Spunea el ca e spre binele lor asta si ca nu trebuie sa munceasca un taran mai mult de opt ceasuri intr-o zi. La opt cand ieseau pe camp, taranii nu mai puteau cosi fiindca era prea cald si se scutura tot spicul. Cositul se face dimineata, pe racoare, nu atunci cand iese soarele si se usuca lanul, de se scutura tot spicul cand il atingi.

La ora sase seara, cand se lasa racoarea, si se facea iar vreme de buna de cosit, taranii trebuiau sa-si ia sculele si sa porneasca spre casa. Fiindca…se terminasera cele opt ore de munca….

Dar bataia de asta de joc, care cum vedeti era treaba jidoveasca a fost inlaturata, dupa putina vreme, cu alta bataie de joc.

Jidanii au zis ca taranii nu merita sa munceasca numai opt ore pe zi, fiindca sunt tradatori. Si atunci veneau evreii cu revolverele si scoteau pe colhozeni la munca, de cum se lumina de ziua si ii tineau pana aproape de miezul noptii.

-Si n-ati mai lucrat opt ore pe zi?

-Cum sa lucram opt ore pe zi, cand e vremea secerisului, imi spune taranul. Jidanii au vrut sa faca ei, la inceput, pe grozavii, dar s-au facut de ras: ei credeau ca sunt tot la pravalie, unde trebuie sa deschizi la ora opt, ca sa incepi a vinde gaz si bomboane. Plugaria cere alt cap decat negustoria evreiasca. Apoi taranul incheie:

-Dar povestea cu opt ceasuri de munca nu era decat o momeala de inceput. Voiau sa ne traga numai de partea lor. Peste putin cele opt ceasuri de munca s-au facut douazeci.

Si tot anul au fost 20 de ore de munca, pentru plugari…”

*

„BUCEAGUL: Imparatia de aur a graului

…satul Urasoaia…postul de jandarmi…inainte de sosirea noastra, cu un ceas, un evreu de saptesprezece ani, care ramasese ascuns pentru a incendia un lan de grau si a produce acte de teroare, a atacat cu o grenada, o grupa de soldati, comandata de un sublocotenent, care se afla in recunoastere. Sublocotenentul a fost grav ranit la mana.

Dupa scurt timp, atentatorul a fost arestat. El era originar din Tighina si luase parte la incendierea si devastarea orasului orasului. Ramasese in Basarabia impreuna cu alte echipe, asa zise de sacrificiu, pentru a continua operatia de distrugere. Dupa ce mi s-a povestit cum a savarsit indraznetul atentat …intreb seful de post:

-Evrei mai aveti in sat?

-Mai e o singura batrana, pe care oamenii m-au rugat sa nu o arestam.

…Aflam apoi ca batrana evreica, pentru care taranii rugasera atat de insistent pe seful de post ca sa n-o aresteze, gazduise in casa la dansa vreo sase evrei din batalionul de distrugere. Mai apoi, ziua, evreica facea mancare pentru ei, iar noaptea le-o ducea pe campuri si in padure pe unde se aflau cei ascunsi. Aspectul ei, varsta ei, ii ajutau sa insele vigilenta santinelelor si a patrulelor. Nimeni nu isi inchipuia ca aceasta batrana care abia se tara, este un factor important in batalionul de distrugere.

Am vazut-o adusa de jandarmi. Acum nu mai tagaduia nimic. Luase o atitudine de obraznicie si sfidare. Desi locuia in sat de douazeci si trei de ani, nimeni nu banuise ca in sufletul ei se ascunde atata ura contra poporului romanesc si a taranilor din sudoarea carora mancase douazeci si trei de ani, paine alba.”

“…satul Căuşani…aflam ca bandele de comunisti au prins au prins si impuscat aici pe un capitan si un plutonier. Un alt ofiter a fost facut prizonier de ei.

In Căuşani, in acest târguşor prin care treceu toate cerealele satelor dimprejur, locuiau nenumarati evrei…Locuiam la un locuitor mai instarit. O fata (Jenea) a gazdei a inceputi a-mi povesti, plângând, suferinţele pe care le-a indurat în anul acesta….toate fetele din satele basarabene, au sapat la transee. Transeel bolsevicilor, in Basarabia, au fost săpate numai de fete de la începând de la paisprezece ani…luate de acasa de patrulele sovietice si tinute cate o saptamana fara mancare si fara repaus, la sapatul transeelor….

+Ne Sangerau palmele sapand…si totusi nu ne lasau sa ne odihnim un minut. Sapam de dimineata, dinainte de rasaritul soarelui si pana noaptea tarziu. Si nu ne dadeau nici o felie de paine.

Cu cateva zile inainte de a se retrage armatele bolsevice, evreii din Căuşani au strans din satele vecine cateva sute de carute in care si-au incarcat averile si le-au trecut peste Nistru…Taranii care i-au condus cu carutele, nu s-au mai intors. Nu se stie ce s-a intamplat cu ei. Evreii le-au spus insa ca atunci cand vor ajunge acolo, au sa-i impuste.

…pe intinderea Bugeacului so pe malul Nistrului, nu aveam sa gasesc decat foarte, foarte putine vite. Au fost luati din sate toti caii, toti boii, toate vacile, toate oile, si toate carutele…Satele basarabene au fost jefuite, au fost pradate.

Oameni tineri, barbatii, au fost luati si ei dincolo, pentru a face sosele pe care sa se retraga bolsevicii si evreii, care duceau cu dansii averile nesfarsite ale Basarabiei.

Jenea…nu-si mai poate stapani lacrimile.

-Daca veneati cu doua zile mai tarziu, eram si noi plecati in Siberia.

-Mi-au luat hainele, mi-au luat pantofii, mi-au luat totul…si cruciulita de la gat mi-au luat-o.

Si Jenea…plange cu capul sprijinit de usa. Mama ei vine si –i spune:

-Hai Jenea, nu mergi sa te culci?

– Lasa-ma, mama, sa spun, sa afle toata lumea, ce ne-au facut evreii cat au fost stapani aici…”