Țeapa H20: Cum se îmbogățesc comercianții de apă plată

 

Consumatorii de apă minerală naturală necarbogazoasă din comerț sunt manipulați prin reclame mincinoase • În loc de sănătatea promisă, românii primesc o apă seacă, mult mai dăunătoare decât cea de la robinet • Publicitatea excesivă determină, pentru o familie, costuri lunare de aproximativ 300 de lei, față de 75 de bani, cât ar plăti pentru aceeași cantitate de apă, luată din rețelele publice • Etichetele de pe recipientele din plastic nu corespund cu realitatea și ascund cantitățile de substanțe cu factori de risc pentru sănătate. 

Comercializarea apelor minerale naturale necarbogazoase a devenit o afacere cu un câștig mai mare decât cel obținut prin rafinarea și vânzarea benzinei, pentru care se percep accize. Cei care extrag apa din așa-numitele „surse de sănătate”, o îmbuteliază și obțin profit din comercializarea ei, suportă costuri de aproximativ 10 bani per litru, în timp ce o vând cu un preț de 1-2 lei pentru aceeași cantitate. Persoanele implicate în afacerile cu apă plată ne „vând” sănătate doar prin reclame, menite să influențeze comportamentul social. Românii sunt, practic, mințiți de acești comercianți prin spoturi difuzate excesiv pe canalele TV, prin care se promite „sănătate” în formă pură. În același timp, cetățenii gătesc cu apă de la robinet, crezând că, prin fierbere, scapă de orice substanță ce ar putea provoca afecțiuni, neștiind însă că, de exemplu, clorul – cel de care se tem toți – se evaporă, natural, la temperatura camerei, nu prin fierbere.

ZIUAnews a analizat cât de „sănătoase” sunt apele minerale naturale necarbogazoase din comerț, comparativ cu apa de la robinet. Concluzia este una alarmantă: toți comercianții de apă plată îi mint pe români, cu știrea autorităților (care câștigă bani din taxe), manipulează prin reclame și vând apă seacă, la un preț fabulos. De exemplu, pentru o familie cu trei membri, costurile lunare pentru cumpărarea din comerț a apei plate depășesc 300 de lei – calculând cinci litri pe zi, adică 150 de litri lunar -, în timp ce un metru cub de apă de la robinet, adică 1.000 de litri, costă aproximativ 5 lei. Practic, toți comercianții înregistrează un câștig de 1.000 de ori mai mare față de costul unui litru de apă luat din rețeaua publică.

Pe etichetele recipientelor din plastic nu se regăsesc toate informațiile care ar trebui citite de cumpărătorii pe care îi interesează sănătatea lor. Graba cotidiană, fuga prin magazine și cumpărarea produselor pe care le reținem din spoturile publicitare, fără să verificăm informațiile care ne sunt servite, ajută producătorii să-și sporească veniturile. ZIUAnews nu și-a propus o campanie de denigrare a comercianților de apă plată, ci trage un semnal de alarmă. Concluziile anchetei jurnalistice, care îi privește pe toți cei implicați în comerțul cu apă minerală naturală necarbogazoasă: apa din magazine este o apă chioară, depozitată în recipiente de plastic, care pot provoca malformații și chiar cancer, iar etichetele ascund informații esențiale pentru sănătatea oamenilor.

Apa curgătoare din izvoarele de unde comercianții susțin că o procură devine, în drumul ei către casele românilor, apă stătută. Practic, apa vie se transformă în apă moartă, care nu mai prezintă proprietățile inițiale. Filtrarea acesteia înseamnă, de fapt, folosirea mai multor „site” de mărimi diferite (micro și nanometrice) care, pe cât devin mai mici pentru a reține impuritățile, pe atât lasă să se piardă mineralele. Tot procedeul poate fi imaginat ca o pâlnie, prin care, la început, trece apă sănătoasă, dar, la final, se obține apă seacă, „moartă” din punct de vedere biologic, păstrată cu săptămânile sau chiar cu lunile în recipientele din plastic extrem de periculoase, care, la rândul lor, schimbă proprietățile apei.

În schimb, datorită consumului mare, permanent al apei de la robinet, aceasta este, practic, curgătoare, fără a se putea învechi până ajunge să fie consumată. Numai prin acest fapt, aceasta devine mai sănătoasă decât apa îmbuteliată. Cât despre adaosul de clor, acesta este cu mult mai mic decat cel conținut în sarea (clorura de sodiu) pe care o consumăm frecvent la masă. În plus, clorul nu este stabil în apă, ci se evaporă. Clorul dintr-un litru de apă de la robinet „iese” dacă apa este lăsată într-un vas timp de o oră.

Există foarte multe firme care își desfășoară activitatea în sectorul apelor plate care recunosc, pe etichete, că o procură din rețelele publice, fără să dea însă mai multe informații. Procedeul de filtrare la care aceste companii susțin că apelează poate fi făcut de fiecare consumator, la costuri de sute de ori mai mici. Comercializarea apelor minerale naturale necarbogazoase atrage venituri de 1.000 de ori mai mari față de cheltuielile celor implicați în aceste afaceri. Un singur transport presupune 24 de tone de apă, vândută ulterior cu 1-2 lei per litru, cu un cost infim pentru transportul unui litru de apă.

Verdicitatea informațiilor prezentate pe etichetele ambalajelor nu este contestată de cei mai mulți dintre români, întrucât costul unei analize de laborator este de aproximativ 250 de lei pentru o singură probă. Cel mai simplu este să acordăm încredere spoturilor publicitare sau să cumpărăm apa produsă de firmele proprii ale lanțurilor de magazine, fără să analizăm riscurile la care ne supunem. În același timp, companiile care distribuie apă prin rețelele publice prezintă, lunar, consumatorilor, un buletin de analize.

Etichete mincinoase

Manipulați prin spoturile publicitare folosite în exces de comercianții de apă plată, românii nu mai verifică etichetele produselor pe care le cumpără din magazine, iar, de cele mai multe ori, înscrisurile nu corespund cu realitatea. Legea 458/2002, consolidată în 2011, prezintă limitele minime și maxime admise ale compușilor chimici care se regăsesc în ape. Printre cele mai importante informații pe care consumatorii ar trebui să le verifice sunt reziduul sec, PH-ul, turbiditatea, nitrații și nitriții. Multe companii vând apă minerală naturală necarbogazoasă care prezintă substanțe cu factori de risc asupra sănătății aflate la limitele maxime admise sau chiar depășindu-le.

În urma analizelor efectuate de ZIUAnews pentru diverse tipuri de apă minerală necarbogazoasă existente pe piață, am descoperit că majoritatea prezintă aceleași cantități de nitrați și nitriți cu cele găsite în apa de la robinet, respectiv de 5 mg/l – nitrați – și 0,005 – nitriți. Însă, multe dintre companiile care au afaceri cu apă plată nu specifică pe etichete aceste cantități. În schimb, toate înscrisurile fac referire la un volum ridicat de minerale – calciu, magneziu, fier -, care nu mai corespund cu datele obținute din analiza apelor stătute în recipientele din plastic. Practic, toți comercianții publică informațiile rezultate din verificarea apelor înainte de a fi îmbuteliate (la sursă), iar proprietățile acestora se pierd prin filtrare și depozitare îndelungată în peturi.

5,75 lei, în loc de 300 de lei

Românii care acordă o încredere deosebită companiilor care comercializează apa minerală naturală necarbogazosasă datorită faptului că acestea folosesc filtre pentru impurități, pot face același lucru acasă, la un cost mult mai mic. Prin filtrele de uz casnic, atașate la robinet, apa este din nou curățată de compușii care sunt considerați a fi periculoși. Astfel, cu aproximativ cinci lei plătiți lunar pentru un filtru, apa ar deveni la fel de sănătoasă cum este prezentată ca fiind cea din comerț. Un simplu calcul arată că, dacă o familie consumă lunar 150 de litri de apă potabilă de la robinet, plătește 0,75 lei pe lună, la care se adaugă costul de cinci lei al unui filtru, ceea ce înseamnă 5,75 lei pentru apa pe care o bea lunar o familie cu trei membri, în loc de 300 de lei, cât costă aceeași cantitate de apă, dar cumpărată din comerț, sau cinci lei – prețul zilnic.

Clorul se evaporă!

Românii se tem cel mai mult de cantitatea de clor găsită în apa de la robinet, neștiind însă că și apa minerală naturală necarbogazoasă din comerț este tratată cu aceeași substanță și că, de fapt, clorul se descompune în prezența luminii. Acest lucru a fost demonstrat de chimiști, care susțin că „sub influenţa luminii, apa de clor se descompune, degajând oxigen./ în stare născândă!!!

Datorită oxigenului format, apa de clor are acţiune de decolorare şi de sterilizare, deoarece distruge microorganismele. Pe această proprietate se bazează utilizarea clorului la sterilizarea apei potabile şi la decolorarea fibrelor textile”.

Toți cei implicați în afacerile cu apă potabilă folosesc clorul pentru ca apa să reziste, lucru recunoscut și pe etichetele de pe recipientele din plastic. Analizele de laborator ale apei de la robinet au demonstrat că volumul de clor este mult mai mic față de valorile maxime admise.
Un alt argument al specialiștilor care ne îndeamnă să nu ne temem de clorul din apa de la robinet este acela că, prin consumul zilnic de sare (clorură de sodiu – sare minerală, cristalină, fiind formată din natriu, un metal alcalin, și clor, un element halogen), românii ingerează mai mult clor decât cel prezent în apa de la robinet. În același timp, până acum nu s-au înregistrat, în țara noastră, cazuri de îmbolnăvire din cauza substanțelor din apa care curge la robinet, însă, în ceea ce privește apele din comerț, au fost nenumărate cazuri de dizenterie, cauzată de tulpini precum Campylobacter, Salmonella, sau Shigella.

Afacere pentru stat

Autoritățile din România nu sunt străine de modul în care apele minerale naturale necarbogazoase sunt luate din surse, îmbuteliate, transportate și vândute. Însă tot acest „drum” parcurs de bidoanele cu apă plată reprezintă sursă de venit pentru stat. Practic, extracția, îmbutelierea, transportul și vânzarea sunt operațiuni purtătoare de TVA, care se varsă în bugetul statului. Din acest motiv, spoturile publicitare prin care se manipulează comportamentul consumatorului curg pe bandă rulantă, însă nu vedem nicio măsură, cel puțin preventivă, din partea autorităților.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor efectuează controale tematice și în urma sesizărilor venite din partea cetățenilor, aplică amenzi în cazul neregulilor, însă valoarea acestora este mult prea mică în comparație cu tot câștigul obținut prin vânzarea unei ape seci, la un preț deloc de neglijat.

Apă expirată, în comerț

La solicitarea ZIUAnews, reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) au precizat că, în urma ultimului control tematic care a avut loc în perioada iulie-august 2012, din 657 de operatori economici de apă minerale verificați, la 357 s-au constatat abateri. „393.000 de litri din cantitatea controlată nu respectă prevederile legale în vigoare privind protecția consumatorilor” – se arată în răspunsul dat de ANPC. S-a constatat că recipientele cu apă erau depozitate în condiții improprii sau erau expirate, aveau înscrisuri incorecte, inexacte sau de natură să creeze confuzii – etichetare incorectă -, altele aveau trecute două surse sau surse incorecte, nu erau recunoscute de autoritatea competentă sau chiar nu aveau înscris termenul de valabilitate.

De la începutul acestui an și până acum, ANPC a primit 14 reclamații privind apa din comerț, principalele aspecte semnalate fiind: apă cu impurități, calitatea neconformă a apei minerale, depuneri pe sticla de apă sau miros necorespunzător de vechi, stătut sau diluat.

Plouă, nu plouă – izvoarele nu seacă

Agricultorii din România susțin că recolta depinde într-o mare măsură de fenomenele climatice: dacă plouă, avem recoltă, dacă nu, cresc prețurile. În ciuda verilor tot mai toride și mai secetoase, niciun comerciant de apă minerală naturală necarbogazoasă nu s-a plâns vreodată de faptul că izvoarele ar putea seca pentru că nu mai este apă, în pofida cantităților industriale vândute.

O simplă comparație între debitul izvoarelor și cantitatea de apă minerală naturală necarbogazoasă comercializată arată că se vinde mult mai multă apă decât se regăsește în izvor. Ceea ce înseamnă că producătorii folosesc apele din retelele publice, care provin din apele curgătoare de suprafață. Practic, vând apa de la robinet, filtrată și rebranduită.

Plasticul poate provoca malformații

Studiile specialiștilor în chimie au arătat că, prin consumul produselor depozitate în recipiente din plastic, oamenii sunt expuși la o serie de substanțe chimice care pot determina apariția malformațiilor congenitale, apariția cancerului – prin tulburări endocrine – toxicitate directă, suprimarea sistemului imunitar și probleme de dezvoltare a copiilor.

Compusul chimic numit „dioxină” se găsește în foliile și ambalajele de plastic și poate duce la apariția malformațiilor congenitale și a cancerului. Dioxina este eliberată și poate migra în alimente, în cazul în care este încălzită la temperaturi înalte, pe care le întâlnim în zilele călduroase de vară.

În susținerea acestor afirmații, venim cu următorul exemplu: la întâlnirile care au loc la nivel înalt, de exemplu, cancelarul german Angela Merkel nu consumă apă din recipiente de plastic, ci numai pe cea depozitată în carafe din sticlă