• Este, dupa mine, gresit sa se afirme ca Horia Sima a scris istoria ML. Desi avea o inteligenta peste medie, n-a fost istoric de profesie si nici n-a avut posibilitatea de a se documenta, necesara unei astfel de intreprinderi. O istorie a ML nu avem nici in ziua de azi, din pacate! Ca s-o scrie, Sima ar mai fi avut nevoie de acces la documentele din arhive (Arhiva serviciului secret condus de Moruzov si Cristescu, documente ramase de la Antonescu, casa regala, arhiva PCR, etc.) El si-a scris memoriile, cu subiectivismul pe care-l presupune o asemenea intreprindere.
    Referitor la intrebarile puse, n-am raspuns si nici nu voi raspunde, pentru ca nu ma simt in stare. Din motive strict personale.

    Va marturiesc ca, de doi ani de zile, scriu un nou roman istoric (s-au adunat deja vreo 400 de pagini de carte), cu tematica inspirata din evenimentele anilor 1848-49 din Transilvania. Lucrarea merge insa si in urma si inainte in timp, cautand sa scoata la iveala elemente de doctrina legionara si fapte cu tenta legionara, petrecute cu mult inainte de a se naste Zelea Codreanu. De exemplu, in „Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”, (scrise intre 1518 si 1521, anul mortii lui Neagoe) vom gasi esenta doctrinei legionare, asa cum este ea prezentata in „Carticia sefului de cuib”. Pana si legile legionare sunt acolo expuse si definite foarte clar.

    Un alt eveniment uimitor si tulburator, este salutul legionar, folosit de taranii romani pe Campia Blajului la 15 mai 1848, cand au depus juramantul catre natiune cu mana dreapta ridicata in sus!

    Exista apoi o asemanare uimitoare intre personalitatea lui Avram Iancu si Corneliu Zelea Codreanu!

    Asemanarile faptice sunt uneori atat de mari, incat ele se regasesc pana si in limbaj! Ceea ce legionarii numesc in memoriile lor „prigoane”, Gheorghe Barit in „Istoria Transilvaniei pe ultimii 200 de ani” le numeste „goane”. Prigoane contra legionarilor si goane impotriva romanilor pasoptisti! Extraordinar!

    Apoi, importanta juramantului la romani in general si la Legiune, in special, prezinta iarasi asemanari relevante!

    Amos Francu, avocatul, nepotul acelui Amos Francu elogiat de Iancu in raportul sau, a infiintat o asociatie numita „Fratia de Cruce a motilor”.

    Iar pe la 1790, se infintase la Abrud „Fondul pisetal”, o asociatie de intrajutorare romaneasca, care semana foarte mult cu „vecinatatile” ardelene si cu „Casele de ajutor reciproc”. (Dati pe Google „fondul pisetal” si veti vedea ca centrul de activitatea al acestei organizatii romanesti era „Legea ajutorului”). Fondul pisetal avea si un fond de ajutorare in caz de necaz sau moarte, numit „Lada Fratiei”.

    Iar „Reuniunea femeilor”, organizatii care existau la Brasov, Abrud, si in alte orase, seamana ca doua picaturi de apa cu „Cetatuile de femei” legionare. Si azi la Abrud, nu departe de centrul istoric, se afla cladirea unei scoli, bine intretinuta, ridicata de „Reuniunea femeilor abrudene” in 1907 pare-mi-se, ca fetele motilor sa aiba unde invata in limba romana! Asta vara am fotografiat acasta cladire, cand am vizitat Abrudul.

    Iata cateva dintre preocuparile mele actuale. Nu mai spun ca am folosit foarte multe cuvinte si expresii culese de prin revistele vremii, Tribuna, Organul luminarii, gazeta Transilvaniei, din Istoria lui Papiu si Baritiu, ca sa dau o tenta arhaica textului. Am descoperit acolo o bogatie infinita de expresii incantatoare, cu o savoare a cuvantului, care va uimi si incanta pe lingvisti.
    Iata de ce nu pot sa renunt acum la aceste preocupari, oricat as vrea.

    Pe acest blog am facut cunoscute deja o parte din descoperirile mele, atunci cand m-am documentat pentru aceasta noua carte si care se vor regasi intr-unele din capitolele cartii. Iata doua link-uri, pentru cei care vor sa citeasca mai mult:

    https://ioncoja.ro/romanul-nu-p…
    https://ioncoja.ro/fratia-de-cr…
    .