APENDIX LA BRICS PAY -ultima oră

LUMEA POST-IMPERIALĂ
De CD

Ibn Khaldun, gigantul filosofiei politice din secolul al XIV-lea, a susținut că fiecare mare putere trece printr-un ciclu civilizațional natural care durează cinci generații – aproximativ 125 de ani – înainte ca declinul să devină inconfundabil.
Dar el avusese in vedere doar acele puteri din epoca sa, cat si precedentele ce s-au dezvoltat si concurat intr-un climat de concurentă onestă si creatoare.

Ibn Khaldun nu cunoscuse incă puterile conduse din spate/umbră de elite talmudice care sunt obsedate de vendettă si de “să moară si capra vecinului”. Aceste puteri, reprezentate vizibil de Imperiul Britanic si succesorul său Imperiul American, au accedat la putere si au dominat prin parghii ascunse si criminale.

Nu trebuie să fii un adept al lui Sprengler să crezi în declinul inevitabil al civilizației europene. Ne incearcă disprețul pentru ceea ce a devenit continentul, pentru degenerarea sa ce a fost posibilă doar pentru că Europa a devenit UE, un ansamblu laș, amnezic, fără formă și copleșit de vinovăție, care căuta să se protejeze de violența economică a barbarilor de peste lac prin implorări și lingușiri josnice.

Ce pier primele sunt formele aparente, cum ar fi instituțiile politice sau religioase, dar rădăcinile civilizației nu sunt alterate atâta timp cât oamenii care au constituit matricea lor nu dispar.
Universalismul creștin i-a făcut pe europeni să considere invazia/”descoperirile geografice” ca pe ceva normal, lucru pe care oligarhiile conducătoare însele l-au proclamat dezirabil și benefic.

Homer este deosebit de important în vremurile degenerate/decadente, deoarece el este sursa tradiției europene autentice, esența unei civilizații pe termen foarte lung, ceea ce rezistă timpului și supraviețuiește imperiilor sau influențelor tulburătoare ale religiilor, modei sau ideologiilor importate. Este sursa civilizatională la care trebuie să ne raportăm din orice punct de vedere.

Imperiul Britanic a distrus cu Războiul Opiumului prin mijloace criminale, nu doar un imperiu ci si o cultură de cinci milenii, distrugand muzeele acestei culturi, colectiile de artă, de realizari stiintifice si tehnologice acumulate de-a lungul mileniilor, un act barbaric, talmudic de neconceput.
Tocmai aceste parghii secretive, criminale si manevrele neloiale au permis extinderea ciclului dincolo de 125 de ani.

Dacă căderea Imperiului Britanic a fost o colapsare lentă si atentă, ce a permis translatare elitelor dintr-un imperiu in altul, ca un sistem de vase comunicante, căderea imperiului american va fi insă mai violentă pentru că disperarea căderii fără posibilitatea evadării sau transferării le face pe elite să devină violente si inumane. Pierderea puterii imperiale este moartea lumii lor si intr-o lume multipolară, cooperantă si discretă politic aceste elite parazitare nu au cum să supravietuiască cu traditiile si ritualurile lor secrete si suspecte.

Lumea viitoare nu mai are imperii dominante cu “ordine bazată pe reguli” si nu mai acceptă societătile secrete si nici religiile secretive, sectante.
Pedealtă parte noua lume nu va accepta o valută dominantă si costisitoare de folosit, mai ales că este folosită si ca armă financiară.
Fără această dominatie valutară elitele finaciare parazitare nu mai au o sursă de profit, iar aceste elite nu pot trăi decat parazitar din profit, ele nu pot munci si concura corect.

Uitand cu totul de gravitatie, Albert Einstein văzand sistemul de lucru al băncilor occidentale a spus că: „dobânda compusă este cea mai puternică forță din univers”!

Alianțele viitorului nu vor fi construite pe naționalitate, ideologie, crez sau culoare. Ele vor fi ancorate în interese, valori și obiective comune. Pot apărea hibrizi ideologici cândva de neimaginat: comuniști aliniați cu statele musulmane; liberali care se alătură islamiștilor împotriva neoconservatorilor; umanitari care colaborează cu comunitățile musulmane împotriva genocidului. Libertatea politică si a cuvantului va fi reală.

În acest sistem emergent, un liberal care se opune nedreptății poate conta mai mult decât un musulman care susține opresiunea; un comunist care apără suveranitatea poate avea o greutate mai mare decât un musulman care susține autoritarismul secular. Interesele vor înlocui etichetele.
Acestea vor fi „neo-valorile” ordinii post-imperiale.

Pentru puterile de mijloc, această diplomație polivalentă va deveni norma. O țară poate colabora cu statul A în ceea ce privește clima, cu statul B în ceea ce privește comerțul și cu statul C în ceea ce privește securitatea – fără a necesita uniformitate ideologică pe toate fronturile.

Viziunea Summitului Islamic de la Lahore din 1974 privind o coordonare politică și economică unificată ar putea reapărea. Recentul pact de apărare pakistanez-saudit este un indicator timpuriu al unei potențiale realinieri bazate nu pe cadre impuse, ci pe istorie comună, identitate reciprocă și necesitate strategică.

Într-un sistem internațional post-imperial – fluid, bazat pe interese și multipolar – toate civilizatiile indifferent de credinte își pot găsi mult așteptata oportunitate de renaștere.
Următoarea ordine mondială nu va fi o competiție între Est și Vest, ci un mozaic de parteneriate în care civilizațiile se reafirmă în propriile lor termeni.

Religiile, ideologiile si docrinele nu vor mai avea relieful din epocile anterioare, interesul si dorinta de cooperare va nivela acest relief.
În aceasta noua lume post-imperială, orice natie își poate revendica în sfârșit locul – nu ca o piesă umilă intr-un bloc subordonat, ci ca un actor strategic care-si modelează singur viitorul global.

Inchipuiti-vă Romania afirmandu-se in această lume corectă, competitivă si cooperantă , ce coexistă pasnic.

Permițând imaginației noastre să se elibereze de restricțiile propriei noastre epoci, de prejudecățile sale și de numeroasele legături psiho-spirituale care caracterizează matricea noastră narativă modernă, să devenim liberi si să ne imaginăm într-un tărâm al formelor eterne, reflectând nu doar asupra a ceea ce ar fi putut sau ar fi trebuit să fie istoria, ci și asupra a ceea ce ar putea fi istoria noastră viitoare.
Trebuie să avem acest curaj.