 CD1.868 aprobate denitsoc@gmail.com 216.131.106.54
AMENINTĂRILE LUI TRUMP? Trump amenintă Europa cu situatia NATO-ului oferind o alegere între două opțiuni periculoase din punct de vedere politic, legând armele Ucrainei de cooperarea cu Hormuz. Dar noi stim că Trump nu vorbeste de capul lui, ci tot ce spune si face este dictat strict de cei din spatele lui, de manuitorii timpului. Insinuarea amenințătoare că Trump ar putea înceta să „ajute NATO în relația cu Ucraina”, este de fapt o cacialma. SUA este epuizată financiar si nu mai poate ajuta Ukraina si nici armament nu mai poate să mai fabrice si să-l vandă Ukrainei pentru că ii lipsesc materiile prime ce la imporata din China. Dacă Ukraina nu va primi munitie si armament modern nu va fi pentru că tările europene nu vor să fie invinse si umilite in Stramtoarea Hormuz, ci pentru că SUA este pe lista chineză de pedepsiti la importurile de pămanturi rare si alte condimente de arsenal. Pe de altă parte elita financiară/manuitorii nu vrea să pună nici un dolar din buzunarele ei la aceste războaie, ci vor ca fondurile să fie stoarse de la tările membre NATO sau din trezoreria SUA, cea cu 38 de trilioane datorii. Cand analistii geopolitici spun că: “NATO este într-o dilemă, deoarece scopul său este de a perpetua conflictul ucrainean până când o nouă administrație anti-rusă va ajunge la putere în SUA, dar nici nu vrea să riște pierderi militare pentru Iran”, ei de fapt fac speculatii elucubrante, uitand că de fapt orice administratie SUA, democrată sau republicană va răspunde la comenzile stricte ale aceleiasi elite financiare. O altă speculatie ruptă de realitate ne spune că: “există un alt aspect al acestei dileme: neajutarea SUA să redeschidă strâmtoarea menține prețurile petrolului mai mari pentru mai mult timp, supărând astfel mai mulți alegători, dar ar putea duce și la extinderea derogării temporare de la sancțiunile SUA asupra petrolului rusesc, căruia UE i se opune.” Situatia insă nu constă doar in termenii dilemei, ci mai sunt si alti factori obiectivi ce trebuie luati in considerare. Unul ar fi dacă conflictul din Stramtoarea Hormuz se reduce doar la Iran si la SUA, Israel si tările din NATO participante la coalitie. Un alt factor de considerat este si Nord Koreea, ce este nerăbdătoare să intervină si a promis umbrelă nucleară Iranului. Pe de altă parte nu se așteaptă nimeni ca SUA să își retragă complet forțele militare din Europa dacă NATO nu se alătură coaliției navale Hormuz propuse de Trump. Elitele vor să-si păstreze o proiectie a puterii in Europa si prin garnizoanele si armamentul atomic american. Cand ii vezi pe acesti analisti că vorbesc despre ambitiile personale ale lui Trump, că “Trump nu ar vrea să-i ofere președintelui rus Vladimir Putin o victorie in Ukraina din motive de ego și moștenire, dar ar putea face acest lucru dacă Putin îl ajută să-și atingă unele dintre obiectivele în Iran prin intermediul diplomației și pentru a pedepsi NATO pentru că nu se alătură coaliției sale”, iti vine să crezi că acesti analisti scriu doar din inspiratii onirice cu paloare patologică. Reducand razboiul din Ukraina la un conflict intre egoul lui Trump si cel al lui Putin acesti clowni ai condeiului murdar dovedesc că nu pot intelege realitatea si nici nu se străduiesc să o inteleagă căci nu’s plătiti pentru asta. O altă perlă ne spune că “Spre deosebire de înainte de războiul din Iran, când părea că Putin va trebui să facă compromisuri în ceea ce privește unele dintre cerințele sale, acum are șanse mai mari să realizeze mai multe dintre ele – fie prin forță, fie cu sprijinul indirect al lui Trump.” Acesti clowni nu au inteles ca Rusia si nu ambitia lui Putin duc un război de atritie in Ukraina spre a-si realize obiectivele lor in accord cu prevederile Cartei ONU si prin mandatul special al aceleasi Carte, dar si pentru a depletiza resursele militare si fiananciare a statelor care au impins Ulraina in acest razboi si care o ajută. Rusia nu are nici o grabă să distrugă cu riscuri minime resursele occidentale si nici nu are nevoie sa facă compromisuri cu Trump pe nici un front. Acum cand se vede clar ca munitiile interceptoare antiaeriene ale Israelului si SUA s-au diminuat si nu mai sunt sanse să se producă altele curand, luptătorii Houthis din Yemen au declarat ca vor intra in război alături de Iran . Un moment mai oportun nici că se putea. Un blocaj la Bab El Mandeb va crea oare u nouă coalitie? Atat Rusia cat si China in frunte cu Iranul au interesul ca războiul inceput de SUA si Israel să se incheie cu disparitia tuturor bazelor militara americane si israelienne din zona Golfului, iar pacea să aducă o aliantă onestă intre statele din Golf iar Emiratele Unite Arabe să devină cu adevărat arabe si cu un guvern ales constitutional. Pe dealtă parte o alta conditie a păcii, căci nici nu se vorbeste de o incetare temporară a focului sau de vre-un armistitiu, este ca SUA si Israelul, ca state invinse să platească Iranului cuvenitele despăgubiri de război. Să nu uitam ca din 1945 si pană azi SUA nu au castigat nici un rzboi din cele peste douăzeci incepute de ele si nici nu au platit despăgubiri de război. Chiar si cele datorate Viaetnamului au fost abandonate si astfel si-au abandonat si prizonierii lor de razboi. Amintirea urată a Vietnamului si părăsirea prizonierilor in Vietnam sunt incă vii in amintirea americanilor. Amenintările lui Trump sunt doar o sursă de speculatii sterile si distorsionate pentru ziaricii politici. Atlanta 17/03/2026 |
Distribuie!
4 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
RAMBO
– Agregat documentar
Prizonierii de război americani (POW) din Vietnam, în principal piloți deținuți în lagăre nord-vietnameze precum „Închisoarea Hỏa Lò”, poreclită Hanoi Hilton, au fost de peste 650 de militari care au supraviețuit, iar 65 au murit în captivitate.
Operațiunea Homecoming (1973): În urma Acordurilor de Pace de la Paris, 591 de prizonieri de război americani au fost eliberați și returnați în SUA la începutul anului 1973.
După Operațiunea Homecoming, peste 1.300 de americani erau încă înregistrați ca POW – prizonieri de război sau MIA –missing in action – dispăruti in actiune.
Acestea sunt datele furnizate de Google https://www.google.com/search?q=war+prisoners+in+Vietnam&rlz=1C1SQJL_enUS915US915&oq=war+prisoners+in+Vietnam&gs_lcrp=EgZjaHJvbWUyBggAEEUYOTIICAEQABgWGB4yCAgCEAAYFhgeMggIAxAAGBYYHjIKCAQQABgKGBYYHjINCAUQABiGAxiABBiKBTINCAYQABiGAxiABBiKBTINCAcQABiGAxiABBiKBTIHCAgQABjvBTIKCAkQABiiBBiJBdIBCjM3NzAxajFqMTWoAgiwAgHxBe1eN3y4eH_K&sourceid=chrome&ie=UTF-8
Se poate observa cu usurintă că matematica nu este tarele raportorilor americani, căci din 660 de prizonieri dacă scazi 65 de decedati in inchisori vor rezulta 595 de prizonieri supravietuitori. Dar totusi după Homecoming doar 591 de prizonieri au fost returnati. Restul de 4 prizonieri s-au pierdut in calculele matematice.
Dar surpriza mai mare apare cand se combină două categorii de militari, cei luati prizonieri si cei care au fost declarati disparuti in actiune.
In logica civilă cat si in procedura militară un număr de 1300 de militari nu pot fi si una si alta, respectiv prizonieri si dispăruti.
Toti acesti prizonieri si dispăruti au fost lăsati pe seama lu Sylvester Stallone – Rambo sa-i elibereze din inchisorile si lagărele vietnameze si să-i aducă acasă, asa cum ne demonstrează productiile hollywoodiene de 5 filme pe o perioadă de 37 ani.
Rambo este o serie americană centrată pe o serie de filme de acțiune cu John J. Rambo. Cele cinci filme sunt First Blood (1982), Rambo: First Blood Part II (1985), Rambo III (1988), Rambo (2008) și Rambo: Last Blood (2019). Protagonistul titular este un veteran al Forțelor Speciale ale Armatei Statelor Unite, interpretat de Sylvester Stallone, a cărui experiență în războiul din Vietnam l-a traumatizat, dar i-a conferit și abilități militare superioare, pe care le-a folosit pentru a lupta împotriva ofițerilor de poliție corupți, a trupelor inamice și a cartelurilor de droguri.
Rambo descoperă că sunt deținuți prizonieri de război în lagărele din Vietnam.
Deși Comitetul are unele dovezi care sugerează posibilitatea ca un prizonier de război să fi supraviețuit până în prezent și deși unele informații nu au fost încă investigate, în acest moment nu există dovezi convingătoare care să dovedească că vreun american mai este în viață în captivitate în Asia de Sud-Est. mai mentioneaza Google in linkul de mai sus.
„Un grup vocal de activiști pentru prizonieri de război/dispăruti în misiune” a susținut că de atunci a existat o conspirație concertată între guvernele vietnamez și american pentru a ascunde existența acestor prizonieri. Guvernul american a negat cu fermitate că prizonierii au fost lăsați în urmă sau că s-au făcut vreun efort pentru a le acoperi existența.
Cultura populară a reflectat teoria «prizonierilor vii, cum ar fi în filmul din 1985 Rambo: First Blood Part II.
Mai multe investigații ale Congresului au analizat problema, culminând cu cea mai mare și mai amănunțită, Comitetul Selectiv al Senatului Statelor Unite pentru Afaceri cu Prizonieri de război/dispăruti în misiune din 1991–93, care nu a găsit «nicio dovadă convingătoare care să dovedească că vreun american mai este în viață în captivitate în Asia de Sud-Est».” ~ „Executive Summary”. Report of the Select Committee on POW/MIA Affairs. United States Senate. 1993-01-13. Archived from the original on 2017-10-10. Retrieved 2008-01-03.
Soarta celor dispăruți în acțiune a tulburat întotdeauna națiunile beligerante ca o consecință a oricărui război. ~ Edkins, Jenny (2011). Missing: Persons and Politics. Ithaca, New York: Cornell University Press. pp. xii, 131 și următoarele.
În acest caz, problema are o puternică încărcătură emoțională pentru cei implicați, alimentând dezbateri intense. ~ Greenway, H.D.S. (21 iulie 1991). „Rage, questions continue for families”. The Boston Globe.
Vezi si „Vietnam 15 Years Later”. Time. 30 aprilie 1990.
Pe măsură ce Departamentul Apărării a întocmit liste cu cei din categoriile uciși în acțiune, uciși în acțiune/cadavru nerecuperat, prizonieri de război și dispăruți în acțiune, cifrele sale provizorii au fluctuat, dar, de cele mai multe ori, numărul de persoane care se așteptau să se întoarcă la sfârșitul războiului era de aproximativ 600. ~ McConnell și Schweitzer, Inside Hanoi’s Secret Archives, p. 31.
Președintele SUA, Richard Nixon[alt Trump cu nas de Pinochio], a anunțat că toți militarii americani luați prizonieri au fost găsiți. ~ William J. Eaton (22.09.1992).
„Secretarii Apărării Nixon spun că SUA au lăsat prizonieri de război în Vietnam”. Los Angeles Times. Arhivat din original la 31.05.2012. Accesat la 25.01.2008.
La acea vreme, Statele Unite enumerau 2.646 de americani ca fiind dispăruți, inclusiv aproximativ 1.350 de prizonieri de război sau dispăruți în acțiune și aproximativ 1.200 de prizonieri de război raportați ca fiind uciși în acțiune și cadavrul nerecuperat. ~ „Istoricul contabil al războiului din Vietnam”. Biroul pentru prizonieri de război/personal dispărut al Apărării. Arhivat din original la 23.02.2014. Accesat la 10.03.2014.
sau „Istoricul contabil al războiului din Vietnam”. Biroul pentru prizonieri de război/personal dispărut al Apărării. Arhivat din original la 17.11.2008. Accesat la 22.11.2008.
Numărul mic de persoane reîntoarse din Laos a provocat o oarecare îngrijorare imediată, deoarece estimările anterioare ale Pentagonului erau de până la 41 pentru prizonierii deținuți acolo, deși se știa cu siguranță că doar câțiva au fost capturați. ~ McConnell și Schweitzer, Inside Hanoi’s Secret Archives, p. 42.
Până la sfârșitul anului 1973, rămășițele a peste 700 de americani uciși în Asia de Sud-Est fuseseră returnate și identificate. ~ Personnel Recovery and Accounting: POW/MIA Accounting. Defense POW/Missing Personnel Office, 2004. Accesat în noiembrie 2019.
În 1995, președintele Bill Clinton a normalizat relațiile diplomatice cu Vietnamul, sprijinul vizibil al lui McCain și Kerry în timpul anunțului oferindu-i lui Clinton, care a atins vârsta majoratului în timpul războiului din Vietnam, dar nu a servit în armată, o oarecare acoperire politică.
În timpul mandatului său în comitet și ulterior, McCain a fost văzut si defăimat ca un impostor, trădător sau „candidat manciurian” de către mulți dintre activiștii prizonieri de război/MIA care credeau în prizonieri vii. Importanța lui McCain în problema Vietnamului l-a costat și prietenia cu unii foști prizonieri de război.
Schanberg a revenit la subiectul prizonierilor de război/MIA în timpul campaniei prezidențiale din 2004 a lui John Kerry într-o serie de articole pentru The Village Voice; el a susținut că Kerry a distrus documente, a suprimat mărturii și a igienizat descoperirile în timpul mandatului său de președinte al comitetului. ~ Sydney Schanberg (24.02.2004). „Când curajul lui John Kerry a fost M.I.A.” The Village Voice. Arhivat din original la 05.04.2007. Accesat la 01.06.2007.
Eforturile continuă pentru recuperarea americanilor; Departamentul Apărării al SUA cheltuiește peste 110 milioane de dolari pe an în acest efort, iar numărul persoanelor dispărute scade treptat, desi nici un prizonier nu a fost recuperat.
Un rezultat important al mișcării pentru recuperarea prizonierilor a fost presiunea sporită exercitată de membrii familiilor asupra guvernului SUA pentru recuperarea și identificarea persoanelor dispărute din alte conflicte anterioare, unele dintre ele înregistrând un număr mult mai mare de persoane dispărute în acțiune.
Sursa alternativă: https://en.wikipedia.org/wiki/Vietnam_War_POW/MIA_issue#:~:text=While%20the%20Committee%20has%20some,in%20captivity%20in%20Southeast%20Asia
Nu trebuie neaparat manipulare din spate (da, a fost tras in conflict de Israel, dar dincolo de asta, asta e nivelul de competenta la care poate actiona). Pur si simplu atata de prost e Trump si punctum. S-a bagat intr-un conflict pe care il pierde, din care poate rezulta chiar ejectarea SUA din orientul Mijlociu, dar petinde ca un papagal sclerozat ca el a invins din prima ora. Mai mult, a inceput sa ameninte toate televiziunile si ziarele americane ca sunt „nepatriotice si tradatoare”. Pentru ca astea mai au dramul de obiectivitate sa prezinte (cu probe, imagini satelit) situatia de pe teren si dstrugerile din bazele americane. Cat priveste stramtoarea Ormuz, acum s-a trezit prostavanul ca „he doesn’t have the cards”. Ca nu poate face nimic si nici n-ar avea habar de vreun plan. A mai venit cu o idee halucinanta, cica sa trimita 5000 de puscasi marini sa ocupe insula Kharg si sa „controleze Stramtoarea”. Adica 5000 de „sitting ducks” in perimetrul respectiv.
Ce vrea el acum la baza cu tarile membre NATO: pai stie ca e in rahat pina in gat, „in deep shit”, cum ar spune americanii si, atat el, cat si israelienii, cauta „rampa de iesire”, cum au anuntat-o chiar Israelul de curand. Ce ar insemna asta: rampa sa fie europenii membri NATO, adica sa mearga ei cu poaravioane si alte nave acolo, sa apuce sa-si prinda urechile in conflict, iar Trump sa se faca chiscat acasa, declarand ca el a castigat demult razboiul, iar europenii de fapt n-ar mai avea nimic de facut acolo. Orice esec al lor, ar fi, nu-i asa, numai al lor, ca doar el a lasat situatia boboc acolo, cu laurii triumfului. Mai are tupeu sa-i cheme si pe chinezi la treaba asta. Omu’ a pierdut demult orice simt al ridicolului, precum si cei din cabinetul lui.
Acum Italia si Franta incep negocieri separate cu Iranul pentru libera trecere prin stramtoare, cel mai probabil vor urma si alte tari europene. Si destul de probabil ca vor obtine libera trecere, iranienii spunand de fapt ca Hormuz e inchis doar pentru inamici si pentru cei care inca se agatza sa fie de partea inamicilor lor (adica sauditii, qatarezii, Emiratele Arabe…). Asa ca tot ce ar avea nevoie europenii in conditiile astea, ar fi sa se apuce sa mearga cu nave de lupta in zona, ca sa-si puna cep la sansa tranzitului prin stramtoare si sa incerce prin razboi s-o deschida. Sper ca liderii europeni isi vor pastra intelepciunea peste cea a unui pisoi de cateva luni, ca si ala s-ar prinde de perfidia de clovn a lui Trump.
Domnule Sorin, asa cum am aratat la inceputul articolului, tot ce zice si face Trump nu este vointa sa personala ci ordinele manuitorilor din spate, elita bankara.
Toata lumea vede si pricepe infantilitatea idiotica a lui Trump, perversitatea lui si limita joasa a culturii si vocabularului sau de cca. 200 de cuvinte, dar tocmai asta il face un excelent executor al ineptiilor emise de elita kosher.
Trump nu are decat un rol interpretativ, de actor prost treinuit in televiziunea americana ani de zile. El este atat produsul cat si instrumentul kabalei sionist/sataniste.
Nu Trump este vinovat si responsabil de tot ce se intapla in lume datorita politicii externe a SUA, nu, Trump nu are decat rolul interpretativ de postas, transmite ordinele kabalei.
GUILLAUME POSTEL: PRIMUL SIONIST CREȘTIN DIN ISTORIE?
De Bruna Frascolla
Dacă căutăm originile proiectului de a folosi creștinătatea pentru a lua Ierusalimul de la musulmani și a stabili un regim care să-l aducă pe Mesia, un nume care apare este cel al lui Guillaume Postel (1510–1581).
O investigație completă are probabil ca primele repere numele misteriosului David Reubeni și al portughezului Solomon Molcho (1500–1532), doi evrei cabaliști. Numele Guillaume Postel este un reper relevant, deoarece a fost un preot catolic care intenționa să reformeze Biserica – dar a sfârșit fiind judecat de Inchiziție, considerat nebun și interzis să învețe.
Scurtă cronologie
Postel s-a născut sărac în Normandia pe 25 martie 1510, iar când avea 8 ani, părinții săi au murit de ciumă. Dar băiatul era strălucit. La vârsta de 13 ani, devenise deja profesor într-un sat și reușise să economisească bani pentru a studia la Paris.
Acolo, a devenit servitor al umanistului spaniol Juan de Gélida și a învățat spaniola, portugheza, greaca și ebraica fără profesor. La vârsta de 20 de ani, a devenit maestru în arte. Postel a avut multe contacte cu lumea iberică din Paris nu numai datorită șefului său spaniol, ci și datorită Colegiului Sainte-Barbe, cu puternica sa prezență iberică.
Interacțiunea cu colegii i-a permis să învețe portugheza și să devină entuziasmat de munca misionară în Lumea Nouă. Este demn de remarcat faptul că, pentru Europa de atunci, era dificil să se facă distincția între portughezii și evreii din străinătate, având în vedere amestecul mare de evrei din societatea portugheză. Poate că contactul cu aceiași colegi i-a facilitat dobândirea de cunoștințe ebraice. La Sainte-Barbe, Postel a fost coleg cu Sfântul Ignațiu de Loyola, fondatorul Societății lui Isus (1535), și cu iezuitul Sfânt Francisc Xavier.
Plăcut de iberici, Postel a respins totusi o invitație de a preda la Lisabona. În 1536, datorită cunoștințelor sale lingvistice, a acceptat o invitație de a participa la misiunea franceză la Constantinopol. La acea vreme, regele Francisc I al Franței dorea să formeze o alianță cu Imperiul Otoman pentru a lupta împotriva împăratului romano-german Carol al V-lea, care era și rege al Spaniei.
În timpul călătoriei, care a inclus o ședere în Tunisia, Postel a cumpărat cărți în arabă și alte limbi orientale, a găsit un profesor de arabă și a devenit primul intelectual european modern capabil să predea diverse limbi orientale (inclusiv araba). Postel era interesat nu numai de limbă, ci și de creștinii orientali, de Coran și de cultură.
La întoarcerea sa în 1537, Postel s-a oprit la Veneția și s-a alăturat cercului tipografului ebraist Daniel Bomberg – o figură remarcabilă, deoarece a tipărit editio pinceps a Talmudului babilonian. Veneția era un loc al libertății intelectuale, deoarece avea propria Inchiziție, care era indulgentă. În plus, era plină de evrei – o clientelă garantată pentru Bomberg.
Apogeul carierei sale academice a fost între 1538 și 1542, când i-a predat regelui filologie și matematică. Cariera sa s-a încheiat pentru că a decis să se certe cu regele. Postel dorea să traducă Biblia în limbi orientale, să le dea misionarilor și să-i trimită în Turcia, unde urmau să-i convertească pe turci la creștinism.
Provocarea unui conflict cu sultanul nu intra în planurile regelui Francisc.
Inspirat de un spirit misionar, Postel și-a schimbat viața. A scris De orbis terrae concordia (Despre Concordia Globului Pământesc), publicată în două volume în 1542 și 1543. Aceasta avea să fie considerată cea mai importantă lucrare a vieții sale, deoarece conturează planul său pentru lume:
Postel dovedește și justifică rațional creștinismul folosind geometria euclidiană, iar misionarilor le revine, prin rațiune, sarcina de a converti popoarele lumii la creștinism. El trebuia doar să convingă Biserica să adopte dovezile sale raționale ale creștinismului și agenda sa – dar nu a putut convinge nici măcar Sorbona.
Conform lui William Bouwsma (a cărui carte Concordia Mundi I a folosit-o pentru a crea această cronologie), o problemă serioasă a raționalismului lui Postel este că „rațiunea” putea însemna orice: de la geometrie la Cabala.
Astfel, pentru a-și implementa propria agendă „raționalistă”, în 1544 a decis să se alăture noii Societăți a lui Isus. Acolo a devenit preot. Șederea sa a fost de scurtă durată: în 1545, după mustrările publice ineficiente ale Sfântului Ignațiu de Loyola, a fost expulzat din Societate. Postel a susținut că Roma era coruptă, prin urmare, depindea de regele Franței să aleagă următorul papă și să transfere papalitatea în Franța și abia după aceea putea începe Epoca mesianică așteptată de evrei.
Expulzat, Postel s-a dedicat și mai mult studierii Cabalei și, stabilit la Veneția, a început să traducă Zoharul (Cartea Splendorilor), probabil cea mai importantă lucrare a Cabalei, în latină. El a folosit cunoștințe rabinice care să-i susțină teoria conform căreia regele Franței ar trebui să fie regele Monarhiei Universale.
În 1549, tipograful Bomberg i-a finanțat călătoria în Palestina pentru a putea produce Biblii în limbi orientale. Postel petrece un an și jumătate la Ierusalim și Constantinopol, studiind și cumpărând cărți. La întoarcere, descoperă că „Maica Ioana” sau „Fecioara Venețiană” – o doamnă care i-a fost prietenă și, potrivit lui, i-a explicat Cabala, chiar dacă era analfabetă și îl considera fiu – murise în timpul călătoriei sale.
În 1551, are o experiență mistică și este convins că această femeie era Șehina (o emanație feminină a lui Dumnezeu conform Cabalei) și că îl posedase, astfel încât acum sufletul Șehinei locuia în trupul său.
În planul său dement, puternic influențat de Cabale, Maica Ioana era omologul feminin al lui Iisus Hristos; Șehina era omologul feminin al Duhului Sfânt; Veneția era al doilea Ierusalim; și el, Postel, fiind fiul lui Hristos și al Mamei Ioana, a inițiat Noua Eră. În cosmosul kabbalistic, totul este sexuat și, prin urmare, totul are o contrapartidă feminină – inclusiv Hristos și Duhul Sfânt, conchide sincreticul Postel.
Astfel, el predică nebunește. Între 1551 și 1555, publică cel puțin 23 de cărți și era sigur că Apocalipsa se va întâmpla în 1556. Încearcă să-i convingă pe cei doi regi francezi ulteriori, plus pe Împăratul Sfântului Imperiu Roman, să-i adopte planul. În cazul regelui Henric al II-lea, a avut acces la soția sa, Caterina de Medici.
Chiar și așa, Postel pierde din grație în Franța, deoarece a scris o carte în care îl amenință pe rege dacă nu se supune planurilor sale. În acest caz, poporul francez, și nu regele, ar fi considerat Alesul și ar avea dreptul să ducă la bun sfârșit o revoluție franceză împotriva regelui.
În acest moment, Postel credea că o conducere creștină (în absența regelui Franței, poporul francez; în absența poporului francez, Împăratul Sfântului Imperiu Roman; în absența împăratului…) ar trebui să cucerească Ierusalimul și să transfere papalitatea acolo, deoarece Roma este coruptă, iar Șehina se manifestă în plenitudinea sa doar în Ierusalim.
Pentru cucerire, Postel a oferit materialul său raționalist; dar, dacă turcii nu voiau să asculte de rațiune, ar fi necesar să se recurgă la arme pentru a-i elibera pe orientali de tiranie: un neoconservator avant la lettre! Când se va întâmpla acest lucru, toate cunoștințele oculte vor fi dezvăluite și toată lumea va trăi aceeași religie – ceea ce înseamnă că întreaga lume va fi kabbalistă, la fel ca Postel însuși.
În cele din urmă, Postel a fost prea mult chiar și pentru indulgenta Inchiziției venețiane. În 1555, era teafăr și nevătămat în Austria când a aflat că Inchiziția venețiană îi plasase cărțile pe Index, așa că a plecat de acolo în grabă pentru a încerca să-i învețe pe inchizitori Rațiunea.
Pe parcurs, a încercat chiar să predice maselor cuvântul Fecioarei Venețiene. Drept urmare, Postel a fost considerat nebun de către Inchiziție. Și-a trăit ultimii ani în izolare, interzis să fie profesor, amărât, neclintit în convingerile sale. Pentru că era nebun, era un caz de milă, nu de pedeapsă.
Aspecte sioniste
Sionismul religios, fie evreu, fie creștin, este caracterizat de credințele
(1) în eterna excepționalitate a evreilor și
(2) în rolul activ al sioniștilor în împlinirea profețiilor (fie că este vorba de venirea lui Mesia sau de întoarcerea lui Isus).
Un fapt relevant al sionismului religios evreiesc este că există doi Mesia: Mesia ben Joseph ar fi un pregătitor secular pentru venirea lui Mesia ben David, care este adevăratul Mesia. Consultând site-ul web Chabad, vedem că această credință predomină în cea mai importantă mișcare sionistă religioasă evreiască.
Credința că un monarh creștin va cuceri Țara Sfântă și va inaugura Era Mesianică nu era neobișnuită în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Prin urmare, este rezonabil să credem că astfel de monarhi ar fi Mesia ben Joseph din Cabala, chiar dacă nu folosesc acest nume.
Un fapt relevant este că evreii cred că Mesia ben Joseph va fi ucis în război – și ne putem chiar întreba dacă această credință nu este o lectură cabalistică a Apocalipsei, în care se găsește Bestia, care va fi învinsă înainte de Judecata Finală. În lumina Cabalei, este logic ca cineva despre care nu se știe că este evreu să joace acest rol, deoarece un descendent al lui Iosif aparține uneia dintre cele zece triburi pierdute ale lui Israel.
Postel preferă să apere dreptul francezilor la tronul universal al Erei Mesianice prin intermediul lui Flavius Josephus, care îi consideră pe gali descendenți ai lui Gomer, fiul cel mare al lui Iafet, fiul lui Noe. Astfel, francezii au un drept de primogenitură, iar Iafet este considerat pe jumătate evreu.
Cu toate acestea, el era foarte conștient de profeția lui Mesia ben Joseph. În „Comoara Profețiilor Universului”, el scrie că evreii „au și o tradiție care spune că există există un Mesia sau Hristos [sic] care trebuie să fie fiul lui Iosif prin Efraim, care trebuie să fie ucis în războiul lui Gog și Magog, iar apoi va exista un Hristos sau Mesia, fiul lui Iuda [care este un strămoș al lui David], înviat și confirmat în timpul domniei sale, care va fi fondat la Ierusalim […].
Totuși, primele războaie pe care le va purta fiul lui Iosif menționat anterior vor fi împotriva Romei și împotriva lui Armilus (așa cum îl numesc ei pe Anticrist). […] Necunoscând trunchiul, [evreii] așteaptă prima ramură, care va fi omul pur, în loc de Dumnezeu și om în același timp, și va fi, în ceea ce privește trupul, al Edomului [același lucru cu Roma, în Cabala] sau al lui Iafet, dar, în ceea ce privește spiritul și virtutea, va fi a celui care are în sine nemurirea pe care, crescând puțin câte puțin și înmulțindu-se, o dăruiește și o distribuie membrilor săi, astfel încât talmudiștii spun: un neam, chiar dacă este idumean [adică roman], dacă studiază Legea cu o conștiință bună, va fi la fel de mare ca părintele suveran al Legii.
Pentru a fi acesta, este ales un rege al francezilor sau al galilor, care prin fapte bune își face sigură vocația și predestinația.” Un alt lucru important care îl plasează pe Postel ca reper al sionismului creștin este faptul că acesta speră ca o putere temporală să construiască al Treilea Templu: „Dumnezeu, prin Isaia, îl numește pe Cirus slujitorul său și Hristosul sau Mesia său, ca prefigurare a ceea ce se va face acum în tot universul, construind ultimul Templu al Ierusalimului, mama generală a universului, așa cum Cirus, regele Persiei, din ordinul său în favoarea evreilor, a poruncit și a făcut al doilea Templu al legii iudaice, așa cum atunci din ordinul lui Cirus […], este necesar ca acum ultimul Cirus să construiască printre creștini, care sunt ultimii și adevărații evrei, un alt [templu] în locul celor precedente.”
Până în ziua de azi, propaganda sionistă (evreiască, creștină sau chiar atee) laudă figura lui Cirus atunci când discută despre politicieni. În plus, merită menționat faptul că Postel, în aceeași lucrare, se referă la Hristos ca fiind „adevăratul evreu și Dumnezeu”, în această ordine – și este cel mai comun lucru din lume în mediul evanghelic sionist să se evidențieze mai întâi identitatea evreiască a lui Hristos, confundând iudaismul antic, iudaismul talmudic și Cabala.
O confuzie demnă de Postel.
Este posibil să se găsească o fixare excesivă asupra iudaismului în Marea Britanie în anii 1530, înainte de nebunia lui Postel. Cu toate acestea, calviniștii britanici aveau o poziție pasivă: credeau, de exemplu, că evreii se vor converti spontan la aflarea despre creștinismul adevărat, liber de corupția romană.
Totuși, din câte știu eu, nu aveau un plan de a folosi un monarh creștin pentru a recuceri Ierusalimul și a începe Era Mesiană. Prin urmare, până la proba contrarie, cred că este corect să-l considerăm pe cabalistul Guillaume Postel primul sionist creștin din istorie. Și, mai important, cred că este normal să considerăm Sionismul creștin ca o infiltrare a Cabalei în creștinism.
Sursa: https://strategic-culture.su/news/2026/03/18/guillaume-postel-the-first-christian-zionist-in-history