Revin la perioada din timpul facultăţii… Jumătate din „ceaiștii” cu care mă întâlneam erau evrei. Părinţii lor, deşi mă considerau un pericol evident pentru educaţia copiilor, stăteau de vorbă cu mine. Povesteau cu o anumită nostalgie de anii războiului, când magazinele erau pline de salam de Sibiu şi ascultau la radio pe Stroe şi Vasilache. De asemenea, aveau cuvinte calde pentru Villy, şeful comunităţii, prieten şi coleg de liceu al mareşalului Antonescu. Unii se plângeau că au fost scoşi la curăţirea zăpezii, dar erau recunoscători că nimeni nu le-a luat casele sau proprietăţile, aşa cum au făcut comuniştii. Fiind cineast şi frumuşel, am avut numeroase logodnice evreice şi-mi plăcea să stau la taclale cu bunicii lor.

După terminarea facultăţii am intrat în lumea bună, având prieteni artişti şi intelectuali evrei.
Televiziunea Română era denumită „Tel Aviv-ziune” şi gemea de talentul evreilor. În America, prietenul meu cel mai bun a fost scriitorul Aurel Dragoş Munteanu, care se trăgea de şireturi cu şefii evreilor americani.
Nimeni, niciodată, nu mi-a vorbit de vreun holocaust. Cum a fost posibil ca evreii să nu fi auzit de o tragedie neimaginabilă, în care a pierit aproape toţi conaţionalii lor?
Robert Horvath Cineast SUA
Din Jurnal……
PS
Maestre si prieten
Pe 14 May prima infatisare la
Procesul Secolului
Lauder versus Horvath
Lauder seful evreimii mondiale va fii ingropat !
La figurat deocamdata……
Doresc sa trimet Live reportage catre blogul Coja.
Te rog sa ma contactezi.