„Dacă mor – este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”
Ultima declaraţie a Mareşalului, din după-amiaza de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava.
„Mă gândesc la ziua de mâine a României şi la eventualitatea că războiul va fi pierdut. Eu lupt cu Rusia, care este un inamic mortal al ţării mele. Jafurile Germaniei le putem îndura, dar sub ameninţarea Rusiei putem sucomba […] Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfârşitul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul şi poate să ajungă acolo numai traversând sau înghiţind România […] Eu nu fac un joc de trişor, ca vecinii mei unguri, visând prăbuşirea germanilor şi sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece prin Budapesta şi ei nu au motive să se teamă de Rusia. Noi avem. Noi ştim că duşmanul mortal al României este Rusia lui Petru cel Mare şi a Ecaterinei a II-a, cărora Stalin le-a rămas credincios şi [pe care], trebuie să recunoaştem, îi continuă genial. Este ursul rus dintotdeauna, care, înveşmântându-se astăzi în comunism, înaintează în numele unei ideal care corupe intelectualitatea şi, ascunzându-şi colţii după o zdreanţă roşie, atrage masele de muncitori şi ţărani. Eu voi arunca în război, spre a-i zăgăzui pe ruşi, toate forţele pe care voi izbuti să le înarmez, convins că acesta este supremul bine pentru România: zăgăzuirea ruşilor…”
– Declaraţia confidenţială făcută de Maresalul Ion Antonescu ziaristului italian Lamberti Sorrentino pentru „Il Tempo” la 26 ianuarie 1943
“Anul viitor se implinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial. De aceea,Romaniaconsidera ca trebuie sa se treaca la adoptarea masurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat inca.
In primul rand apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”
– Nicolae Ceausescu, Din Discursul tinut la Congresul al XIV-lea al PCR, 20 noiembrie 1989
“Exprimându-şi încă o dată nedumerirea faţă de pretenţiile sovietice, N. Ceauşescu a spus că nu a luat cu sine materialele respective ce ar ilustra nerespectarea înţelegerilor de către partea sovietică, însă, odată ce chestiune a fost abordată, el ar dori să declare că în literatura sovietică şi, mai ales, în cea moldovenească se denaturează – ca şi mai înainte – următoarele trei grupuri de chestiuni:
1) se reabilitează politica ţarismului în Balcani şi în regiunea dunăreană, aceasta fiind prezentată doar în plan pozitiv (mai cu seamă în chestiunea româno-basarabeană).
2) este tratată incorect, ca şi până acum, chestiunea privind existenţa poporului moldovenesc, limbii moldoveneşti şi naţiunii moldoveneşti aparte.
3) ca şi mai înainte, în literatura moldovenească, clasicii români sunt numiţi incorect moldoveni.
În opinia lui N. Ceauşescu, este absolut incorectă şi sub aspect istoric, social şi al luptei de clasă, şi sub aspect marxist afirmaţia că includerea, în 1812, a Basarabiei în componenţa Rusiei a fost legitimă şi conformă voinţei popoarelor. Nimic nu a fost legitim în acest act, afirma N. Ceauşescu. Alipirea s-a produs împotriva voinţei poporului şi împotriva dorinţei Guvernului moldovenesc. Am dori ca autorii sovietici să spună lucrurilor pe nume.
(…)
Referitor la a doua chestiune, anul trecut, a subliniat N. Ceauşescu, ei au promis să recunoască RSS Moldovenească şi să nu o ignore. Am făcut aceasta, dar nu vom fi niciodată de acord cu ideea şi nu vom recunoaşte niciodată că există o oarecare naţiune şi o limbă moldovenească separate. (Aici el a făcut trimitere la D. Cantemir, la unii miniştri ţarişti şi la lucrările unorautori sovietici publicate în perioada 1927-1930, precum şi la Marea Enciclopedie Sovietică editată după război, în care se spunea că în spaţiul dintre Prut şi Nistru al URSS locuiesc români).
L. I. Brejnev a opinat că nu trebuie să ne bazăm doar pe autori sau pe momente din lucrările acestora sau ale unor personalităţi, inclusiv Cantemir, care conţin teze avantajoase pentru români; lucrurile trebuie privite în mod real. Poporul moldovenesc, limba, cultura, conştiinţa lui naţională există în mod real, a declarat şi, oricât am nega acest lucru, el nu va înceta să existe. „Dumneavoastră, tov. Ceauşescu, printre altele, aţi fost la moldoveni şi v-aţi putut convinge că ei există în realitate”, a subliniat L. I. Brejnev.
„Da, a ripostat N. Ceauşescu, am fost, dar ei au vorbit cu mine româneşte”.
L. I. Brejnev l-a îndemnat să nu se agaţe de limbă, chiar dacă limbile moldovenească şi română ar fi absolut asemănătoare (deşi nu e deloc aşa), nici atunci nu va fi vorba de o naţiune unică. Căci în multe alte ţări popoarele vorbesc aceleaşi limbi, dar sunt naţiuni diferite (Austriaşi Germania, SUA şiAnglia, ţările arabe etc.). Şi, în această chestiune, a conchis L. I. Brejnev, dumneavoastră, Nicolae Andreevici, nu vă situaţi pe poziţii marxiste.
Referitor la a treia chestiune, N. Ceauşescu a declarat co dovadă ce confirmă că limba, naţiunea moldovenească nu există de sine stătător e şi faptul că moldovenii fură clasicii români şi îi numesc moldoveni. Până şi pe M. Eminescu, adept înverşunat al unirii Moldovei şi Munteniei, care întotdeauna s-a considerat român, este fondatorul poeziei române, a făcut foarte mult pentru dezvoltarea limbii şi literaturii române, moldovenii îl numesc moldovean.”
– Din CONSPECTUL ÎNTÂLNIRII ŞI TRATATIVELOR PURTATE DE L. I. BREJNEV CU N. CEAUŞESCU ÎN CRIMEEA, LA 5 AUGUST 1977, realizat de V. I. POTAPOV, şeful Sectorului România al Secţiei CC al PCUS
Sursa: Gheorghe Negru, Disputa dintre URSS şi RSR privind tratarea istoriei relaţiilor ruso- şi sovieto-române, în „Destin Românesc”, Chişinău, an V, no. 3-4/2010, pp. 182-187, document reprodus integral in ARHIVELE SECRETE BASARABIA-BUCOVINA.INFO si extras din lucrarea profesorului Gheorghe Buzatu – Nicolae Ceausescu – Biografii Paralele. Stenograme si Cuvantari Secrete. Dosare Inedite. Procesul si Executia. Editura TipoMoldova, Iasi, 2011
Noi nu suntem la înălţimea lui Antonescu şi Ceauşescu.Nu ne lasă buticul.
Și încă ceva…
Un amnedament la democrația reprezentativă l-a adus, cu ani în urmă, propunerea legionarilor. Îmi aduc aminte că m-am bucurat atunci cînd am citit că ei au avansat ideea ca, dacă un partid sau o coaliție vine la putere cu un anume pachet de promisiuni, pentru care au și cîștigat alegerile, respectivii trebuie să se țină de cuvînt într-un anume interval de timp… nu mai știu… doi ani, sau așa ceva, și să îndeplinească din cele propuse un anume minim procent, în timpul acesta… Dacă nu își îndeplinesc sarcinile asumate, respectivii, nu numai că vor fi înlăturați de la putere, dar nici nu vor mai avea dreptul să candideze din nou, niciodată. NICIODATĂ!
Așa îmi amintesc și sper că nu mă înșeală memoria. Da! Acest amendament ar mai corecta cîte ceva, dar care partide ar adera la o asemenea măsură, lege, sau reglementare de funcționare a parlamentului?
Unul din elementele tari și, în același timp, slăbiciune de căpetenie a democrației, sau dictaturii, reprezentative, este preocuparea cu, despre, pentru etc. , persoane. Persoanele din față devin pesonalități și este necesar să fie așa. Unii se vor preocupa, prin urmare, cu aprobarea, zeificarea ș.a.m.d. a personalităților, alții îi vor denigra. Și e logic necesar și sociologic și etc. să se petreacă astfel lucrurile. Efectul? Cei conduși, ori în poziții subalterne, au pe cine da vina, au o justificare și o speranță de salvare. Mai mult, se ajunge să se spună că, de fapt, cu instituțiile n-ar fi nici o problemă, dacă nu ar fi niște răi și niște fameni care să le strice și că, în ciuda membrilor de rînd de valoare, e de ajuns un cap prost care să strice toată treaba. Nu prea cred, fiindcă nu se poate aglomera o instituție cu valori cînd se cere non-valori sau valori negative. Apoi și o instituție poate fi prin ea însăși, o albie de porci, așa că nu poți să nu te murdărești dacă pui piciorul într-însa. Măcar un pic de noroi sau ce-o fi acolo, tot se agață de pantof sau de piele.
Amintesc coforumiștilor că, în romanul lui Rebreanu Răscoala, există un amănunt care n-a scăpat autorului, și anume că țăranii, nemulțumiți de situația lor, s-au dus pînă la rege, cu gîndul și vorba că regele nu știa nimic din ceea ce trăiau ei, de nedreptăți, foame, sărăcie și celelalte. Ei își puseseră speranța în rege, pe care îl idealizau, văzînd în el un posibil, ba chiar real ajutor, care, săracu, nu știe, că altfel ar face ceva, ar ajuta, ar rezolva… Este una din strategiile quasi-inconștiente ale piramidei, de auto-apărare. Orice piramidă socială reacționează la fel… pur și simplu crează iluzia că aceia sau acela din vîrf nu știe/u ce se întîmplă la bază, acolo unde majoritatea se zbate pentru supraviețuire sau viețuire, și fiindcă nu știe/u, nici nu face ceva pozitiv, în sensul dorit și așteptat. Este o chestiune bine studiată și, în măsura posibilului, controlată de psiho-sociologi, specialiști în supape de siguranță social-politică. Desigur, aceștia au apărut conform matricei piramidei, istoriei șlefuirii ei.
O altă problemă este creearea dictatorului ca atare, a personalității care face totu (sic!). Și ce va spune poporul? Că EL e de vină și merită alungat. Nu zic nu. Dar mi-amintesc de un banc… Na, beleaua! Zice că era un țăran în deltă… îl știți? Eu tot îl zic… Și un grup de turiști trece pe lîngă el… Țăranul, gol pușcă, întins pe spate, în iarbă, cu o negreală pe el. La o privire mai atentă, negreala se dovedește un roi masiv de țînțari. Întrebat de ce stă cu ei pe el, țăranul zice că i-ar putea alunga, dar nu e bine, fiindcă ar veni alții… flămînzi. Hm…
Deci, cum o dai cu piramida și votarea reprezentanților, ea rămîne ce este, adică tot piramidă, chiar dacă una mai bunicică. Uneori e chiar mai rău, căci o piramidă mai bună poate fi, de fapt, mai rea, că pare să fie altceva decît ce este, producînd iluzii optico-politice din cele mai înșelătoare, căci omul și împrejurările sînt, se știe, schimbătoare, și ce s-a promis ieri, poate deveni, în secunda următoare, tocmai ce nu se face, ba, posibil, tocmai pi dos.
Soluția? Eu zic democrația participativă. Adică să se voteze principii și legi, nu persoane care susțin că sînt reprezentanți ai principiilor și legilor. Asta ar însemna și alte ajustări, dar, pe moment, mă rezum la cele spuse.
De asemenea, constat multe confuzii de termeni, concepte, căroră mulți le sînt victime și eu însumi am fost victimă, de destul timp, dar m-am mai lămurit un pic. Dar asta n-am ce face… E firesc, pentru că unii termeni au apărut confuzi, poate, cu intenția de a confuza…
Dacă Ceaușescu a fost naționalist? Dacă nu cumva erau prin preajma lui și glasuri care îl instructau în sensul acesta? Posibil… Despre Antonescu… Dacă a salvat sau a distrus Romînia acelui moment? Poate și una și alta. Dacă a vrut puterea numai pentru el, ca și Ceaușescu…. Antonescu nici nu prea avea incontro… zic de putere, că, în logica piramidală, o dată ce vine stihia războiului, ultima consecință a unei situații stihinice de pace, piramida, în turbarea ei, cere neapărat o mînă forte. Parlarea se încheie, cumva… lege mațială și focuri de armă…. Ce-o fi, o fi. Că n-a fost un comandant bun, c-a fost și curvar, că a gîndit despre sine că luptă cu Rusia, comunistă sau nu, dar expansionistă sigur, că a preferat mănușa disciplinată a Germaniei să-l țină de ce îl apucase, că a fost motivat de recucerirea teritoriilor considerate de el ale patriei …. tot ce se poate. Că a fost ucis, e sigur. Că Ceaușescu a fost și el împușcat… știm. Că ar fi încurcat locul pentru cei care au venit după… cum ar fi încurcat? În fine…
Acum, situația Romîniei e relativ diferită și, relativ la aceasta, e nevoie de altceva. Dar, personal, mi-e greu să văd vreo posibilă schimbare radicală, momentan. Poate după al treilea război mondial. Doamne, ferește!
Marturia lui Constantin Dobre vine sa-mi confirme o mai veche certitudine ca Ceausescu habar n-avea de ceea ce se intampla in tara si cu oamenii.
Imi aduc aminte cum ieseam la vizitele „Tovarasului”, iar securistul din spatele randului impreuna cu secretarul de partid si cu presedintele de sindicat al fabricii unde lucram ne inghiontea :
-Aplauda mai tare tov. Popescu !
-De ce nu zambesti tov. Ionescu cand tocmai se apropie Tov. Ceausescu ?
-Striga mai vioi lozinca tov. Niculescu !
Cand Ceausescu trecea pe langa noi, vedea numai chipuri fericite si aplauze puternice. El nu stia ce se intampla.
Scrisorile de la populatie nu-i parveneau pentru ca securitatea impanata de kaghebisti filtra totul.
Iar cand se luau masuri contra populatiei se mentiona ca „Tovarasul” a ordoat aceasta.
Domnul Constantin Barbu a avut acces la documente si a aflat ca nu Ceausescu a dat ordinul si nu el l-a izolat dupa cum l-a dezinformat adjunctul lui Iulian Vlad.
Dar noi amarastenii cum sa aflam ? Noi am fost manipulati in mod ordinar in anii „80” contra lui Ceausescu si de 23 de ani inca mai suntem manipulati in mod ordinar sub diferite forme.
Si acum oamenii de rand cred ca Ceausescu stia suferintele noastre si chipurile n-a luat nicio masura de ameliorare.
Cata minciuna si fatarnicie.
Dar minciuna va ramane in cartile de istorie, pentru ca a ramas si in presa scrisa ca si in audiovizual. Cand peste secole un alt carturar va cotrobai prin arhivele noastre nu va „gasi” decat documente care-l arata pe Ceausescu ca un satrap al neamului, celelalte documente ramanand pierdute asa cum s-au „pierdut”(eu cred ca distruse intentionat) si documente care ne-ar fi aratat adevarata istorie a neamului nostru.
Si se mai mira unii de ce pun la indoiala unele date si intamplari istorice pe care ei le prezinta ca veridice. Cum sa mai ai incredere ?
@ adrian romanu contra-revolutionarul
Va citez: „Conluzia irefutabila este ca ofiterii de securitate cei mai apropaiati de Ceausescu au actionat impotriva lui, inca o dovada ca “securitatea” nu era loiala lui Ceausescu cu concluzai ca unde securitatea a actionat impotriva Poporului Roman, nu a actionat la ordinul lui Ceausescu.”
Va dau deplina dreptate si exemplific cu o secventa/episod din cazul meu.
In anul 2007 am reusit sa-l intalnesc de cateva ori pe fostul prim-adjunct al lui Iulian Vlad, cel care s-a „ocupat” masiv de mine conform documentelor obtinute de la CNSAS. Intrebandu-l de ce am fost mutat din Valea Jiului in Craiova mi-a zis ca la „ordinul lui Nicolae Ceausescu”. L-am contrazis aratandu-i documentul Securitatii in care scrie ca expulzarea mea din Valea Jiului a avut loc in urma ordinului-expres al gen. Nicolae Plesita fostul sef al Departamentului Securitatii Statului (DSS) in anul 1977. Abia atunci prim-adjunctul lui Iulian Vlad a admis ca ma mintit si si-a cerut scuze. Chestionandu-l despre faptul ca niciodata n-am primit nici-un raspuns la memoriile mele transmise lui Nicolae Ceausescu prin departamentul de registratura al CC al PCR mi-a marturisit ca toate acele memorii scrise au „aterizat direct la noi si n-au fost transmise lui Ceausescu”. Securistul a plusat si mi-a marturisit ca in luna decembrie 1987, dupa evenimentele de la Brasov din 17 noiembrie, Ceausescu a cerut sa vorbeasca cu mine dar i s-a raportat ca eu n-am dorit sa ma intalnesc si sa vorbesc cu el. Intrebandu-l de ce l-au dezinformat pe seful statului mi-a raspuns: „riscul ar fi fost prea mare. Ceausescu n-a stiut c-ati fost dislocat din Valea Jiului”.
@ Constantin Dobre 20.05.2012 la 12:15 am
Multumesc mult pentru detalii. Unele din ele le cunosteam partial dar acum pot sa imi formez o imagine mai exacta.
Conluzia irefutabila este ca ofiterii de securitate cei mai apropaiati de Ceausescu au actionat impotriva lui, inca o dovada ca “securitatea” nu era loiala lui Ceausescu cu concluzai ca unde securitatea a actionat impotriva Poporului Roman, nu a actionat la ordinul lui Ceausescu.
Este clar ca Poporul Roman si Ceausecu au avut dusmani comuni, ambii fiind deprivati de avere si viata dupa 1989. DE ACEST SUBIECT SA NE OCUPAM PENTRU A GASI CHEIA VIITORULUI.
@ adrian romanu contra-revolutionarul
Cateva precizari despre asasinarea cuplului Ceausescu.
1. Hotararea asasinarii a fost luata de catre complotisti la cateva luni de zile de la venirea la putere a lui Gorbaciov in fruntea fostei URSS, asadar prin vara/toamna anului 1985. Tot atunci s-a mai hotarat cine i-l va inlocui pe Nicolae Ceausescu, cine va fi ministrul fortelor armate, cine va fi primul ministru si cine va conduce serviciile secrete. Iata numele acestora: Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Petre Roman, Virgil Magureanu.
2. Rolul de organizator al „procesului” cuplului Ceausescu si al executiei acestuia a fost atribuit lui Virgil Magureanu in acord deplin cu Ion Iliescu, Silviu Brucan si Nicolae Militaru. Legenda cu Stanculescu e falsa.
3. In anul 1986 Ceausescu a fost informat direct de catre gen Emil Macri despre complotisti dar NU si faptul ca acestia-i vroiau capul. Informatia vitala a asasinatului a fost filtrata/stopata chiar de catre unul din securistii care coordona supravegherea si urmarea activitatea complotistilor(unul din adjunctii gen Emil Macri – director al Directiei a 2-a a Departamentului de Securitate), acesta fiind deja agent GRU recrutat chiar de Nicolae Militaru, acestia doi fiind co-locatari in aceeasi vila. De mentionat ca securistul tradator a devenit ulterior prim-adjunct al lui Magureanu la SRI iar gen. Emil Macri a fost gazat in masina care-l transporta de la penetenciarul din Timisoara catre spital).
4. Tot in anul dramatic 1986 Nicolae Ceausescu este lucrat politic pentru a nu mai avea incredere in capii Securitatii si a luat hotararea neghioaba de a nu mai primi rapoarte economice de la Securitate, chiar din fieful Directiei a 2-a a Securitatii si al carei sef era gen. Emil Macri.
5. In anul 1987 Ceausescu schimba capii Securitatii si-l numeste pe gen. Iulian Vlad ca sef al DSS si pe gen. Stefan Alexie prim adjunct al lui Iulian Vlad, considerati de maxima loialitate. De retinut ca ambii capi ai Securitatii erau informati pe deplin despre rolul complotistilor INCLUSIV asasinarea cuplului Ceausescu, inca ne-adusa la cunostinta acestuia.
6. Plenara din marie 1989 a fost momentul decisiv cind capii Securitatii au hotarat sa-l „lase din brate” pe Ceausescu si sa lucreze la propriul plan de inlocuire a lui Ceausescu dar si de contracarare a planurilor sovieticilor – plan nereusit din cauza imprevizibilei tradari din interiorul armatei in frunte cu Stanculescu dar si a tradarilor din zona obscura a fostei Securitati.
@nicu: Observatie corecta.
In ce priveste institutiile, oricare ar fi, ele in sine nu sunt o problema, nu pot deveni o cauza de dezastru ci doar cand indivizi ticalosi ajung sa ocupe o functie reusesc sa perverteasca functionarea si schimba rolul institutiei, precum ‘buturuga mica rastoarna carul mare”. E valabil de le BOR la armata la justitie.
Pot fi pline de oameni corecti dar sa nu isi poata indeplni rolul din cauza cate unui sef degenerat. E o problemma care revine si revine peste tot, in orice tara in orice timp, careia va trebui sa ii gasim solutei ca sa deblocam tara din groapa in care a fost tarata.
VOTATI LEGIONARII de la Partidul TOTUL PENTRU TARA,ati votat destul securistii 22 ani!
http://fgmanu.ro/
@ adrian romanu contra-revolutionarul
Este clar ca buna ziua ca in asasinarile atat a lui Antonescu cat si a lui Ceausescu au fost implicati jidani.
Atat unul cat si celalalt, au fost mai intai manipulati pana au intrat in colt de unde nu mai puteau iesi. Dar, asta este numai vina lor. Atat unul cat si celalalt au fost trufasi, plini de ei, avizi dupa putere.
Antonescu a dorit din start sa fie Seful Legiunii, a dorit ca salutul legionar sa fie schimbat cu Traiasca Legiunea si Generalul. Or asta era blasfemie. Sigur ca pana la urma nu a uitat refuzul categoric al legionarilor. In loc sa se bazeze pe sinceritatea legionarilor, pe devotamentul si caracterul lor, pe increderea ce putea sa-i dea liniste, el a inceput sa cocheteze cu masoneria si sa joace la doua capete.
Este rusinos si ticalos ca cele doua institutii in care si astazi poporul are cea mai mare incredere, Armata si BOR, au cochetat cu masoneria recurgand la asasinate la adresa tineretului legionar.
Si, ticalosia e fara margini, continua. Sunt indicii ca ambele institutii cocheteaza cu masoneria si astazi.
Ceausescu in schimb a murit prost. Daca avea un pic de istetime si viziune, putea sa intoarca lumea de partea lui si nimenea nu se mai atingea de el. Daca schimba el macazul la ultimul congres, le lua obiectul muncii celor ce au pregatit tradarea si mizeria ce a urmat. Numa ca n’a fost „om de Stat” ca sa faca el prima miscare si sa puna tara pe un drum stabil.
erata: …. ca facand ceva au zadarnicit planurile distructive ale dusmanilor Poporului Roman, in fapt tradand pe ce id e care s-au folosit sa ajunga la putere? Nu stiu care ar fi raspunsul la aceasata intrebare in cazul fiecaruia……..
@nicu 19.05.2012 la 9:52 am
Ai mare dreptate. Eu am deschis un subiect si tu l-ai dezvoltat.
Atat in ce il priveste pe Antonescu cat si pe Ceausescu, nu stiu inca masura in care a fost nationalism autentic, cat fals, cat au fost manipulati, cat s-a facut in numele lor dar importiva convingerilor lor, cat s-a facut fara stirea lor impotriva Poporului Roman dar in numele lor,
Dar stim ca ambii au fost asasinati de aceiasi dusmani ai Poporului Roman, argument grozav de important in favoarea lor din punct de vedere al intereselor Poporului Roman. DAR … vazand ca ambii s-au aliat intr-o masura mai mica sau mai mare cu dusmanii Poporului Roman ca sa acceada la putere, dupa care, indubitabil, au facut si lucruri majore in favoarea Poporului Roman, avem argumente sa ne intrebam: au fost asasinati pentru ce au facut in favoarea Poporului Roman odata ajunsi la putere sau pentru ca facand ceva Nu stiu care ar fi raspunsul la aceasata intrebare in cazul fiecaruia.
In ce il priveste pe Antonescu, sunt niste mari intebari la care eu si multi cautam raspuns. De exemplu, cea mai mare: avand aceleasi obeictive in favoarea intereslor Poporului Roman ca si legionarii, cum de i-a prigonit? Ori e posibil sa fi fost prigoniti fara ca el sa stie, ocupat fiind cu razboiul? Sau sa fi facut el constient dar fiind convins de faptul ca miscarea legionara fusese infiltrata de dusmanii Poporului Roman si neputand discerne, i-a prigonit pe toti?
In ce il priveste pe Ceausescu, am trait timpurile si am convingerea ca fortele antiromanesti au actionat pentru producera unui conflict intern intre Poporul Roman si Ceausescu pentru ca Poporul sa fie de acord cu finalul asasinarii. Dar am vazut si ca in ciuda adevarului, de care nu se putea sa nu aiba perfecta cunostiinta, Ceausescu promova minciunile privind actul de tradare nationala de la 23 august 1944. Totusi nimeni nu a aparut dupa 1989 sa spuna ca Ceausescu a ordinat asasinarea vre-unei rude sau cunoscut in afara de dl. Ursu de care poate Ceasuescu poate nici nu a stiut, asasinii fiind scapati de rigorilr legii de chiar cei care l-au asasinat pe Ceausescu. Dar exisat o multime de persoane care se zicea ca au fost asasinate de Ceausescu dar dupa 1989 s-a aflat ca traiesc, vezi Dl. Constantin Dobre.
Asa ca am mari dubii privind vinovatia celor 3 intrucat nici unul nu a fost supus unei cercetari judciare corecte.
Eu si multi altii ne straduim sa aflam date reale si acest site ne ajuta mult, poate cel mai mult, sa ne intelegem istoria si sa fim mai intelepti sa putem actiona in favoarea intereselor Poporului Roman in viitor.
Pe scurt, in masuri diferite, atat Antonescu cat si Dej si Ceausescu s-au facut “frate cu dracul ca sa treaca puntea” si au fost asasinati, inca nu se stie cu claritate pentru care motiv, fie pentru ca l-au tradat pe Dracu’, fie pentru ca au facut ceva bun pentru Poporul Roman si trebuiau opriti, fie ca urma sa se faca ceva major importiva Poporului Roman si ei constituiau un obstacol de netrecut.
In cazul lui Antonescu, nu s-ar fi putut publica imediat dupa asasinare, in iunie 1946 a cartii evreului Mattatias Carp “Cartea Neagră. Suferințele evreilor din România 1940-1944” in care Romanii sunt acuzati ca au comis genocid importiva evreilor in Transmistria in timpul lui Antonescu (cu Antonescu a fost asasinat si George Alexianu fost guvernator al Transnistriei) ambii putand demonta minciunile afirmate de Matatias Carp.
In cazul lui Ceausescu, aflat in viata ar fi fost un obstacol de netrecut pentru cei ce au implementat jefuirea averii Poporului Roman si mentinerea in confuzie a Poporului Roman privind identitatea fortelor antiromanesti.
@ adrian romanu contra-revolutionarul
Este adevarat ca atat Antonescu cat si Ceausescu au fost, mai mult sau mai putin, nationalisti.
A fost oare suficient sa fie nationalisti?
Nu! Nu-i suficient doar reflexul ocazional, rabufnirea instictuala a unui nationalism caldicel, pentru a face diferenta majora in viata Neamului.
Nationalismul acestor doi indivizi nu-i califica a fi „OAMENI de STAT”. Ambii au gandit prezentul, sau cel mult „cincinalul”. Un adevarat om de stat gandeste in special viitorul indepartat; gandeste 20-30-50 de ani in viitor. Un adevarat nationalist se lupta sa astearna namului o viata buna pe timp indelungat.
Un adevarat nationalist da dovada de dragoste de Neam, nu-l ucide. Antonescu a ucis tocmai nationalisti cum la fel a facut si Ceausescu. Ambii au avut mainile manjite cu sange romanesc.
Un adevarat nationalist striga: „Nu admitem nimanui sa caute sa ridice pe pamantul romanesc alt steag decat al istoriei noastre nationale.”
Or, acesti doi conducatori au ridicat si alte drapele pe acest pamant. Unul cu sfastica iar celalalt cu secera si ciocanul.
Ceausescu nu putea fi un nationalist redutabil pentruca era internationalist, iar apa si uleiul nu se combina.
Chiar daca Ceausescu a avut un dram de nationalism, in acelas timp a cautat sa amorteasca instictul national, sa-l suprime in randul maselor. De aceea, ca rezultat, dupa ’89, masele erau bezmetice, nu stiau incotro s’o apuce, cu instictul national paralizat, totul mergea in tara asta. Dictatura ceusisto-comunista a despuiat omul de personalitatea sa nationala. Asta este adevarul, iar confirmarea se vede in tot ceea ce se petrece cu romanii si Romania astazi; asta-i rezultatul.
„NATIONALISMUL transfihureaza NATIONALUL, Ii descopere virtualitatile creatoare si Ii intoarce axa de traire pe verticala. Nationalul reprezinta mobilizarea teritoriala a unui popor; NATIONALISMUL pleaca de la aceasta achizitie pentru a intreprinde mobilizarea lui spirituala.
Nationalismul este o revolutie spirituala. El exprima momentul in care incepe procesul cunoasterii de sine al Neamului.” -spune Horia Sima
Ne mai recunoastem pe noi insine? Se cunoaste romanul pe sine?
Daca nu, carei cauza?
Cui ii mai trebuie informatii ca Nicolae Ceausescu a fost un mare nationalist impotriva caruia fortele antiromanesti au asmutit Poporul Roman fara ca nici una dintre parti sa bage de seama?
Confruntarea secreta intre dusmanii Poporului Roman si aparatorii Poporului Roman a izbucnit pe fata in 1989 cand fortele antiromanesti au invins prin inselaciune in masa si asasinat.
Dusmanii de moarte ai Poporului Roman au purces imediat la preluarea identitatii ideologice a invinsilor si functiile detinute de acestia in stat pentru a putea pune in aplicare masurile indelung planificate de exterminare a Poporului Roman.
Asa cum l-au asasinat pe Antonescu ca sa distruga Armata Romana si sa ocupe Romania, asa l-au asasinat pe Ceausescu ca sa ocupe din nou Romania pe care o smulsese din ghearele dusmanilor.
In cazul lui Antonescu, au distrus pe legionarii atat de iubiti de Poporul Roman, si asta sub identitate falsa astfel incat crima sa i se atribuie lui Antonescu, pentru ca dezvolte repulsia Poporului fata de Antonescu; In cazul lui Ceausescu au folosit evreii cu nume romanesti, adica sub falsa identitate, in toate functiile de conducere in firmele de comert exterior si in planificare (chipurile erau securistii lui Ceausescu care au uitat ca acesta exista de Craciunul lui 1989!!!) ca sa infometeze Poporul Roman si sa il asmuta impotriva lui Ceausescu si conducera Romanie de 20 de ani al acel moment, care constituia singura forta in 50 de ani de partea intereselor Poporului Roman; ca apoi sa atace si sa distruga pe chiar Poporul Roman, tinta omniprezenta de peste 150 de ani, desigur si reiau obsesiv, al carei aparatori sunt sistematic asasinati.
Criminalii sa stie ca stim si actionam. Criminalii fie pleaca sau nu scapa.