CD
1.806 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.75.61
ANTROPOLOGIA ȘI SCOPUL EI
De CD
Antropologia este studiul a ceea ce ne face umani. O definitie scurtă dar foarte abitioasă, pe măsura ambitiilor antropologiei ca stiintă a stiintelor. Da, nu este o exagerare, stim cu totii că filozofia este stiinta stiintelor, sau mama stiintelor, dar iată antropologia vine să niveleze trecutul gandirii umane si inarmata cu ustensilele evolutismului darwinian.
Stiintele in sine si istoria evolutiei lor nu mai au valoare căci acum pentru a înțelege întreaga amploare și complexitate a culturilor de-a lungul întregii istorii umane, antropologia se bazează pe cunoștințe din științele sociale și biologice, precum și din științele umaniste și fizice si lămureste totul.(!)
O altă definitie sună cam asa”Antropologia este studiul oamenilor, din trecut și din prezent, cu accent pe înțelegerea condiției umane atât din punct de vedere cultural, cât și biologic.” Se mai precizează că: “Într-un sens general, antropologia se preocupă de a determina ce sunt oamenii, cum au evoluat și cum diferă unii de alții.” Deci nu are rost să studiem omeneste, traditional si contemplativ stiintele traditionale spre a trage propriile concluzii si a le verifica empiric căci trebuie să acceptăm concluziile nefilozofice ale antropologiei, o noua Biblie a stiintei stiintelor.
Scopul antropologiei este de a studia în sens larg umanitatea, originile sale și diversele sale culturi și societăți, atât din trecut, cât și din prezent.
Sună pretios căci si pană la aparitia antropologiei ca “stiintă” aceste preocupări privind umanitatea au fost studiate de filozofie cu toate domeniile ei stiintifice, plus alte stiinte bine diferentiate, independente si specializate.
Examinând cultura, biologia, limba și istoria, antropologii caută să înțeleagă ce înseamnă să fii om și cum s-au schimbat societățile de-a lungul timpului. Un scop cheie este de a promova toleranța și compasiunea prin înțelegerea și aprecierea diferențelor umane, cu scopul de a „face lumea sigură pentru diferențele umane”.
Ceea ce lipseste din definirea scopului cercetării antropologice este precizarea absolut necesară ce fel de om are in vedere antropologia si tocmai asta nu se spune pe fată.
Pe de altă parte scopul filosofiei este de a înțelege întrebările fundamentale despre existență, cunoaștere, valori și realitate prin gândire critică și analiză rațională. Dar si meditatia metafizica le deschide spatial spiritualitatii ce ne apropie de divin.
Aceasta îi ajută pe indivizi să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor, raționament etic și o perspectivă personală mai rațională, ducând la o înțelegere mai profundă a lor înșiși și a lumii. Obiectivele filosofiei includ examinarea credințelor, găsirea clarității în cantități mari de informații și urmărirea unui mod de viață mai bun.
Deci scopul antropologiei desi formulat cu alte cuvinte se suprapune cu cel pe care filozofia il avea incă de la inceputurile gandirii umane. Cu exceptia scopului final, in loc de găsire unui mod de viață mai bun pe care il are filozofia antropologia vrea formarea unui om in intelesul ei propriu, asa cum il văd evolutionistii maltusieni, eugenisti.
Pretentiile afisate de antropologisti sunt immense, ambitioase si chiar exagerate, dar ascunse sub promisiuni si expectatii ideale. Antropologia ajunge să se suprapună si cauta să inlocuiască majoritatea stiintelor.
După cum pretend ei antropologia este un domeniu mai larg care studiază umanitatea prin perspective culturale, biologice și arheologice de-a lungul timpului, în timp ce sociologia se concentrează mai mult pe structurile sociale, interacțiunile și comportamentul societăților moderne și contemporane. Antropologia folosește adesea metode calitative precum etnografia, în timp ce sociologia folosește mai frecvent metode cantitative, cum ar fi sondajele la scară largă.
Afirmatii extrem de particularizate si nesustinute de realitate.
Antropologia și multe alte domenii actuale sunt rezultatele intelectuale ale metodelor comparative dezvoltate la începutul secolului al XIX-lea. Antropologia este studiul științific al umanității care se întinde pe biologie și sociologie, preocupându-se de comportamentul uman, biologia umană, culturi, societăți și lingvistică, atât în prezent, cât și în trecut, inclusiv oamenii arhaici.
De alt fel nu exista stiintă, domeniu de cercetare sau activitate care să nu intre sub incidenta antropologiei, unde aceasta vrea să dicteze regulile.
Ar fi timpul să vedem in cate domenii este amestecată antropologia si să vedem dacă a mai ramas ceva neintinat.
Antropologia socială studiază modelele de comportament, în timp ce antropologia culturală studiază semnificația culturală, inclusiv normele și valorile. Termenul de antropologie socioculturală este folosit în mod obișnuit astăzi.
Antropologia lingvistică studiază modul în care limbajul influențează viața socială. Antropologia biologică (sau fizică) studiază biologia și evoluția oamenilor și a rudelor lor apropiate, primatele.
Arheologia, adesea denumită „antropologia trecutului”, explorează activitatea umană examinând rămășițele fizice. În America de Nord este în general considerată o ramură a antropologiei, în timp ce în Europa este considerată incă fie o disciplină independentă, fie clasificată în domenii conexe, cum ar fi istoria și paleontologia.
Darwin și Wallace au dezvăluit teoria evoluționistă la sfârșitul anilor 1850. A existat o grabă imediată de a o aduce în științele sociale. Paul Broca, la Paris, era în proces de desprindere de Société de biologie pentru a forma prima dintre societățile explicit antropologice, Société d’Anthropologie de Paris, care s-a întrunit pentru prima dată la Paris în 1859. Când l-a citit pe Darwin, s-a convertit imediat la transformism, așa cum numeau francezii evoluționismul. Definiția sa a devenit acum „studiul grupului uman, considerat ca întreg, în detaliile sale și în relație cu restul naturii”.
Antropologia, ca domeniu specializat de studiu academic, s-a dezvoltat mult până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Apoi s-a extins rapid începând cu începutul secolului al XX-lea, până la punctul în care multe dintre instituțiile de învățământ superior din lume includeau de obicei departamente de antropologie. Au apărut mii de departamente de antropologie, iar antropologia s-a diversificat, de asemenea, de la câteva subdiviziuni majore la zeci de altele.
Antropologia pretinde că practică, utilizarea cunoștințelor și tehnicilor antropologice pentru a rezolva probleme specifice.
Consiliul Mondial al Asociațiilor Antropologice (WCAA), „o rețea de asociații naționale, regionale și internaționale care își propune să promoveze comunicarea și cooperarea la nivel mondial în antropologie”, conține în prezent membri din aproximativ trei duzini de națiuni.
De la lucrările lui Franz Boas și Bronisław Malinowski de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, antropologia socială din Marea Britanie și antropologia culturală din SUA s-au distins de alte științe sociale prin accentul pus pe comparațiile interculturale, examinarea aprofundată pe termen lung a contextului și importanța pe care o acordă observației participante sau imersiunii experiențiale în domeniul cercetării.
În Marea Britanie și în țările Commonwealth-ului, tradiția britanică a antropologiei sociale tinde să domine. În Statele Unite, antropologia a fost în mod tradițional împărțită în abordarea pe patru domenii dezvoltată de Franz Boas la începutul secolului al XX-lea: antropologie biologică sau fizică; antropologie socială, culturală sau socioculturală; antropologie arheologică; și antropologie lingvistică. Aceste domenii se suprapun frecvent, dar tind să utilizeze metodologii și tehnici diferite.
Țările europene cu colonii de peste mări au avut tendința de a practica mai mult etnologia (un termen inventat și definit de Adam F. Kollár în 1783). Uneori este denumită antropologie socioculturală în părțile lumii care au fost influențate de tradiția europeană.
Antropologia socioculturală reunește principalele axe ale antropologiei culturale și antropologiei sociale. Antropologia culturală este studiul comparativ al multiplelor moduri în care oamenii înțeleg lumea din jurul lor, în timp ce antropologia socială este studiul relațiilor dintre indivizi și grupuri. Antropologia culturală este mai mult legată de filozofie, literatură și arte (modul în care cultura cuiva afectează experiența pentru sine și grup, contribuind la o înțelegere mai completă a cunoștințelor, obiceiurilor și instituțiilor oamenilor), în timp ce antropologia socială este mai mult legată de sociologie și istorie.
Cercetarea în antropologia socioculturală este ghidată parțial de relativismul cultural, încercarea de a înțelege alte societăți în funcție de propriile lor simboluri și valori culturale. Acest proiect este adesea încadrat în domeniul etnografiei. Etnografia se poate referi atât la o metodologie, cât și la produsul cercetării etnografice, adică la o monografie etnografică.
Ca metodologie, etnografia se bazează pe munca de teren pe termen lung într-o comunitate sau alt loc de cercetare. Observația participantă este una dintre metodele fundamentale ale antropologiei sociale și culturale. Etnologia implică compararea sistematică a diferitelor culturi. Procesul de observație participantă poate fi deosebit de util pentru înțelegerea unei culturi dintr-un punct de vedere emic (conceptual, vs. etic sau tehnic). Deci etnografia se descurcă excellent si fără interventia fortată si neavenită a antropologiei socioculturale.
Antropologia socioculturală acoperă, de asemenea, organizarea economică și politică, dreptul și rezolvarea conflictelor, modelele de consum și schimb, cultura materială, tehnologia, infrastructura, relațiile de gen, etnia, creșterea copiilor și socializarea, religia, mitul, simbolurile, valorile, eticheta, viziunea asupra lumii, sportul, muzica, nutriția, recreerea, jocurile, mâncarea, festivalurile și limba – care este, de asemenea, obiect de studiu în antropologia lingvistică.
Comparația între culturi este un element cheie al metodei în antropologia socioculturală, inclusiv în Occidentul industrializat și dezindustrializat. Eșantionul Intercultural Standard (SCCS) include 186 de astfel de culturi.
Antropologia biologică și antropologia fizică sunt termeni sinonimi pentru a descrie cercetarea antropologică axată pe studiul oamenilor și al altor primate în dimensiunile lor biologice, evolutive și demografice. Aceasta examinează factorii biologici și sociali care au afectat evoluția oamenilor și a altor primate și care generează, mențin sau modifică variațiile genetice și fiziologice contemporane.
Se poate constata că munca in domeniile respective este făcută de specialistii in domeniu si nu de antropologi buni la de toate si la nimic.
Lumea continuă să meargă la medici si nu la antropologi, constructiile sunt creatia arhitectilor, inginerilor si constructorilor si nu a unor nenorociti de antropologi ai speculatiei ieftine dar cu tupeu chutzpach.
Arheologia este studiul trecutului uman prin intermediul rămășițelor sale materiale. Artefactele, rămășițele faunistice și peisajele modificate de om sunt dovezi ale vieții culturale și materiale a societăților trecute. Arheologii examinează rămășițele materiale pentru a deduce tipare ale comportamentului uman din trecut și ale practicilor culturale.
Etnoarheologia este un tip de arheologie care studiază practicile și rămășițele materiale ale grupurilor umane vii pentru a obține o mai bună înțelegere a dovezilor lăsate în urmă de grupurile umane din trecut, despre care se presupune că au trăit în moduri similare. Cum pot antropologii să “obtinăo mai buna intelegere”?
Antropologia lingvistică (nu trebuie confundată cu lingvistica antropologică) caută să înțeleagă procesele comunicării umane, verbale și non-verbale, variația limbajului în timp și spațiu, utilizările sociale ale limbajului și relația dintre limbă și cultură. Este ramura antropologiei care folosește metode lingvistice pentru a aborda problemele antropologice, legând analiza formelor și proceselor lingvistice de interpretarea proceselor socioculturale.
Antropologii lingviști se bazează adesea pe domenii conexe, inclusiv sociolingvistica, pragmatica, lingvistica cognitivă, semiotica, analiza discursului și analiza narativă.
Deci antropologii folosescs metodele si insrumentele ligvistice să ajungă la ce concluzie le dictează apartenenta lor darwinian-eugenistică.
Etnografia este o metodă de analiză a interacțiunii sociale sau culturale. Implică adesea observarea participantului, deși un etnograf se poate baza și pe texte scrise de participanți la interacțiuni sociale. Etnografia consideră experiența directă și contextul social ca fiind importante.
Tim Ingold distinge etnografia de antropologie, argumentând că antropologia încearcă să construiască teorii generale ale experienței umane, aplicabile în contexte generale și inedite, în timp ce etnografia se preocupă de fidelitate.
El susține că antropologul trebuie să-și facă scrierile în concordanță cu înțelegerea sa asupra literaturii și a altor teorii, dar observă că etnografia poate fi utilă antropologilor, iar domeniile se poate eventual informa reciproc.
Antropologia artei
Una dintre problemele centrale din antropologia artei se referă la universalitatea „artei” ca fenomen cultural. Mai mulți antropologi au observat că categoriile occidentale de „pictură”, „sculptură” sau „literatură”, concepute ca activități artistice independente, nu există sau există într-o formă semnificativ diferită în majoritatea contextelor non-occidentale.
Pentru a depăși această dificultate, antropologii artei s-au concentrat pe caracteristicile formale ale obiectelor care, fără a fi exclusiv „artistice”, au anumite calități „estetice” evidente. Creindu-se o tendință de transformare a antropologiei „artei” într-o antropologie a „esteticii” specifice cultural.
Antropologia media
Antropologia media pune accentul pe studiile etnografice ca mijloc de înțelegere a producătorilor, publicului și a altor aspecte culturale și sociale ale mass-media. Aceasta se adaugă la multe contexte etnografice clasice, unde media precum radioul, presa, noile media și televiziunea au început să-și facă simțită prezența încă de la începutul anilor 1990.
Etnomuzicologie
Etnomuzicologia este un domeniu academic care cuprinde diverse abordări ale studiului muzicii (definite în sens larg), care pun accentul pe dimensiunile sau contextele sale culturale, sociale, materiale, cognitive, biologice și de altă natură în loc de sau pe lângă componenta sa sonoră izolată sau orice repertoriu particular.
Etnomuzicologia poate fi utilizată într-o gamă largă de domenii, cum ar fi predarea, politica, antropologia culturală etc. Evident ca propaganda ce se derulează pe media este in accord cu preferintele muzicale ale publicului si cantecele de revoltă sau manipulare merg pe genul gustat pe plan local.
Antropologie vizuală
Antropologia vizuală se ocupă, în parte, de studiul și producția de fotografie etnografică, film și, de la mijlocul anilor 1990, de noile media. Deși termenul este uneori folosit interschimbabil cu filmul etnografic, antropologia vizuală cuprinde și studiul antropologic al reprezentării vizuale, inclusiv domenii precum spectacolul, muzeele, arta și producția și recepția mass-media. Reprezentările vizuale din toate culturile, cum ar fi picturile pe nisip, tatuajele, sculpturile și reliefurile, picturile rupestre, scrimshaw-ul, bijuteriile, hieroglifele, picturile și fotografiile sunt incluse în domeniul de interes al antropologiei vizuale.
Antropologie economică, nici economistii si asa debusolati si dezorientati nu sunt lăsati de capul lor, ca nu cumva să se descalte si să părăsească linia trasată de marele finante. Antropologia economică încearcă să explice comportamentul economic uman în cea mai largă sferă istorică, geografică și culturală. Are o relație complexă cu disciplina economiei, față de care este extrem de critică. Originile sale ca subdomeniu al antropologiei încep cu fondatorul polono-britanic al antropologiei, Bronisław Malinowski, și compatriotul său francez, Marcel Mauss, despre natura schimbului de daruri (sau reciprocitatea) ca alternativă la schimbul de piață.
Școala de gândire derivată din Marx și cunoscută sub numele de economie politică se concentrează, pe producție. Antropologii economici au abandonat nișa primitivistă în care au fost retrogradați de economiștii derutati și s-au îndreptat acum cu incredere spre examinarea corporațiilor, băncilor și a sistemului financiar global dintr-o perspectivă eteric antropologică.
Economia politică în antropologie
Economia politică în antropologie este aplicarea teoriilor și metodelor Materialismului Istoric la preocupările tradiționale ale antropologiei, inclusiv, dar fără a se limita la, societățile non-capitaliste. Neomarxismul se potriveste perfect cu evolutionismul malthusian.
Antropologie aplicată
Antropologia aplicată se referă la aplicarea metodei și teoriei antropologiei la analiza și soluționarea problemelor practice. Este un „complex de metode instrumentale, conexe, bazate pe cercetare, care produc schimbare sau stabilitate în sisteme culturale specifice prin furnizarea de date, inițierea de acțiuni directe și/sau formularea de politici”.
Nu stiu dacă a-ti remarcat dar se pomeneste mereu si oriunde de cercetări care oricum nu sunt făcute de antropologi cu instrumente si metode proprii, ci antropologii doar reinterpretează in stilul lor evolutionist rezultatele cercetarii stiintifice.
Antropologia aplicată este latura practică a cercetării antropologice; include implicarea cercetătorilor și Activismul în cadrul comunității participante, da acesta era elemental essential activismul. Este strâns legată de antropologia dezvoltării (distinctă de antropologia mai critică a dezvoltării).
Daca nu v-ati crucit pană acum, ei bine nu o să puteti rezista să nu o faceti cand veti auzi si de: Antropologia rudeniei
Rudenia se poate referi atât la studiul tiparelor relațiilor sociale într-una sau mai multe culturi umane, cât și la tiparele relațiilor sociale în sine. De-a lungul istoriei sale, antropologia a dezvoltat o serie de concepte și termeni înrudiți, cum ar fi „descendență”, „grupuri de descendență”, „linii”, „afine”, „înrudite” și chiar „rudenie fictivă”. În sens larg, tiparele de rudenie pot fi considerate ca incluzând persoane înrudite atât prin descendență (relațiile sociale ale cuiva în timpul dezvoltării), cât și rude prin căsătorie.
Nu se putea ca antropologia progresistă să nu pedaleze si pe: Antropologia feministă
Antropologia feministă este o abordare antropologică în patru domenii (arheologică, biologică, culturală, lingvistică) care urmărește reducerea prejudecăților masculine în rezultatele cercetărilor, practicile de angajare antropologică și producția academică de cunoștințe.
Antropologia interacționează adesea cu feministe din tradiții non-occidentale, ale căror perspective și experiențe pot diferi de cele ale feministelor albe din Europa, America și din alte părți. Din perspectiva lumii occidentale, din punct de vedere istoric, astfel de perspective „periferice” au fost ignorate, observate doar dintr-o perspectivă externă și considerate mai puțin valide sau mai puțin importante decât cunoștințele din lumea occidentală.
Antropologia feministă include antropologia nașterii ca specializare, care este studiul antropologic al sarcinii și nașterii în cadrul culturilor și societăților.
Antropologie medicală
Antropologia medicală este un domeniu interdisciplinar care studiază „sănătatea umană și bolile, sistemele de asistență medicală și adaptarea bioculturală”. Dezvoltarea sistemelor de cunoaștere medicală și îngrijire medicală
Relația pacient-medic
Integrarea sistemelor medicale alternative în medii culturale diverse
Interacțiunea factorilor sociali, de mediu și biologici care influențează sănătatea și boala atât la individ, cât și la comunitate în ansamblu
Analiza critică a interacțiunii dintre serviciile psihiatrice și populațiile migrante.
Impactul biomedicinei și al tehnologiilor biomedicale în contexte non-occidentale
Alte subiecte care au devenit centrale pentru antropologia medicală la nivel mondial sunt violența și suferința socială.
Pe de altă parte, există domenii care se intersectează cu antropologia medicală în ceea ce privește metodologia de cercetare și producția teoretică, cum ar fi psihiatria culturală și psihiatria transculturală sau etnopsihiatria.
Antropologie nutrițională
Antropologia nutrițională este un concept sintetic care se ocupă de interacțiunea dintre sistemele economice, starea nutrițională și securitatea alimentară și de modul în care schimbările din primele le afectează pe cele din urmă.
Antropologie psihologică
Antropologia psihologică este un subdomeniu interdisciplinar al antropologiei care studiază interacțiunea proceselor culturale și mentale. Acest subdomeniu tinde să se concentreze asupra modurilor în care dezvoltarea și înculturarea oamenilor în cadrul unui anumit grup cultural – cu propria istorie, limbă, practici și categorii conceptuale – modelează procesele de cunoaștere, emoție, percepție, motivație și sănătate mintală umană.
Antropologie cognitivă
Antropologia cognitivă urmărește să explice modelele de cunoștințe partajate, inovație culturală și transmitere în timp și spațiu folosind metodele și teoriile științelor cognitive (în special psihologia experimentală și biologia evoluționistă).
Antropologie transpersonală
Antropologia transpersonală studiază relația dintre stările alterate de conștiință și cultură. La fel ca în cazul psihologiei transpersonale, acest domeniu este foarte preocupat de stările alterate de conștiință (ASC) și de experiența transpersonală. Cu toate acestea, domeniul diferă de psihologia transpersonală mainstream prin faptul că acordă mai multă atenție problemelor interculturale – de exemplu, rolurile mitului, ritualului, dietei și textului în evocarea și interpretarea experiențelor extraordinare.
Antropologie politică
Antropologia politică se preocupă de structura sistemelor politice, privită din perspectiva structurii societăților. Antropologia politică s-a dezvoltat ca o disciplină preocupată în principal de politica în societățile fără stat, o nouă dezvoltare care a început în anii 1960 și este încă în desfășurare: antropologii au început să studieze din ce în ce mai mult contexte sociale mai „complexe” în care prezența statelor, birocrațiilor și piețelor a intrat atât în relatările etnografice, cât și în analiza fenomenelor locale.
Antropologie juridică
Antropologia juridică sau antropologia dreptului este specializată în „studiul intercultural al ordinii sociale”. Cercetările antropologice juridice anterioare s-au concentrat adesea mai restrâns pe gestionarea conflictelor, criminalitate, sancțiuni sau reglementare formală. Aplicațiile mai recente includ probleme precum drepturile omului, pluralismul juridic și revoltele politice.
Antropologie publică
Antropologia publică a fost creată de Robert Borofsky, profesor la Universitatea Hawaii Pacific, pentru a „demonstra capacitatea antropologiei și a antropologilor de a aborda eficient problemele dincolo de disciplină – iluminând problemele sociale mai ample ale timpurilor noastre, precum și încurajând conversații publice ample despre acestea, cu scopul explicit de a promova schimbarea socială”.
Antropologie cyborg
Antropologia cyborg a apărut ca un sub-grup de focus în cadrul reuniunii anuale a Asociației Americane de Antropologie din 1993. Subgrupul a fost foarte strâns legat de STS și de Societatea pentru Studii Sociale ale Științei. Manifestul Cyborg din 1985 al Donnei Haraway ar putea fi considerat documentul fondator al antropologiei cyborg, explorând mai întâi ramificațiile filosofice și sociologice ale termenului. Antropologia cyborg studiază omenirea și relațiile acesteia cu sistemele tehnologice pe care le-a construit, în special sistemele tehnologice moderne care au modelat reflexiv noțiunile despre ce înseamnă să fii ființă umană.
Antropologie digitală
Antropologia digitală este studiul relației dintre oameni și tehnologia erei digitale și se extinde la diverse domenii în care antropologia și tehnologia se intersectează. Uneori este grupată cu antropologia socioculturală și alteori considerată parte a culturii materiale. Domeniul este nou și, prin urmare, are o varietate de denumiri cu o varietate de accente. Acestea includ tehno-antropologie, etnografie digitală, ciberantropologie și antropologie virtuală.
Antropologie ecologică
Antropologia ecologică este definită ca „studiul adaptărilor culturale la medii”. Subdomeniul este, de asemenea, definit ca „studiul relațiilor dintre o populație de oameni și mediul lor biofizic”. Cercetarea sa se concentrează pe „modul în care credințele și practicile culturale au ajutat populațiile umane să se adapteze la mediile lor și cum mediile lor se schimbă în spațiu și timp”.
Mediu
Științele sociale, precum antropologia, pot oferi abordări interdisciplinare ale mediului. Profesorul Kay Milton, director al rețelei de cercetare în antropologie din cadrul Școlii de Istorie și Antropologie a universitătii din New York, descrie antropologia ca fiind distinctivă, trăsătura sa principală fiind interesul său pentru societățile indigene și tradiționale non-industriale fiecare incearcă să particularizeze si individualizeze cat mai mult.
Discursul despre mediu pare a fi caracterizat de un grad ridicat de globalizare. Problema îngrijorătoare este împrumutarea practicilor non-indigene și crearea de standarde, concepte, filozofii și practici din țările occidentale. Antropologia și discursul despre mediu au devenit acum o poziție distinctă în antropologie ca disciplină.
Antropologii pot deschide ușile ecologismului privind dincolo de societatea industrială, înțelegând opoziția dintre relațiile industriale și cele non-industriale, știind de ce sunt afectați oamenii din ecosistem și oamenii din biosferă, variabilele dependente și independente, înțelepciunea ecologică „primitivă”, mediile diverse, gestionarea resurselor, tradițiile culturale diverse și știind că ecologismul face parte din cultură.
Antropologie istorică
Etnoistoria este studiul culturilor etnografice și al obiceiurilor indigene prin examinarea înregistrărilor istorice. Este, de asemenea, studiul istoriei diferitelor grupuri etnice care pot exista sau nu astăzi. Etnoistoria folosește ca fundament atât date istorice, cât și etnografice. Metodele și materialele sale istorice depășesc utilizarea standard a documentelor și manuscriselor. Practicienii recunosc utilitatea unor materiale sursă precum hărți, muzică, picturi, fotografie, folclor, tradiție orală, explorarea siturilor, materiale arheologice, colecții muzeale, obiceiuri durabile, limbă și toponimie.
Antropologia religiei
Antropologia religiei implică studiul instituțiilor religioase în relație cu alte instituții sociale și compararea credințelor și practicilor religioase între culturi. Antropologia modernă presupune că există o continuitate completă între gândirea magică și religie, și că fiecare religie este un produs cultural creat de comunitatea umană care o venerează.
Antropologie urbană
Antropologia urbană se preocupă de problemele urbanizării, sărăciei și neoliberalismului. O sărăcie studiat de antropoligie este oare mai suportabilă ?
Prin definirea diferitelor tipuri de orașe, s-ar folosi factori sociali, precum și factori economici și politici, pentru a clasifica orașele. Privind direct diferitele probleme sociale, s-ar studia și modul în care acestea afectează dinamica orașului.
Antrozoologia
Antrozoologia (cunoscută și sub numele de „studii om-animal”) este studiul interacțiunii dintre ființele vii. Este un domeniu interdisciplinar care se suprapune cu o serie de alte discipline, inclusiv antropologia, etologia, medicina, psihologia, medicina veterinară și zoologia. Un obiectiv major al cercetării antropozoologice este cuantificarea efectelor pozitive ale relațiilor om-animal asupra oricăreia dintre părți și studiul interacțiunilor acestora. Aceasta include cercetători dintr-o gamă diversă de domenii, inclusiv antropologie, sociologie, biologie și filozofie.
Antropologie bioculturală
Antropologia bioculturală este explorarea științifică a relațiilor dintre biologia umană și cultură. După al Doilea Război Mondial, accentul a început să se mute către un efort de a explora rolul pe care cultura îl joacă în modelarea biologiei umane.(!)
Antropologie evolutivă
Antropologia evolutivă este studiul interdisciplinar al evoluției fiziologiei umane și a comportamentului uman și al relației dintre hominizi și primatele non-hominine. Antropologia evolutivă se bazează pe științele naturale și științele sociale, combinând dezvoltarea umană cu factorii socioeconomici. Este un domeniu dinamic și interdisciplinar, care se bazează pe numeroase dovezi pentru a înțelege experiența umană, din trecut și din prezent.
Antropologie criminalistică
Antropologia criminalistică este aplicarea științei antropologiei fizice și a osteologiei umane într-un cadru juridic, cel mai adesea în cazuri penale în care rămășițele victimei se află în stadii avansate de descompunere. Un antropolog criminalist poate ajuta la identificarea persoanelor decedate ale căror rămășițe sunt descompuse, arse, mutilate sau altfel nerecunoscute. Adjectivul „criminalistică” se referă la aplicarea acestui subdomeniu al științei si într-o instanță de judecată.
Paleoantropologie
Paleoantropologia combină disciplinele paleontologiei și antropologiei fizice. Este studiul oamenilor antici, așa cum se găsește în dovezile fosile ale hominidelor, cum ar fi oasele pietrificate și amprentele. Genetica și morfologia specimenelor sunt extrem de importante pentru acest domeniu. Markerii de pe specimene, cum ar fi fracturile de smalț și cariile dentare de pe dinți, pot oferi, de asemenea, informații despre comportamentul și dieta populațiilor din trecut.
Lista disciplinelor antropologice o inchei aici, dar ea este nesfarsită si cand ve-ti gandi că ati găsit vre-un domeniu de activitate neintinat veti fi surprinsi că totusi antropologia l-a integrat deja si ii caută substituirea posibilă, asa cum nici filozofia nu a scăpat, căci filozofia este de fapt vanată in principal pentru substituire.
Filozofia cu istoria ei pilduitoare nu este un material bun pentru o cunoastere ce se vrea manipulată.
Antropologia contemporană este o știință consacrată, cu departamente academice la majoritatea universităților și colegiilor. Cea mai mare organizație de antropologi este Asociația Americană de Antropologie (AAA), fondată în 1903. Membrii săi sunt antropologi din întreaga lume.
În 1989, un grup de cercetători europeni și americani din domeniul antropologiei a înființat Asociația Europeană a Antropologilor Sociali (EASA), care servește drept o organizație profesională majoră pentru antropologii care lucrează în Europa.
EASA își propune să promoveze statutul antropologiei în Europa și să crească vizibilitatea tradițiilor antropologice marginalizate, contribuind astfel la proiectul unei antropologii globale sau a unei antropologii mondiale.
Sute de alte organizații există în diverse subdomenii ale antropologiei, uneori împărțite pe națiuni sau regiuni, iar mulți antropologi lucrează cu colaboratori din alte discipline, cum ar fi geologia, fizica, zoologia, paleontologia, anatomia, teoria muzicii, istoria artei, sociologia și așa mai departe, aparținând și societăților profesionale din aceste discipline.
Filosofia și antropologia se intersectează în antropologia filosofică, care folosește cercetarea filosofică pentru a studia natura umană, și în filosofia antropologiei, care examinează conceptele și metodele de bază ale disciplinei. În timp ce antropologia studiază culturile și societățile umane prin observație empirică, filosofia explorează întrebări fundamentale despre existența umană, conștiință, etică și sens. Antropologia filosofică își propune să înțeleagă ce înseamnă să fii om, abordând subiecte precum identitatea personală, libertatea și mortalitatea, bazându-se adesea atât pe raționamentul filosofic, cât și pe descoperirile antropologice.
Dar nu ni se spune direct ce fel de om are in vedere si cum inteleg ei că trebuie sa fie noul om.
Unii cercetători lingusitori si ingăduitori susțin că antropologia este „filosofie cu oamenii înăuntru”, sugerând o legătură profundă și adesea necesară între cele două domenii.
O pregătire filosofică poate oferi abilități valoroase în gândirea critică și analiza fenomenelor culturale, în timp ce munca de teren antropologică oferă doar date din lumea reală pentru reflecția filosofică si verificare empirică.
Oricat s-ar incerca nu se poate face o substituire a filozofiei cu falsa stiintă a antropologiei, ce foloseste metodele si instrumentele stiintelor ce vrea să le inlocuiască.
Această inceracare a demarat putenic in occident incă din anii ’80 cand antropologia a fost introdusă ca obiect de studiu in licee si colegii. S-a studiat antropologia in loc de filozofie si studentii au aflat verdictele neomarxiste fără a cunoaste filozofia clasică care dincolo de pragmatismul si materialismul anthropologic aduce si ceea ce este dincolo de material, metafizica, dimensiunea spirituială ce ne leagă de divin.
Atlanta 16/11/2025
DECONTĂRILE ÎN AUR IN BRICS
– Eliberarea de dolar este un process complex si necesar
De CD
Infrastructura de decontare a aurului BRICS permite națiunilor membre să desfășoare comerț internațional susținut de aur fizic, în loc de dolari americani.
Decuplarea valorii aurului de dolar este o activitate financiară si monetară de protectie impotriva marilor depozite bancare de dolari si de aur. Aurul in sine nu poate cumpăra din piata BRICS+ decat dacă este admis in trazactiile lui.
Pentru detasarea fată de dolar s-a creat o alternativă viabiăl, credibilă si stabilă, care să asigure puterea de tranzactare in mod echitabil bazată pe produsele si resursele naturale ale tării respective, indifferent de depozitele de monedă fiat si de depozitele de aur.
Există pericolul ca urcarea pretului aurului să dezechilibreze puterea de cumpărare a aurului fată de celelalte monede ale BRICS+ in cazul in care aurul ar fi admis de la oricine si in orice cantitate. Tările care nu au produse proprii care să stea in spatele monezii nu pot intra in circuitul tranzactional al tărilor din BRICS, care are in vedere productia de bunuri palpabile si nu doar expresii monetare ale valorii, dar neacoperite in produse.
Unde este aurul, cat este productia mondială, de aur declatată cat si cea nedeclarată?
Se bănueste că există acumulări masive de aur in depozite bancare mai putin expuse ce apartin elitelor financiare. Piata aurului a devenit foarte fierbinte, aproape necontrolabilă, pentru că anumite bănci urmăresc asta, crestea exponentială a pretului aurului, astfel incat cei ce au depozite imense de aur să poată supravietui si eventual să poată intoarce lumea la sistemul financiar-bancar parazitar.
Productia mondială de aur exploatat din mină in anul 2024 a fost de 3500 de tone.
Da, 3 500 000 de kilograme aur fin in 2024 si 3250 de tone in 2023.
Este adevarat că productia de aur fin in anii 1960 abia depăsea o tonă pe an, fără a socoti explotările din URSS si China, ce nu erau raportate, dar este totusi o productie permanentă, iar aurul, nobil fiind nu se pierde, ci doar se acumulează in depozite sau in bijuterii. Aceiasi cantitate, o tonă per anum se inregistra si de-a lungul secolului al XIX-lea cu ceva in plus in perioada “gold rush” – goana după aur.
Mai devreme, in evul mediu desi exploatarea minieră nu era nici extinsă si nici productivă, totusi s-au inregistrat in occident acumulări imense de aur, diamante si alte pietre pretioase din capturile făcute de “crestinii colonisti”, din noile teritorii “descoperite” in restul lumii.
Ganditivă că numai rezerva de aur a Imperiului Spaniol la varful puterii lui era de peste 200 de tone. Dar la concurentă cu el mai erau si Companiile Indiilor de est olandeze care si ele au acumulat chiar peste 300 de tone de aur. Imperiile coloniale Portughez, Francez, Englez, Otoman si Habsburgic au acumulat si ele cantităti ce depăseau in acea perioadă cantitatea de circa 100 de tone, ce a crescut cu mult, mai tarziu cand industrializarea si mineritul au avansat tehnic.
Mai devreme avem documente care raporteaza jafurile cruciatilor din Imperiul Bizantin si din Palestina, Capturi ce s-au acumulat in Venetia pe Insula Rialto, unde a aparut si prima banca modernă cu serviciile ei secrete.
O cifră totală ce se ridică la peste 90 de tone de aur plus alte bogatii inestimabile.
Este mai usor sa urmăresti capturile din jafuri decat productiile/extractiile pe natiuni.
Dacă totalizăm doar aceste cantităti rezultatul este de cca. 235 820 de tone aur.
La aceasta cantitate putem aduna si aurul fizic sau in certificate confiscat de guvernul SUA in 1933 si plătit in dolari, la 20 de dolari uncia[27gr], ca in anul urmator, 1934 pretul aurului să fie ridicat la 35 de dolari uncia, unde a rămas formal pană astăzi pe hartie, dar nu si in circuitul real financiar. Guvernul American a confiscat echivalentul a 1,2 bilioane de dolari, reprezentand cca 2 tone de aur fin.
Marea intrebare acum este unde au mers aceste cantităti enorme de aur?
Cine le detine, nedeclarate si invizibile?
Cantitatea totala de aur la nivel mondial raportata de toate tările abia ajunge la 187 000 de tone, in anul 2024.
Deci dintr-un total aproximativ, minimal de 235 822 de tone de aur acumulat dea lungul secolelor, se află undeva, nedeclarată cantitatea de 48 000 de tone aur fin/24 karate.
Ganditivă că SUA, respectiv băncile americane care sunt private si nu guvernul american dator cu 37 trilioane de dolari, detin recordul de doar 8 133,5 tone aur fin, iar pe locul doi vin băncile private din Germania cu 3 352 de tone.
Cine detine imensa cantitate de 48 000 de tone de aur fin?
Această rezervă imensă, aproape un sfert din rezerva totală a planetei este desigur in posesia elitei bancare care are scopul sa ridice pretul aurului, a ultimei lor rezeve, la maximum posibil in dolari.
Dar sistemul BRICS detonează această sperantă desartă.
Ca un exemplu curent avem trenzactarea de metale si pămanturi rare.
Cu toate rezervele lor monetare aproape infinite, SUA nu reusesc să achizitioneze nici macar un gram din aceste rarităti de la China.
Banii si nici aurul nu sunt absolute, nu pot cumpara orice, oricand, de la oricine.
Asta dovedeste ca algoritmul este necesar si extrem de util, ca fiecare tară să fie bogată/indestulată in măsura abilitătii si capapacitătii de productie, o combinatie intre munca fizică si intelectuală si rezervele naturale exploatate.
Rezervele accumulate prin jaf si parazitism nu vor mai salva paraziti.
De aici ura parazitilor pentru cei harnici ce nu mai vor să mai fie parazitati.
Echilibrarea pretului la aur cu puterea reală de cumpărare a monedelor din BRICS+ este o necessitate care se impune a fi rezolvată printr-un algoritm complex, in special pentru tările membre ale BRICS+. Tările din afara BRICS+ care vor să intre in circuitul tranzactional international cu BRICS+ trebuie să aplice corectiile impuse de acelasi algoritm, eliminandu-se astfel monede dominante sau influente, dar fiat.
Algoritmul urmăreste emisiile de monedă si verifică puterea reală de cumpărare in timp real, in general se raportează prudent la aur. Aceasta permite clearance-ul [autorizarea de tranzactie] in timp real si echitabil.
Acumularea masivă de aur nu aduce neconditionat bogătie, căci aurul va ramane doar ca un termen ferm de referintă, iar puterea de cumparare a monedei este relatată la productia de bunuri a tarii respective. Aurul este un termen de referintă imediată si stabilă si un element ce aduce credibilitate de lichidare, dar tranzactiile se fac tot in monezile acceptate de BRICS+.
Infrastructura de decontare a aurului BRICS permite națiunilor membre să desfășoare comerț internațional susținut de aur fizic, în loc de dolari americani. Sistemul de decontare a aurului BRICS include acum unsprezece țări, cu încă 22 în fazele de aplicare, iar acestea construiesc seifuri și rețele de plată care facilitează comerțul liber de dolariîn BRICS.
Evenimentele de după 2022 au accelerat lucrările la acest cadru de decontare a aurului BRICS ca alternativă la comerțul bazat pe dolari, sistemul fiind conceput în jurul participării voluntare și aurului doar ca fundament al încrederii.
Decontarea aurului BRICS stimulează comerțul liber de dolari și evoluția monedei.
Bursele Internaționale de Aur de la Shanghai din China au jucat un rol esențial în dezvoltarea arhitecturii de decontare a aurului BRICS. Rusia a servit ca pilot în 2017, acceptând yuani din China pentru petrol cu garanții că yuanii ar putea fi convertiți în aur prin verificarea blockchain la Shanghai.
Acest model de standard de aur al națiunilor BRICS a fost extins la Arabia Saudită și la alți parteneri. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat:
„Nimeni din comunitatea BRICS nu ridică problema înlocuirii dolarului. Alternativa este clară, trecerea la decontări în monede naționale.”
Rețeaua de decontări aur BRICS se întinde pe mai multe seifuri
Infrastructura standardului aur al națiunilor BRICS include seifuri în Arabia Saudită construite cu participarea SGEI pentru conversia directă a valutei în aur din veniturile din petrol. Facilitățile din Singapore și Malaezia permit partenerilor regionali să stocheze și să gajeze aur pentru linii de credit.
Abordarea decontării aurului BRICS utilizează diversificarea geografică. Fiecare membru stochează porțiuni din rezerve în seifuri operate de alți membri.
Comerțul dintre Rusia și China se decontează în proporție de peste 90% în ruble și yuani, ceea ce dovedește că operațiunile fără dolari BRICS funcționează la scară largă. Moneda BRICS în formă completă se extinde acum la unsprezece membri, inclusiv Egipt, Etiopia, Iran și Emiratele Arabe Unite.
Achizițiile record de aur susțin dedolarizarea BRICS
Băncile centrale au cumpărat peste 2.100 de tone de aur în 2022 și 2023, împreună. Polonia a adăugat 67 de tone în prima jumătate a anului 2025, aducând deținerile la 515 tone. Republica Kârgâzstan a dus aurul la 64,4% din rezervele totale. Banca de Rezervă a Indiei a adăugat 73 de tone în 2024 și a repatriat 100 de tone din Regatul Unit.
Fostul guvernator al RBI-Reserve Bank of India, Shaktikanta Das, a declarat:
„…ne acumulăm rezerve de aur, datele sunt publicate din când în când…” Prețul aurului doboară recorduri pe măsură ce impulsul BRICS își consolidează Aurul a atins un maxim istoric de 4.379,13 dolari pe 17 octombrie 2025. Metalul a depășit pentru prima dată 4.000 de dolari pe 8 octombrie.
De la începutul anului, aurul a urcat cu 56,86% – cea mai puternică performanță din 1979. Analiștii citează dedolarizarea BRICS drept un factor cheie.
Cota yuanului în tranzacțiile valutare globale a crescut la 8,5% până în septembrie 2025. Ministrul rus de finanțe, Anton Siluanov, a confirmat că Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS+ a oficializat un centru de decontare transfrontalier de miliarde de dolari pentru facilitarea comerțului bazat pe standardul aur al națiunilor BRICS.
Platforma propusă pune accentul pe participarea voluntară, având ca fundament mecanismul de decontare a aurului BRICS. Ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov, a clarificat că sistemul vizează statutul operațional până în 2030, deși proiectele pilot ar putea apărea înainte de sfârșitul anului 2026.
Președinta Noii Bănci de Dezvoltare a BRICS, Dilma Rousseff a spus public că a existat un acord de principiu pentru utilizarea unei noi monede virtuale de decontare numită ‘Unitate”, care va fi susținută în proporție de 40% de aur și 60% de monedele locale din uniunea BRICS – țările BRICS+. Aurul respectiv va fi sub formă de lingouri de kilograme și va fi livrabil sau rambursabil pentru aceste entități.
Țările BRICS subliniază în mod repetat că sunt ferm împotriva utilizării monedelor – în special a dolarului american – ca armă de politică externă.
Mișcarea de dedolarizare BRICS reprezintă 47,9% din populația globală după expansiune. Blocul controlează 70% din rezervele de pământuri rare, 40% din petrolul global și peste 12.000 de tone de aur.
Extinderea completă a monedei BRICS oferă inițiativelor BRICS fără dolari un avantaj considerabil în stabilirea unor mecanisme alternative de stabilire a prețurilor. Există trei proiecte cheie care schimbă fața comerțului: decontările valutare bilaterale, Inițiativa de plăți transfrontaliere BRICS ca alternativă la SWIFT și Bursa de cereale BRICS ca tranzacționare cu mărfuri.
În 2001, dolarul deținea o cotă de rezervă de 73%, dar în prezent a scăzut la 54%, predicțiile arătând că acest procent este probabil să scadă în continuare, pe măsură ce apartenența completă a monedei BRICS și infrastructura de dedolarizare a BRICS continuă să crească.
Atlanta 17/11/2025