CD
1.620 aprobate
denitsoc@gmail.com
207.204.248.102
ANUL 2025, ANUL UNEI RECONFIGURARI A ARHITECTURII GLOBALE
De CD

Lumea de astăzi este modelată de o tensiune cauzată de două paradigme opuse care trag omenirea în două direcții opuse.
Una este unipolară și se bazează pe principiul de organizare „Might makes Right”, “ Puterea face dreptatea”, celălalt este multipolar și modelat de un principiu de „cooperare câștig-câștig”,
Dreptatea are/face Puterea”.

Acolo unde unul definește „valoarea” imperială în jurul extragerii materiale de pământ și forță de muncă (sau furtul total prin cămătă, război și speculație), celălalt definește valoarea în jurul puterilor creatoare ale gândirii umane conduse de proiecte pe termen lung care armonizează profitul individual cu Bunăstarea Generală.

Una este modelată de cuvintele lui Tony Blair și Kissinger, care au cerut o „eră post-Westphaliană”, a intervențiilor umanitare R2P în statele naționale, cealaltă se bazează pe apărarea suveranității naționale, așa cum este consacrată în Tratatul de la Westfalia si mai apoi inclusă schilodit in Charta ONU.

Principiul Westphalic din 1648 a pus capăt războaielor religioase de 30 de ani, cu rădăcini in istoria universală de la zilele republicii lui Platon, până la lupta lui Cicero pentru salvarea Romei, la ascensiunea dinastiei lui Carol cel Mare și la multe altele si pană in prezent la evenimentele din Ukraina.

R2P – Responsible to Protect – Doctrina Responsabilității de a Proteja este o normă internațională care afirmă că țările au responsabilitatea de a-și proteja cetățenii de crimele cu atrocități în masă. Doctrina a fost adoptată de Națiunile Unite în 2005, ca răspuns la genocidele din Rwanda și Serbia. Deci interventia Rusiei in Donbas este legală după Charta ONU.

R2P este un „cal troian”, un „colonialism redecorat” configurat pentru a eșua. În centrul principiului există o tensiune geopolitică de nerezolvat. Există cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU: SUA, Rusia, China, Marea Britanie și Franța. Fiecare poate refuza acțiunile militare ale ONU sau R2P.

R2P a fost conceput mai degrabă pentru pragmatici decât pentru puriști, cu o cunoaștere deplină a realității dezordonate a motivațiilor și comportamentului din lumea reală. A fost conceput nu pentru a crea noi reguli legale, ci mai degrabă doar un nou sens convingător al obligației morale și politice de a le aplica pe cele existente.

S-a propus initial ca cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate să încheie un acord voluntar de auto-reținere pentru a nu-și exercita dreptul de veto în cazurile de atrocități în masă la propunerea aferentă a așa-numitului Grup de Responsabilitate, S-a propus un Act de Coerență și Transparență (ACT) pentru un Cod de Conduită care obligă toți Membrii Consiliului de Securitata al ONU ca atunci când se confruntă cu situații de atrocitate să se abtină de la Veto. Împreună, aceste inițiative paralele au fost semnate de peste 120 de guverne, dar nu se aplică.

Din acest motiv tarile membre, cat si partenere ale BRICS vor implementări realiste a articolelor din Charta ONU, cat si disparitia Dreptului de Veto in luarea deciziilor de catre ONU si organismele sale.

Reasezarea aliantelor ce va avea loc in Orientul Apropiat pe fundamente mai stabile ce depăsesc geloziile sectare si diviziunile religioase vor aduce un front mai decis in dezvoltarea si implimentarea articolelor de bază a Chartei ONU.
Să sperăm că noul stat Siria va deveni un stat suveran cu un govern capabil să depăsească anumite favoritisme de ordin religios si capabil să armonizeze benefic marea diversitate etnică si religioasă a tării, ceea ce nu a reusit regimul Assad.

O analiză mai complexă si exhaustivă, cat si discutii pertinente, se pot face numai după ce se vor cunoaste adevăratele intentii ale viitorului guvern sirian si care va fi alinierea sa.

Ne îndreptăm către o ordine internațională alternativă?
Care sunt avantajele strategice ale BRICS+?
Pot ele întruchipa vocea Sudului Global?

Odată cu aderarea Egiptului, Etiopiei, Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și Iranului la BRICS la începutul anului 2024, grupul întruchipează acum un grup de state influente pe scena internațională, reprezentând 46% din populația lumii și 29% din PIB-ul global.
În timp ce 2024 este sinonim cu un an electoral important pentru mai mulți membri BRICS, extinderi suplimentare ar putea avea loc în următorii ani, după ce se vor sti noile guverne. Tot ce este nevoie, așa cum am văzut în Argentina, este ca un liberal pro-american, ca Javier Milei, să fie ales si să părăsească acest grup.

Tările BRICS+ sunt un grup destul de eterogen, dar ceea ce este interesant este să vedem că, chiar și cu alegerile indiene, ce l-au readus pe Narendra Modi cu o mică majoritate, totusi majoritatea țărilor așa-numitului Sud Global sunt fundamental unite, cu un puternic consens intern pentru ca în cele din urmă să se elibereze de ordinea internațională occidentală cunoscută sub numele de Bretton Woods.

Deci, cu una sau două excepții, pot exista schimbări de guvern fără a submina acest consens foarte puternic. Și, în timp ce unii ar dori să vadă BRICS+ ca un club anti-occidental de confruntare, în realitate este clar că, odată cu alăturarea recentă a unor tări ca Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Egipt, consensul este mai mult pe linia multi-alinierii, asa cum India, care s-a reapropiat recent de Statele Unite fără insă a-și rupe totusi relațiile cu Rusia, de exemplu.

Tările BRICS+ nu sunt un fenomen marginal în evoluția economiei mondiale. Ceea ce putem vedea este că tările BRICS+ sunt mai degrabă o grupare destul de flexibilă, născută din voința politică a țărilor din Sudul Global de a fi luate în serios pe forumurile internaționale – care sunt încă în mare măsură dominate de Occident.

Într-un fel, acest lucru ne asigură că, în loc să ne îndreptăm către o lume de confruntare între două blocuri, ne îndreptăm către o confruntare Sud-Nord, dar în cadrul arhitecturii internaționale existente și în special în jurul instituțiilor care trebuie reformate, precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, care sunt încă dominate în mare măsură de țările occidentale, spre deosebire de Organizatia Națiunilor Unite, unde țările din Sud sunt mult mai bine reprezentate.

Trebuie remarcat, totuși, că intrarea Arabiei Saudite, Iranului și Emiratelor Arabe Unite tinde să consolideze o anumită „cartelizare a lumii” sub umbrela BRICS în domeniile cheie ale materiilor prime, alimente, energie și metale.
Unele țări din sud au acum o puternică pârghie politică asupra materiilor prime critice pe care le revendică. Acest lucru ridică o problemă, deoarece majoritatea așa-ziselor țări din Sud nu sunt de fapt producători de aceste materii prime.

Există așadar riscul ca în cadrul clubului BRICS+ să nu existe deocamdată o confruntare, ci o dificultate în găsirea unui punct de echilibru între interesele țărilor producătoare și interesele țărilor consumatoare.
De exemplu, Africa, unul dintre giganții de mâine în materie de materii prime, este curtată de China, dar și de Rusia și statele din Golf, situatie din care are doar de castigat si nu mai trebuie să accepte ofertele umilitoare a concernelor occidentale.

Thailanda a solicitat recent să se alăture BRICS+ și numeroase țări precum Mexic, Algeria, Indonezia și Turcia probabil vor să se alăture grupului, pot ei întruchipa într-un mod omogen vocea așa-numitului „Sud global”?
BRICS+ poate să devină nu numai o organizație solid structurată, dar clubul va putea fi „VOCEA” țărilor din Sudul Global. Motivul pentru aceasta este că majoritatea țărilor tind să adopte poziții de multi-aliniere, de dublă negociere între țările occidentale și puterile emergente sau reemergente ale Sudului Global în sensul larg al termenului, inclusiv Rusia.

Extinderea BRICS, va continua – deși foarte probabil într-un ritm moderat deocamdată– spre a împiedica diluarea coeziunii structurale.
Aceasta explică de ce progresul a fost atât de lent în chestiunea unei alternative monetare la dolar sau în ceea ce privește plățile efective de la banca BRICS, care este acum condusă de o braziliancă, Dilma Ruseff.

Prin urmare, ne-am îndrepta mai mult către ceea ce ar putea fi descris drept un forum de întâlnire și, în special, un forum înainte de G20 – deoarece BRICS au luat obiceiul să se întrunească înainte de fiecare G20 sau a altui summit internațional major, cu scopul de a armoniza pozițiile Sudului și deciziile de influență colectivă in plan global.

Prin urmare, este destul de pozitiv faptul că BRICS se extinde pentru a include țări care reprezintă viziuni și interese care sunt diferite de cele ale celor cinci țări fondatoare, iar țări ca Algeria, Indonezia, Vietnam și Thailanda, par să fie serioase în ceea ce privește aplicarea principiilor multipolare, de colaborare win-win.
Va fi interesant de văzut dacă alegerea noului președinte al Mexicului modifică gândirea țării cu privire la aderarea la club într-un moment în care Statele Unite se opun în totalitate.

Cercetătorul francez Julien Vercueil ne spune că ne îndreptăm spre un scenariu de expansiune continuă a BRICS, mai degrabă decât spre destrămarea și declinul acestuia, așa cum credeau sau sperau unii. Iar influenta sa pe plan global da deveni mult mai puternică mai ales ca pot constitui o alternativă viabila la mai multe organizatii internationale inclusiv ONU.

Dar în acest scenariu de expansiune, mai degrabă decât ca economia mondială să fie împărțită între Sud și Nord, ne îndreptăm către o contestație crescândă care duce progresiv la reforme ale ordinii economice globale.

Acesta pare scenariul cel mai probabil, având în vedere modul în care a fost realizată prima extindere. A doua extindere nu are loc în 2024, așadar, țările care au aplicat vor trebui cu siguranță să aștepte până în 2025.
Dar 2025 este un an când se vorbește despre reformarea arhitecturii lumii sub presiunea domoală dar sustinută a Sudului Global.
După această reformare statele se pot alinia mai usor si pe linii mai bine definite.

Atlanta 09/12/2024