Ce legătură are Mugur Isărescu
cu Roşia Montană?
de VALENTIN VASILESCU
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.
După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.
Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 100 de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară. Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?
Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.
http://romanian.ruvr.ru/2013_11_29/Cati-bani-este-dispusa-China-sa-investeasca-in-Romania-7554/
Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numitTestamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
http://romanian.ruvr.ru/2013_11_27/Cum-a-subminat-Nicolae-CeauSescu-economia-nationala-3348/
Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
Ma poate lamuri cineva daca exista vreo legatura intre gen. Silviu Predoiu ( cel pomenit in text) si maimutoiul pdl-ist, fost ministru al …. care si-a gasit subit vocatia ….de viitor candidat la presedintia Romaniei !?
„patriotul” s-a indreptat spre locul executiei cântând internationala, nu Desteapta-te române.
E o întrebare interesantă, pe care ne-am pus-o mulți: de ce a ținut NC să moară cântând Internaționala?…
Norocul nostru: Dacă ar fi cântat Deșteaptă-te, române, acest cântec n-ar mai fi ajuns imn național! Cel puțin deocamdată! Ci abia peste câțiva ani, după reabilitarea lui Ceaușescu în ochii tuturor românilor…
Toată lumea știe că ceva n-a fost în regulă cu ceea ce numim revoluția din 89.
Curios că tare puținei bănuie că execuția a fost regizată deși asta explică multe.
– calitatea filmului de doi bani găuriți.
– unghiurile filmărilor, cum am zis vai ș-amar, numai un meseriaș al minciunii le pute alege.
– chestia cu cîntatul internaționalei este luată din dramele teatrale.
– operator Sîrbu…ce-a ajuns bine după evenimente.
Mai sînteți cu mine?
– cum putem crede că cineva ce-a avut frîiele-n mînă atăta amar de vreme este lăsat pe marginea drumului să facă autostopul.
– cel ce i-a luat cu mașina, atît de „timorat” de regimul securisto-ceaușist, nu-i tremură chiloții și-i dă pe mîna…insaidărilor.
Continuăm?
– oare „procesul” n-a fost filmat altădată?
– cine crede că n-au avut sosii?
– de ce le-au trebuit cîteva zile pînă să dea filmul execuției la teveu? Să mărească suspansul? Trebuia refăcut după evenimente neprevăzute?
Cumva-i la fel cu sinuciderea lui Hitler; expertiza sovieticilor crezută pe cuvînt. Și aici, precum la Gadafi sau Sadam, media dominantă și iscoditoare, cînd are comandă, n-a găsit nimic ciudat.
Mai oamini buni v-ati pus vreodata intrebarea de ce toata lumea asta se lupta dupa aur ? O explicatie ar fi ca vor jidovii sa-l stringa pi tat ,tat la dinsii in cufere .E cea ma plauzibila explicatie .Alta ar fi ca tot aurul pleaca de pe tera la extraterestrii ,la demoni ,care il folosesc pe planeta dumnealor ,cica la protectia planetei contra radiatilor cosmice %&^$ ?
Domnule Nicu, chiar credeți în existența extratereștrilor care ne vizitează? Păreți om serios!
In cazul meu ,nu se pune problema daca cred .Eu am vazut in doua rinduri obiecte zburatoare care zburau in zig-zag cu viteza ,cred , in jur de 100.000 km pe ora .Estimatie facuta de pe acoperisul unei cladiri unde urmaream apropierea cometei Haley prin 96 .Iar odata ziua am vazut un obiect sferic traversind bolta cereasca ,deasemeni cu o viteza fantastica de 100 de ori mai rapid ca un avion care se deplaseaza pe cer.E plin de imagini pe you-tube ,dar oamenii le cred falsuri (Exista si falsuri dar nu toate). Eu nu am complexul indoieli , dar ii inteleg pe cei care se indoiesc .Eu incerc sa inteleg fenomenul si sa descopar daca aceste entitati influenteaza anumite decizii politice de pe tera si toate studiile pina acum ma determina sa cred ca DA.
DUMNEAVOASTRA, DOMNULE COJA, CHIAR CREDETI CA SINTEM SINGURI IN UNIVERS? MAI STUDIATI, DOVEZI SINT PESTE TOT. NUMAI CINE NU VREA SA VADA, NU VEDE….
Glumiti?
Valentin Vasilescu, pilot de aviatie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni !
Poporul roman este sub un asalt al raului .Ceea ce Reagan numea imperiul raului sint chiar ei.Grecia a supravietuit 500 de ani sub dominatia ottomana in biserici si monastiri ,oare romanii cum vor supravietui de acum incolo sub dominatia imperiului raului european ? Romanii nu au putere sa-i izgoneasca ,oare ce trebuie facut? Sa coboare toata natiunea in Resistence in under-ground ??? Acesta sa fie cuvintul de ordine Resistence .Tot omul de bine sa se opuna cumva ,sa se eschiveze ,sa le deraieze planurile ,sa ii saboteze pe ocupantii Romaniei ,bancherii si corporatiile si pe slugile lor. Eu as mai face ceva ,as investii toti banii in ruble ,as face toate tranzactiile in ruble sa vezi in ce panica ar intra banditii europeni si americani.Oricum rubla e in crestere ,Rusia are resurse si e o piata extraordinara pentru produsele noastre .America si Europa sint secatuite ,daca nu jefuiesc alte tari -Irak,Libia,Romania- nu au nimic.
Chestiunea ruseasca merita atentie. Daca nu cumva Rusia, China si Occidentul nu sunt decat doua fete ale aceleiasi monede.
Domnule Nicu,
Pe ce planeta traiti? Cine mai face tranzactii in ruble astazi, in Romania?
Cine-i destept !
Constantine, raul ne vine de la suflet, asa ca nu-l mai cauta pe la altii. Vino in Romania si incearca sa-i convingi pe romani sa coboara underground si-ai sa vezi cati te vor urma. Poate te mai trezesti si cu capul spart.
In ceea ce priveste rublele, de ce nu abandonezi Continentul american ca sa te duci in Rusia daca-i asa de grozava? Hai, fa primul pas, fi exemplul pentru altii.
24 de tone (24.000 de kilograme!) un biet IL 18! Cred ca bravul inginer rus, Ilusin, s-ar rasuci in mormint!
Daca ar fi fost un Hercules as mai spune!
Citez dintr-un poet necunoscut, draga mie:
„Cind eram copil si mergeam la munte,
Vazui o rata care dansa c-o vulpe…
Si-un urs ce incalta niste ciuboate,
Si-un prost ce le credea pe toate!”
Stie cineva cine a fost poetul? L-am citit si memorat foarte repede cind eram copil; in Bucovina! Mi se pare genial si imi pare rau ca nu-I mai stiu numele!
Sa auzim numai de bine!
cu mult regret nu mai pot sa particip la o asemenea discutie contradictorie.pentru mine ,personal,comunismul a insemnat ceva satanic,demonic, complet lipsit de simtaminte nobile omenesti.desigur fiecare individ are dreptul la opiniile lui.gm
Prin ’87, fiul meu s-a captusit cu o mononucleoza din cauza unor analize la spitalul Colentina, unde mustele umblau pe mesele din laborator, chiar si pe vata „sterila”.
Este internat la spital intr-o rezerva cu alti copii bolnavi de alte boli infectioase, total diferite asa incat pericolul de epidemie era asigurat. Desigur totul era justificat prin lipsa de spatiu, desi despre curatenie nu se soptea un cuvant, chiar daca gandaci colcaiau la vedere, in plina zi, pe paturi si prin toate colturile.
Doctorul ne-a declarant franc ca medicamente nu exista dar ca metoda cea mai buna pentru ameliorare ar fi limonada din lamaie adevarata indulcita cu miere de albine.
Totul bun, atata doar ca lamai nu se gaseau in Romania lui „Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru popor”. Nu se gasea nici miere de albine, nu se gasea nici unt, uleiul era atat de abundant incat se dadea cate 1 litru pe luna pentru o familie, ca si kilogramul lunar de zahar. Nu mai vorbesc de cozile de la 1-2 noaptea pentru a apuca niste ghiare de pui, celebrele „tacamuri”.
Si totusi, am batut carciumile Bucurestiului, reusind sa cumpar pe sub mana cate o lamiae cu 25 de lei, ba uneori cate un ospatar milos, auzind pentru ce aveam nevoie, mi-o dadea si pe gratis.
Si cand vad ca mai suntn astazi unii care-l bocesc pe acest criminal al romanilor care a fost Ceausescu, ma intreb pana la ce nivel mai poate cobora demnitatea romanului si cati ani ii mai trebuie sa scape de acest blestem al spiritului de sclav plecat in fata celui puternic si cu limba subtire si mincinoasa.
Poate avem gene amestecate cu ale nord coreenilor care aduleaza familia dictatorului Kim dincolo de orice ratiune.
Sigur, la asta contribuie si indivizi ca acest Valentin Vasilescu care o fi trait in cercul restrans al puterii „patriotului Ceausescu” avand intr-adevar de toate de la „magazinul partidului de la sosea” al nomenclaturii PCR-iste.
Sunt pur si simplu consternat, domnule Ion Coja, cand vad ca promovati astfel de material de propaganda desantata care ridica in slavi meritele unuia dintre cele mai nefaste regimuri de oprimare.
Oare aveti si dumneavoastra nostalgia „vremurilor bune”, comuniste?
Eu nu am atâta siguranță de sine ca dvs, domnule Popescu. Experiența de viață la care am ajuns mă îndeamnă, în continuare, să ascult și părerile altora, iar dacă am deschis acest blog – care mă costă ceva bani și mulți nervi, blog pe care să-mi spun păsul, nu concep să nu pun pe blog și părerile altora, indiferent că se potrivesc sau nu cu ale mele. Totul este să fie scrise într-un stil matur, cu argumente și țintind îndreptarea lucrurilor, repararea dezastrului, încurajarea făptuitorilor, dar și a idealiștilor.
Și pe dvs, ca și pe alții, vă încurcă cuvintele de care vă folosiți. În mod special cuvîntul comunism! Eu nu pot folosi acest cuvînt atât pentru faptele Anei Pauker, cât și pentru faptele lui Nicolae Ceaușescu! Sunt entități net diferite. Câteodată greșesc și folosesc și eu acest cuvînt, dar de regulă îl evit, căci nu ne-am pus de acord asupra sensului său!
Am să vă povestesc o mică întâmplare, din familie: înainte de 1990, când îmi făceam auto-biografia, treceam la averea părinților înainte de 1944 zece hectare de pământ… Cam atâta ziceam eu că vor fi fost! După 1990, când s-a dat legea retrocedărilor, o vedem pe mama că începe să scoată acte peste acte și se fac vreo 100 hectare!… Am rămas paf toți trei frații Coja! De ce nu ne-ai spus, mamă, că am avut atâta pământ? Răspunsul maică-mii: „Am văzut că sunteți așa de porniți împotriva regimului și n-am vrut să vă înrăiesc mai tare!… Dar să știți că eu, cu alea o sută de hectare de pământ, tot eram îngrijorată că n-o să vă pot ține la școală pe toți trei!… Dar uite că comuniștii v-au ținut la scoală pe toți trei, așa că să nu-i mai înjurați!”
Alta: Prin anii 70, eu și frații mei am demolat casa veche și am făcut una nouă, cu 2 etaje, pe Cuza Vodă 33. A urmat intervenția comisiei de la legea 18, cu averile ilicite, care, făcând niște abuzuri teribile, ne-au găsit că nu putem justifica suma de 40.000 lei și ne-au pus s-o plătim! În tot acest timp, al cercetării și al procesului, eu am zis întruna către ai mei să stea liniștiți că nu se poate să nu se facă dreptate până la urmă!… Am bombardat cu memorii Comitatul Central, Procuratura Generală, și până la urmă ni s-a făcut dreptate. Ba mai mult: activiștii PCR locali, care erau vinovați de abuz în acest proces, au fost destituiți, în frunte cu, la data aceea vestitul tovarăș, Tăvală! Memoriile mele depuse la CC au pus în mișcare instituția numită Controlul Muncitoresc!… N-a iertat nimic!
După 1990, sunt de 20 de ani în proces cu statul român ca să recuperez moștenirea și nu am reușit mare lucru. Pregătesc dosar pentru CEDO… Am fost și senator, dar dacă nu am fost din cooperativă, nu a contat. Ca unul pățit, vă pot spune că justiția ceaușistă – nu comunistă, cea de după 1964, a existat, cât de cât, mult mai adevărată decât cea de azi!
Tot timpul am considerat că legea 18 este o lege bună, chiar și atunci când în temeiul ei ai mei au fost condamnați pe nedrept!…
Da, duc dorul posibilității pe care am avut-o până în 1990 de a reclama undeva abuzurile și de a produce astfel efecte, dacă nu imediate, dar totuși în timp util. Voi publica zilele următoare memoriul prin care am pricinuit îndepărtarea din demnitatea respectivă a unui mebru al CC. O să vă cruciți ce vină a avut bietul om!…
Mai vorbim.
Nu, domnule Coja, nu cuvantul „comunism” ma oripileaza, ci mi se ridica sangele la cap atunci cand vad ca se aduc osanale SISTEMULUI COMUNIST.
Imi spuneti ca acela a fost un sistem drept. Poate pentru unii membri de partid. Hai sa spunem vreo 3 milioane cat s-a vehiculat prin presa. Dar restul, cei care au trait in „sistemul cel drept” ca nemembri de partid?
Tatal meu, a murit de inima la 60 de ani, fiind detasat timp de vreo 10-15 ani la Fetesti si Calarasi, venind acasa doar odata la doua saptamani. Si asta din cauza dosarului de „intelectual cu origine nesanatoasa”. Si tot din cauza „originii nesanatoase” a trebuit sa intru si la liceu, si la facultate in limita a 25% din locurile premise pentru asemenea indivizi nedoriti de „sistemul drept”.
Mai tarziu, am castigat, pe primul loc, concursul de inginer I, cel mai inalt grad profesional. Am fost chemat si mi s-a spus ca nefiind membru de partid, „sunt indicatii” ca acest post sa fie ocupat de un membru de partid, dar ca mi se poate oferi, cel mult, gradul II.
Asta-i dreptatea acelui sistem pe care-l regretati, domnule Coja.
Sigur, dumneavoastra ca membru de partid si secretar PCR la Universitate, ati avut alte drepturi de la „sistemul drept”.
Parerea mea este ca art trebui sa ramanem cu perceptiile personale pe care le avem, fara a incerca sa facem prozeliti.
Eu am incetat sa ma uit in urma, am iertat, dar, ca om, nu pot sa accept sa mi se puna in fata o oglinda stramba, in care culoarea neagra a iadului comunist sa-mi fie prezentata ca albul neprihanit al sperantei si inocentei, iar ultimul mare calau al regimului communist din Romania sa fie declarat victima.
Poate va intrebati ce caut pe blogul dumneavoastra care va costa bani si nervi. Ei bine, intru, din cand in cand, pentru a vedea daca pot ajuta punctual anumite proiecte legate de o mai buna reconstructie nationala a Romaniei. Nu social, nu politic, deoarece, acestea tin de ideologii si doctrine care de multe ori se bat cap in cap. Cred ca nu acesta este rolul societatii civile neangajate politic.
Dar sunt atatea alte domenii in care societatea civila poate avea un cuvant de spus (daca este organizata): cultura, invatamant, sanatate, chiar relatii internationale si, mai ales, redefinirea natiunii si statului national aflate astazi in ruina.
Mereu greșit informat sunteți! Și mai ales citați greșit, punând în gura preopinentului vorbe pe care nu le-a spus!
1.Am adus osanale sistemului comunist?! De unde scoateți asta? Am cerut doar să reconstituim corect faptele, realitățile de odinioară. Și să-l judecăm cumpătat pe Ceaușescu, pentru faptele sale! Nu el a inventat sistemul. El l-a găsit gata instalat, în funcțiune. Trebuie să ne întrebăm cum au mers lucrurile sub guvernarea sa. S-au schimbat în mai bine sau în mai rău!
2. La fel aiureala cu „albul neprihănit al speranței etc.” De unde ați scos vorbele astea? Nu e cusher ce faceți!
3. La terminarea facultății când Alexandru Graur a dat să mă oprească asistent, i s-a spus că n-am origine sănătoasă și că nu sunt membru de partid. Da, o regulă tembelă. Mulți studenți eminenți au pierdut startul în viață din cauza acestei reguli. A institut-o Ceaușescu? Nu! Dimpotrivă, a relaxat-o!
4. Nu am fost secretar PCR! Îmi pare rău ptr dvs! Și, cum ați citit în precedenta misivă, am avut de furcă cu politrucii din PCR! Dar i-am simțit, de la un an la altul, că sunt în pierdere de teren! Lucrurile evoluau spre normalizare! Asta este esența acelor ani! Azi nu simțim de nicăieri că ar exista asemenea tendință! Dimpotrivă! Eram siguri că după Ceaușescu, cei care urmau să vină, alde Traian Ștefănescu și chiar Nicu Ceaușescu, multe anomalii se vor îndrepta. Erau multe de îndreptat. Dar ce era mai important exista deja și funcționa: o economie performantă!
5. Nu e adevărată povestea cu 25% din locuri rezervate pentru cei cu origine nesănătoasă. Greșiți sau umblați cu șoalda? Pe vremea lui Ceaușescu nu au funcționat asemenea restricții. A mers pentru liceu numai până în 1953 sau 54, iar la facultăți numai în perioada 1958-62, vestitele „burse de sfat”. La data când ați dat dvs examen la facultate sau la liceu, nu mai funcționau aceste reguli. Chiar dinainte de venirea lui Ceaușescu!
6. N-am fost secretar de partid! Nu am prezentat încredere. Iar membru PCR am ajuns datorită lui Romul Munteanu, în 1969. Ne-a luat deoparte pe mai mulți, asistenți și studenți mai răsăriți(Culianu, Dumitru Radu Popa, silviu Angelescu) și ne-a spus că trebuie să intrăm în PCR, citez: „sistemul nu poate fi schimbat decât dinăuntru!” Am discutat și cu Țuțea subiectul, mi-a recomandat să intru în PCR. Nu-mi pare rău nicio clipă că am fost membru PCR. Duc dorul adunărilor de partid! Am să povestesc cum erau la noi, la Universitate! Am reușit să schimbăm sistemul? Eu cred că da! Tocmai de aia au desființat PCR în 89! Evolua spre „mai bine”! Chiar dacă unii ar putea să spună că nu era bine! Da, nu era bine, dar lipsea puțin ca să fie bine!
7. tatăl dvs a murit la 60 de ani din cauza lui Ceaușescu? Probabil că așa a fost! Tatăl meu a murit tot la 60 de ani, dar nu din motive politice. Din motive politice, când comunismul i-a luat toată agonisita, în 1948, mama s-a temut pentru tata să nu-și ia zilele! Au fost mulți care n-au rezistat atunci șocului naționalizării! Dar ce vină a avut Ceaușescu?! Repet: despre faptele și politica lui Ceaușescu este vorba, nu despre „comunism”! Știm cui să mulțumim pentru aducerea comunismului în România! Nu lui Ceaușescu!
8. Ni se părea nedrept ce se întâmpla în situații precum cea descrisă de dvs. A fost preferat un membru PCR? Asta se cheamă clientelism politic. A dispărut clientelismul politic odată cu dispariția lui Ceaușescu?
9. Nu am făcut niciodată prozelitism, ci am fost interesat numai de aflarea adevărului! L-am aflat? Rar și nesigur! Dar căutarea adevărului este mai importantă decât aflarea lui. Căutarea adevărului înarmat cu bună credință și teama de a nu greși față de Dumnezeu!
1. Este gresit termenul „osanale”? Bine, retractez, aveti doar regret dupa sistem. Si asta se vede din titlurile articolelor despre Ceausescu si din comparatia cu prezentul.
2. Cand un sistem (communist) vi se pare mai bun si tolerabil decat prezentul, va rog sa-mi permiteti sa am si eu interpretarile mele.
3. Ceausescu a inasprit, nu a relaxat drepturile romanilor. Nu confundati relaxarea temporara din anii 70-77, care a fost urmata de o exacerbare a cultului personalitatii, deci o cotitura spre dictatura. Nu uitati identificarea lui Ceausescu cu Romania, prin partidul al carui membru, inteleg ca totusi ati fost (Partidul-Ceausescu-Romania). Sau poate va mai aduceti aminte si de „epoca de aur” cu un Ceausescu present pe toate posturile de televiziune (2) pe intreaga perioada de transmisie (2 ore).
4. Pe Wikipedia (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Coja) scrie ca ati fost secretar PCR la Universitatea din Bucuresti. Daca este gresit acolo, imi cer iertare pentru colportarea unui neadevar.
5. Dumneavoastra gresiti, eu am dat examene de admitere pe cele 25% locuri, atat la liceu cat si la facultate. Exact dupa ce am dat examenul de admitere la Politehnica, s-a renuntat la aceasta discriminare … politica.
Un alt coleg de-al meu, Victor Boeru, baiatul unuia dintre fratii Boeru din Constanta, a trebuit sa fie infiiat de o ruda a acestora, ceferist, deoarece i-au lipsit cateva sutimi (din cele 25% locuri) pentru a fi admis la liceu.
7. Ceausescu a dus comunismul „pe culmi nebanuite”, asa cum afirma la unison propaganda comunista a timpului.
8. Nu-i vorba de clientelism politic in comunismul ceausist, ci de politica de partid si de stat (de fapt acelasi lucru). Asta deoarece era vorba de un drept castigat prin concurs pentru o functie care se acorda pe baza de merite profesionale. Acum este vorba de ocuparea unor pozitii administrative pe criteria politice. Sa nu amestecam lucrurile.
Cum spuneam, odata lamurite, sper, niste pozitii, poate totusi gasim un numitor comun pentru, ceeace spuneam, recladirea din starea de ruina a societatii si natiunii.
Pana atunci, va urez, dumneavoastra si celorlalti participanti gazduiti pe acest forum, un Craciun fericit alaturi de cei dragi!
De ce s-a dus Ponta la Berlin? Ce a avut să-i comunice Angela Merkel politicianului român? Surse din zona serviciilor secrete ne sugerează lucruri care ne fac pielea de găină. E foarte adevărat că majoritatea premierilor români din ultimii ani au fost chemaţi la Berlin, însă atunci pentru diverse afaceri „mărunte”. Atât Boc, cât şi Tăriceanu de două ori, au fost chemaţi de către Merkel pentru a primi diverse instrucţiuni.
De astă dată, Ponta a stat la o întâlnire formală, în biroul cancelarului German în spatele uşilor închise doar 7 minute. 7 minute în care i s-a comunicat ceva. Conform relatărilor oficiale, discuţia lui Ponta cu Merkel a durat doar 4 minute, însă martorii oculari spun că 7 minute. Mai trebuie amintit că Ponta a fost primit neobişnuit de protocolar, cu gardă de onoare şi tot dichisul specific vizitelor la nivel înalt.
După întâlnirea formală, a urmat un dineu oferit de Angela Merkel în contextul vizitei premierului român. Dineul a început aşa cum era programat la orele 19:30, urmând ca acesta să dureze până la 20:45, însă s-a prelungit cu aproape o oră. Premierul român şi cel german au discutat tête-à-tête pe terasă, între 4 ochi aproximativ 30 min. Apoi, cei doi s-au întors în sala dineului şi au luat loc alături de consilieri.
Mai trebuie spus că dineul a fost de fapt un work diner, întrucât la el au participat şi consilierii ambelor părţi, iar în urma discuţiei de pe terasă, s-au semnat anumite acte.
„După discuţia de pe terasă (la care nu a avut nimeni acces), Ponta a fost terminat”, spun martorii oculari. Din ceea ce a răzbătut din sala dineului, se pare că pe terasă Merkel ar fi spus ceva despre Roşia Montană. Discuţia pe această temă a continuat şi înăuntru, însă foarte voalat, cu referiri dese la Transilvania. De asemenea s-au făcut dese referi la autonomie.
Acum începe partea extrem de interesantă a poveştii. Şi îi spun poveste pe bună dreptate. Dacă până acum m-am menţinut în a relata fapte care pot fi verificate, de aici intrăm pe un teren pur speculativ, în care se încurcă informaţii contradictorii.
Vă rog aşadar – ca îndemn general – să nu credeţi nimic din ceea ce auziţi şi doar jumătate din ceea ce vedeţi cu proprii ochi.
Sursele noastre pretind că adevărata miză a întâlnirii din iunie de la Berlin ar fi Roşia Montană, cu implicaţii geopolitice ameţitoare.
Pe scurt, Merkel l-a anunţat pe tânărul politician român că personaje supra-statale şi supra-politice sunt interesate de resursele de la Roşia Montană şi că ele vor fi luate oricum. Dacă devine necesar – deşi cancelarul ar fi specificat că momentan nu se pune problema – Transilvania capătă în întregime calitatea de stat suveran, cu un guvern propriu instalat la Cluj. O altă variantă doar de pedepsire, ar fi declararea unei Regiuni Autonome Maghiare (RAM) cu un guvern propriu la Tg. Mureş, recunoscut rapid de ţările NATO şi în special de Statele Unite, dacă oficialii României nu găsesc căile potrivite pentru exploatarea zăcămintelor.
Partea bună e că nu interesează pe nimeni cine anume operează acele resurse, important e ca ele să ajungă acolo unde trebuie indiferent de costuri. Astfel s-a dat undă verde României să opereze zăcământul aurifer, dar mai ales pe cel de metale rare, inclusiv wolfram.
Ponta şi-ar fi exprimat îngrijorarea pentru cariera sa politică, dat fiind faptul că în rândul cetăţenilor români, Roşia Montană a devenit un subiect extrem de delicat. Fără menajamente i s-a spus că dacă nu face ceea ce trebuie, chiar pe timpul mandatului său, România se va destrăma, iar cei interesaţi vor discuta problema direct cu noile oficialităţi ale Transilvaniei.
De asemenea s-a discutat problema politică a împingerii graniţei NATO (UE) pe Nistru, iar Ponta a primit asigurări că acest lucru e aprobat deja de către Kremlin. În mod firesc există o opoziţie puternică din partea Ucrainei, însă această opoziţie e neglijabilă din punctul de vedere al Berlinului şi Washingtonului.
S-a abordat în acest context şi noul proiect Nabuco – Nabuco West. Acesta ar urma să fie semnificativ mai mic şi să traverseze doar Bulgaria, România şi Ungaria, ajungând în Austria, Turcia şi Georgia fiind lăsate pe dinafară. În acest context Turcia s-a îndreptat spre alt proiect – TANAP (Conducta Trans Anatoliană), care în viziunea Turciei ar putea fuziona mai târziu cu Nabuco Vest.
Germania are astfel un interes absolut pentru Nabuco, în orice context, astfel că l-a îndemnat pe premierul român să facă lobby pentru trecerea la realizarea proiectului.
Mai multe detalii despre acest proiect aici
http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-12275689-oficial-proiectul-nabucco-fost-modificat.htm
În acest context Ponta a luat act de realităţile politice la nivel înalt şi de lupta fără scrupule pentru resurse. A promis că va susţine toate proiectele Germaniei în regiune şi a lăsat să se înţeleagă că Merkel poate transmite superiorilor domniei sale acordul său pentru ORICE PROIECT ÎN ORICE FORMULĂ, câtă vreme România e lăsată în graniţele sale.
Drept recompensă Merkel l-a mângâiat uşor pe cap cu posibilitatea ca Dimler Benz să construiască o fabrică în România, unde să se producă cutii de viteze pentru Mercedes. Deja constructorul german are o filială la Cugir, unde a promis să investească 300 mil. euro. Ponta a discutat şi cu Deutsche Bank care doreşte să deschidă un serviciu financiar la Bucureşti, oferind astfel 700 de locuri de muncă.
Întrebat fiind la întoarcere, unde a afişat o mină macabră dacă o poate considera prietenă pe Angela Merkel, Ponta a spus „Sunt premieri în Europa pe care nu m-aş feri deloc să-i numesc prieteni: e prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, cancelarul Austriei sau premierul Slovaciei, a răspuns Ponta. Nu pot să spun acelaşi lucru despre Angela Merkel, însă ea este un om foarte pragmatic şi foarte raţional în ceea ce face şi nu ştiu dacă are prieteni sau neprieteni în România, dar în mod sigur vede relaţiile româno-germane într-un mod extrem de raţional. Faptul că am discutat în viitor, care va fi poziţia României sau care e poziţia Germaniei, înseamnă că m-a considerat un partener de discuţie” – sursa .
Rezumat: Ponta a fost anunţat că harta Europei de Est se poate modifica în orice moment dacă România nu face ceea ce trebuie. Alipirea Moldovei la România, dar şi pierderea Transilvaniei întregi sau crearea unei enclave maghiare în interiorul Statului Român sunt raţiuni care depăşesc o Românie în metastază. O Românie fără armată, fără economie în general, fără agricultură sau elite intelectuale.
Se pare că din raţiuni care nu au nici o legătură cu România sau Moldova, această unire formală se va face, întrucât UE şi SUA sunt interesate de împingerea spre Est a graniţei NATO. Ceea ce l-a „terminat” însă pe premier a fost exact posibilitatea ca odată cu unirea Moldovei cu România, să aibă loc desprinderea Transilvaniei.
În contextul în care cererile UE pentru crearea unui stat ţigănesc în Sudul României devin tot mai vocale, misiunea lui Ponta e extrem de complicată. El are de ţinut în frâu o Românie gata să se destrame prin ea însăşi.
Indiferenţa poporului român la valorile reale ale vieţii şi îmbuibarea sa cu cârnaţi timp de peste două decenii ne-au adus aici. Ca România să nu mai însemne absolut nimic în relaţiile internaţionale. Ea poate face acum doar politică şi răspunde cu „Da, să trăiţi, aşa vom face” celor interesaţi de resursele sale excepţionale.
CITESTE SI DA MAI DEPARTE!
Buna analiza .Noi romanii am ajuns sa fim cunoscuti drept „filipinezii ” Europei ,cei care culegem capsunile si spalam masinile ,iar romancele fie sint prostituate fie au grija de batrini ,meserii nobile de altfel si utile pentru societate ,dar i-a uitati-va la jidani ca si ei sint peregrini,dar nu prinzi unul la munca ,toti se plaseaza unul pe altul in pozitii de putere si confort .Asta e secretul jidovilor ,se ridica unul pe altul,nu conteaza ca unul e mai prost ,nu-l descurajeaza ,il instruiesc si ii gasesc si lui o pozitie de parazit pe la vre-o casa de moda sau actor de comedie ,ar trebui sa ne dea de gindit asta …….
Mai fratilor, nu mai puneti botul la diversiunile astea lansate de baietii lu’ nasu’ Maior! Daca ar dori, intr-adevar, sa rupa Transilvania de la Romania, credeti ca s-ar impiedica de un pupat in fund de catre Ponta? Sau de nu stiu ce compromisuri privitoare la accesul la resursele naturale ale Romaniei? Ce aparare mai avem astazi? O gasca de jandarmi inarmati cu pulane? Cateva MIG-uri cu durata de functionare depasita si tancuri T 52 din al doilea razboi? Plus planuri de mobilizare in care apv-istii de cariera sunt ofiteri de stat major, urmand ca trupele sa fie conduse in camp de ingineri, medici, etc, care sunt ofiteri de rezerva si care habar nu mai au unde e siguranta unei arme?
Din pacate, pe fond, redati corect situatia actuala a capacitatii de aparare a Romaniei, cu corectia ca tancurile sunt T-55…
Intr-adevar, raposatul a avut meritele lui. Pacat ca s-a legat de biserici si le-a demolat sau translatat. Si a continuat politica de distrugere a satului romanesc. Ar fi fost si mai istet daca dadea pamantul inapoi taranilor. Nu cred ca lucrurile bune pe care le-a facut au fost de dragul poporului, al oamenilor care populau tara pe care o conducea el. Daca i-ar fi pasat de oameni, cu toata politica lui de austeritate poporul l-ar fi inteles si sustinut. Dar asa a patit-o si tot romanul s-a bucurat ca a scapat de el. Trista bucurie, tinand cont de modul in care a fost asasinat si de ce a urmat.
Dat cu părerea:
– se zice că prețul aurului ie hotărît; treaba cu cererea și oferta-i praf în ochi.
– Iranu de-abia a făcut față Irakului; cum să te bizui pe iei la o adică.
– poate-a ieșit aur din țară poate nu; o foaie ușor poate fi făcută. Să vă zic părerea lui Iorga de documente istorice. I-o dai lui Vadim și află toată lumea.
– dacă-a ieșit, de ce, dar mai ales de ce la Banca de Reglementări Internaționale.
– această bancă a fost înființată de Germania nazistă și Perfidul Albion înainte de începerea războiului.
– guvernatorul benereului german, ce-a fost părtaș la-nfințare, a fost ministru de finanțe a lu Hitler. A fost, desigur, achitat de Niurenberg.
– nu numai Benereu-și ține auru-n străinătate: Elveția (isărescu lor nu vrea să zică unde), Germania la Niu Iorc (cînd vor scrie București nu Bucharest m-oi mai gîndi), etc.
– poate n-a ieșit nimic…cine, cînd a făcut ultima dată inventarul. Vreau, dacă Benereu-i de stat, să văd cu ochii mei lingourile. Mai apoi vreau să văd dacă nu-i wolfram aurit (aceași greutate pe volum)
– ieste nu ieste aur cît zic, ieste al nostru sau nu, acesta ieste plătit cu sudoare sau/și bunuri…simplă da tare jmecheria.
– la urma urmei noi, ca oameni de rînd, nu avem nimic de cîștigat de pe urma lui.