Sorin
867 aprobate

george-turle@t-online.de
79.197.50.230 

In 2016 am sperat in alegerea lui si m-am asteptat, in ciuda preditiilor mediei si multor altora. Am crezut cat de cat si am sperat sa fie altfel, sa fie acel anti-establishment care s-a auto-marketat. A facut o serie de lucruri bune, pe care si pe parcurs si acum, le vad ca atare:

– Tax cut, desi practic o masura pro-corporatista, s-a dovedit benefica pentru economie. A oprit exodul companiilor americane peste hotare, a marit volumul reinvestitiilor, extinderii creerii locurilor de munca (vorbind de cele din manufacturing), iar graficul cresterilor salariale a fost cel mai abrupt de prin vremea lui Bill Clinton.
-O relativa aplanare a situatiei conflictuale din orientul mijlociu
-Programul Warp Speed i se datoreaza, practic administratia Biden a mostenit infrastructura de productie si distribuire a vaccinurilor Covid.
-desi revenirea economica dupa criza din 2008-2009 de produsese, a continuat cresterea performantelor economice la nivele la care si cei mai optimisti analisti economici ar fi spus ca sunt pure fantezii. Astfel, dupa ce Obama avusese in anii de maxima performanta crestere anuala de 2,9%, iar anul 2016 il incheiase cu 1,6%, analistii spuneau ca acesta va fi nivelul normal de crestere pe mai departe, un 2% ar fi chiar foarte bine, iar tot ce trece de aceasta cifra, ar fi doar un gand hazardat de optimist. Si totusi, a atins cresteri de peste 3%. Somajul atinsese un low record, de 3,5%
-A atentionat din timp (din 2018) pe europeni in ce se baga, ca sunt pe drumul creerii unei dependente fata de importurile de hidrocarburi din Rusia, mai ales ca tocmai a fost aproape de a fi fost pornit elementul care chiar ar fi finalizat aceasta dependenta (Nord Stream 2).

Din pacate, nu numai ca nu s-a dovedit vreun anti-establishment, ci insasi parte din el. Un Bill Clinton republican, cu tot tacamul aferent politica de clan, de clientelism si nepotism. Nu s-a dovedit a fi un anti-interventionist, ci doar un critic al interventionismului presedintilor precedenti, cautandu-si insa propriile „opere” in acest domeniu (Venezuela fiind una dintre tinte). Conflictul comercial cu China condus in stil hei-rupist. Curtarea si inarmarea Arabiei Saudite la un nivel mult sporit fata de predecesorii sai. Conflictul comercial cu UE, o adevarata clovnerie. Dupa luni de zile de razboi al taxelor, Uniunea cedeaza si trimite la Casa Alba pe simpaticul betiv, Jean-Claude Juncker, care bate palma cu Trump si spune „partners, fie ca tine, zero tarife!”. Dupa 2 luni, Trump calca intelegerea incheiata pe motivul stupid ca „oricum nu-mi convine, ca europenii prefera sa cumpere masini europene, nu americane, asa ca, back to tariffs war!”.
Una dintre cele mai mari dezamagiri a fost cazul Julian Assange, a avut grija, prin prerogativele sale prezidentiale, sa gratieze o serie de lepre, de infractori evazionisti, simbolul jurnalismului adevarat insa fiind ignorat cu desavarsire. Trump cica era omul pro libertate de expresie, pro adevar, anti-media-fake news??? Platforma sa sociala, „Truth”, o alta gluma sinistra, unde numai adevarul nu este promovat, ci adevarul lor…el care vocifera impotriva cenzurii FB si Twitter.
In fine, dupa pierderea alegerilor pe propria lui prostie (incapatanarea promovarii ideii ca se va razboi cu votul prin corespondenta si asigurarea electoratului sau naiv ca va reusi sa anuleze acele voturi, indepartandu-si propriul electorat de la aceasta optiune), a facut un circ de piezator prost, care l-a bagat pe cel al madamei Clinton din 2016 sub radical. Eu unul nu doresc sa-l mai vad ca si candidat si as spera ca republcanii sa nu-l primeasca in primare.