Amintirile de la Auschwitz ale țiganului Dodel
16 martie 2019|Holocaust, Textele altora
Wiesel n-a văzut nicio cameră de gazare la Auschwitz…
Contains Link
Nicu Pîrîu10 hours ago
n*********@gmail.com***.***.***.138
Amintirile ţiganului „Dodel” legate de lagărul de la Auschwitz povestite unui amic.
„Ce-ai acolo, îl intreb mirat. Numărul meu de la Auschwitz ,zice el. Măi ,Dodel, dacă tot m-ai deranjat şi m-a sărit masa, zi-mi şi mie, ce dracu a fost acolo,la Auschwitz, cu holocaustul ăla…
-Cu ce ? mă întrebă mirat Dodel
-Cu holocaustul..
-Ce-i ala ?
-Cum,măi.. tu ai fost la Auschwitz şi nu ştii ce-i holocaustul ?
-Eu nu am auzit de aşa ceva ,până acum !
-Cum,măi, să nu auzi ? Holocaust înseamnă arderea completă, adică se referă la deţinuţii care au fost ucişi şi arşi în masă ,la Auschwitz..
-Aa…aşa spune…da, da,acolo era lagar mare, cel mai mare lagar al nemţilor şi singurul de muncă,peste 75.000 deţinuţi eram acolo…veneau deţinuţii buni de muncă din alte lagăre mici,de staţionare şi plecau de la noi deţinuţii inapţi de muncă spre lagărele mici,de staţionare. Mai veneau şi direct aduşi la noi,dar aştia erau prizonierii ruşi sau evreii,… Zilnic mureau sute şi dimineatţ îi duceau într-un şanţ şi dădeau foc morţilor. Când am ajuns eu ,în 1943, atunci se construia primul crematoriu.
Părea extrem de interesantă povestea lui Dodel, despre Auschwitz,care contrazicea mult din ceea ce citesem eu că era acolo. Iată cum a perceput el,ţigan, Auschwitzul:
“Era prin aprilie 1943. Eu şi aţti 6 ţigani de ai mei cântam cu fanfara pe la nunţi.Toţi din Banat ne cunşsteau şi ne invitau de peste tot. Chiar până la Cluj am ajuns odată, unde am stat cam 3 luni. Eu eram cel mai căutat, ştiam să cânt la toate instrumentele ,dar nimeni nu mă întrecea la broancă .Primim o chemare odată de la un ungur de lângă Cluj, avea nuntă şi plătea bine. Merg cu tovaraşii mei. Chiar la nuntă sosesc nişte jandarmi unguri, că au fost anunţaţi că printre invitaţi sunt şi evrei… Nu găsesc evreii şi nervoşi că au venit degeaba ne văd pe noi, ţiganii muzicanţi, şi ne iau pe sus. Instrumentele muzicale au rămas acolo, la nuntă.
Două zile am stat flămanzi într-un depou al gării,cu câteva zeci de familii de evrei, care de ale dracului ce erau nu voiau să-şi plăteasăa biletul , că transportul în lagăr se făcea cu bilet plătit de cel care mergea. Numai când jandarmii unguri au interzis apa, atunci câţiva evrei au scos banii şi au plaăit biletele. Nouă, ţiganilor,ne-a platit biletele cel cu nunta, că aşa a fost obligat, că el ne-a chemat la nuntă, in Cluj. Ne-au pus într-un vagon de ăla,de transport animale ,pe toţi, cu un butoi de apă şi unul pentru nevoi. După 2 zile am ajuns la Auschwitz. Muriseră la evrei vreo 8 , aia care erau bătrâni şi bolnavi s-au dus… nu au rezistat căldurii şi drumului lung.
La sosire, în staţia lagărului, ne aştepta o fanfara cu marşuri germane şi s-a facut imediat selectia pentru muncă, în funcţie de robustetea fiecăruia şi profesie. Femeile cu copii mici, bătrânii şi cei bolnavi erau trimişi imediat pe staţionare, într-o anexă a lagărului, unde majoritatea mureau în câteva luni, din cauza condiţiilor, că acolo hrana era puţină şi medicamente nu se dădeau. Restul, aştia sănătoşii, aveam un tratament diferit: eram identificaţi, marcaţi prin tatuaje şi repartizaţi la muncă. Eu m-am declarat muzicant la broancă, la fanfară, şi am fost repartizat chiar la fanfara lagărului. M-au dus la un depozit să-mi aleg instrumentul. Erau sute de instrumente de tot felul, ca le-au adus unii proşti, cărora li s-a spus că vor sta în lagăr, la muncă, doar 6 luni şi dacă muncesc bine vor fi eliberaţi şi mai repede. De aia şi scria în germană, pe poarta mare de intrare “Munca te eliberează”. Prostii aştia, în special evrei, îşi aduceau cu ei de acasă tot ce credeau ei că o să-i facă să se simtă bine acolo, inclusiv instrumente muzicale. Cum ajungeau în lagăr, cum li se confisca tot.
Deşi mi-au dat voie să scotocesc tot depozitul, nu îmi găsesc însă o broancă, ceea ce aveau ei acolo era diferit de broanca mea. Detinutii din lagar erau incurajati insa sa isi aduca in lagar tot ce doresc ei de la casele lor, deci puteau sa scrie scrisori acasa ,ca sa le vina bunurile. Ca ramaneau sau nu cu ceea ce le venea de acasa, este alta poveste. In functie de ce natie eram, aveam traducatori, tot detinuti ca noi. Ii spun unui neamt, prin traducator, ca nu au acolo in magazie instrumentul potrivit si le cer sa-mi aduca broanca mea de la Cluj, unde mi-a ramas. Neamtul, tot neamt, domnule,… nu iti spun frate judecatoriu ca doua saptamani mai tarziu aveam broanca mea adusa de la Cluj.
Toata ziulica stateam pe peron si cantam muzica nemteasca… strasnica muzica. Seara mergeam la noi, in zona noastra a tiganilor din lagar. Noi, tiganii, am fost singura comunitate din lagar care nu eram desparatiti de familii, stateam cu familiile si nici nu eram pusi la lucru, daca nu doream. Dar multi lucrau totusi la ferma de cai, am lucrat si eu si pe la cai, la abator mai precis. Acolo am invatat sa fac carnatul de cal, dupa reteta germana.. Dar munca in lagar era platita la toti detinutii. Cam in bataie de joc, ce-i drept, dar platita. Eu primeam jumatate de marca pe zi, cam de un pachet de tigari.. Mancarea nu era rea, zilnic primeam carne de balena, ca cica asta era cea mai ieftina, cu varza sau sfecla. Daca aveai bani puteai cumpara mancare si de la magazinele din lagar. Puteai sa iti faci si operatii in lagar, daca aveai bani. Daca nu aveai bani, adminisitratia lagarului te ajuta sa ii ceri de acasa.
Eu am fost luat apoi in formatia speciala de muzica, cantam la petrecerilor saptamanale ale personalului lagarului. Ii innebuneam cu “Lili Marlene”. Sa vezi ce plangeau femeile gardian cand le cantam ‘Komm, meine Liebe”, ba chiar si pe coloneii SS ii vedeam că isi sterg lacrimile pe furis cu batista…
In lagar totul era facut doar de detinuti, era si politie facuta din detinuti, ucrainienii erau inrolati in ea… fereasca-te Dumnezeu sa te apropii de gardul electric de sarma ghimpata, ca te rupeau pe urma in bataie politistii ucrainieni. Daca te apropiai de gardul electric, ca unii disperati voiau sa se sinucida prin electrocutare, te impusca santinela SS din foisor, dar asta era rau, ca le murea un ..lucrator, asa ca stateau cu ochii pe tine politistii ucrainieni din lagar. Desi rusii si polonezii erau cei mai multi in lagar, toate functiile de sefi echipe detinuti, kappo- asa-i chema, erau date de nemti numai evreilor, ca astia erau ai dracului, te omorau in bataie din orice.Numai la apeluri, seara si dimineata vedeam nemtii, SS-isti, propriu-zis in lagar..
-Zi-mi de camerele de gazare, Dodel, chiar ii gaza acolo pe detinuti,pe evrei in special ?
-Am auzit si eu prostia asta. Acolo erau lunar inspectii de la Berlin, care plecau foarte suparate ca e mortalitatea mare in lagar si se afecta munca. Zilnic soseau in lagarul nostru detinuti din alte lagare si plecau de la noi detinuti in alte lagare, deci circulau zvonuri de tot felul, dar in doi ani cat am stat la Auschwitz nimeni nu a pomenit ceva de …gazarea cuiva la Auschwitz, care era singurul lagar german de ..munca sau de gazari la alte lagare . De ce sa gazeze nemtii pe evrei sau pe alti detinuti acolo, si cica ani de zile, cum se aude acum? Acolo, daca voiau sa scape nemtii de evrei ii puteau lasa in baraci 3 zile fara apa si crapau toti. Si pe evrei nici macar nu trebuia sa ii aduca in lagare pentru asta, ii puteau lasau fara apa pe un camp, la marginea orasului unde locuiau
– Dar crematoriile atunci de ce erau ?
– Ca sa se arda mortii, zilnic erau sute, 1/4 din cei sositi veneau deja bolnavi iar altii se imbolnaveau acolo, nu mai erau inmormanti ori arsi prin santuri ca la inceput ,ca putea sa apara epidemie, in crematoriu arderea cadavrelor se facea complet si nu mai puteau aparea epidemii
-Eu am vazut fotografii si filme despre lagare cu oameni schelet..
-In ultimile 4 luni de razboi, lagarul Auschwitz nu a mai primit nici un aliment sau medicament din afara, cei bolnavi chiar ca erau schelete, ca erau lasati sa moara de foame. Inainte de a veni rusii sa elibereze lagarul, toti cei sanatosi am fost dusi in Germania. Eu in Germania am fost eliberat..
-E adevarat ca fumul negru al crematoriilor se ridica pana la nori si ducea mirosul de carne de om la 20 km ?
-Cum sa fie asa, zice indigant Dodel, astea-s scorneli, fumul nu era mai negru si mai sus decat asta care se vede pe geam, de aici.”
*
Numele tiganului a fost schimbat, dar il puteti afla, daca chiar vreti. Un indiciu – a fost primul tigan care a beneficiat de compensatii din partea nemtilor, adica de la Roman Herzog, numele amicului nu-l pot face public. In afara de numele tiganului intreaga poveste e reala m-a asigurat amicul meu.
https://ioncoja.ro/israel-i…
comentariu lui surena la
Israel în lume
8 iulie 2018
http://disq.us/p/1ttyzlq
poate Dodel a mintit…