CD cdimulescu@att.net 75.57.36.95
Indiferent ce se intampla in America, in Europa cartile se joaca altfel. Alianța Eurasiatică e mai aproape decât crezi. Am văzut ca China își planifică meticulos toate mișcările geopolitice și geoeconomice cruciale până în 2030 și ulterior. În China, este clar calea de urmat indică creșterea cererii interne, și trecerea politicii monetare spre crearea de credit pentru a consolida construirea de industrii interne de clasă mondială. În paralel, există o dezbatere serioasă la Moscova că Rusia ar trebui să meargă pe aceeași cale. După cum spune un analist, “Rusia nu ar trebui să importe altceva decât tehnologiile de care are nevoie până când le poate crea singura și să exporte doar petrolul și gazul care trebuie să plătească pentru importurile care ar trebui restricționate sever. China încă mai are nevoie de resurse naturale, ceea ce face ca Rusia și China să fie aliați unici. Orice națiune ar trebui să fie cât mai autonomă posibil.” Acest lucru déjà se întâmplă si reflecta strategia exactă a PCC, astfel cum a fost delimitată de președintele Xi în cadrul reuniunii comitetului central din 31 iulie. Factorul hipersonic Între timp, pe frontul geopolitic, consensul de la Kremlin – este că administrația Trump nu este „capabilă de a fi de acord”, un eufemism diplomatic care se referă la o adunătură de mincinoși de facto; și, de asemenea, nu este „legal-capabila”, un eufemism aplicat, de exemplu, la lobby pentru sancțiuni snapback atunci când Trump a părăsit deja JCPOA. Președintele Putin a spus deja în trecutul recent că negocierea cu echipa Trump este ca și cum ai juca șah cu un porumbel: pasărea dementă ce merge peste tot pe tabla de șah, o murdareste fără discriminare, declară Victoria fara temei, apoi zboara. În schimb, lobby-ul serios la cele mai înalte niveluri ale guvernului rus este investit în consolidarea alianței eurasiale definitive, unind Germania, Rusia și China. Pe frontul nuclear și de aici ajungând dincolo de actuala dramă belarusă – nu va exista niciun Maidan la Minsk – Moscova a precizat foarte clar, în termeni clari, că orice atac cu rachete din partea NATO va fi interpretat ca un atac nuclear. Analiștii ruși interpretează abordarea defensivă a Chinei în aceeași direcție. Beijingul va dori să dezvolte – dacă nu au si făcut deja acest lucru – un scut defensiv și va păstra în continuare capacitatea de a riposta împotriva unui atac american cu rachete nucleare. Cei mai buni analiști ruși, precum Andrei Martyanov, știu că cele trei arme de top ale unui viitor război putativ vor fi rachetele și submarinele ofensive și defensive, combinate cu capabilitățile de război cibernetic. Blocarea traficului commercial naval, este principalul motiv strategic care impinge China pentru a obține cât mai mult din resursele sale naturale pe uscat din Rusia. Factorul Hormuz Un secret bine păzit la Moscova este că imediat după sancțiunile germane impuse în legătură cu Ucraina, un important operator energetic global a abordat Rusia cu o ofertă de a devia spre China nu mai puțin de 7 milioane de barili pe zi de petrol plus gaze naturale. Orice s-ar întâmpla, propunerea uimitoare este încă așezată pe masa lui Shmal Gannadiy, un consilier de top în domeniul petrolului/gazelor al președintelui Putin. În cazul în care acest lucru s-ar întâmpla vreodată, ar asigura pentru China toate resursele naturale de care au nevoie. Conform acestei ipoteze, raționamentul rusiei ar fi să ocolească sancțiunile germane prin trecerea exporturilor de petrol către China, care din punct de vedere rusesc este mai avansat în tehnologia de consum decât Germania. Au existat discuții serioase despre o surpriză de orientare, din octombrie, sponsorizată de SUA, care implică un steag fals care să fie pus pe seama Iranului. Echipa Trump pune „presiunea maximă” asupra Iranului si nu are absolut nimic de-a face cu JCPOA. Ceea ce contează este că, chiar și indirect, parteneriatul strategic Rusia-China a arătat foarte clar că Teheranul va fi protejat ca activ strategic – și ca un nod cheie al integrării Eurasiei. Considerațiile încrucișate se asează pe un scenariu care presupune un colaps – destul de puțin probabil – al guvernului de la Teheran. Primul lucru pe care Washingtonul l-ar face în acest caz este să tragă de schimbarea sistemului de compensare SWIFT. Ținta ar fi să zdrobeasca economia rusă. De aceea, Rusia și China sunt în mod activ implicate in creșterea fuziunii Mir rusesti și CHIPS chineză, sisteme de plată, menite sa ocoleasca dolarul american în comerțul bilateral. Bismarck s-a întors. Un alt posibil acord secret discutat deja la cele mai înalte niveluri de informații este posibilitatea ca un Tratat de Reasigurare Bismarckian să fie stabilit între Germania și Rusia. Consecința inevitabilă ar fi o alianță de facto Berlin-Moscova-Beijing care acoperă Inițiativa Belt and Road (BRI) – Drumul Matasii, alături de crearea unui nou – digital? – Moneda eurasiatică pentru întreaga alianță eurasiatică, inclusiv actori importanți, dar periferici, precum Franța și Italia. Ei bine, Beijing-Moscova este deja pe. Nu mai e o ficțiune. E pe masă. Să facem o călătorie in timp, înapoi in anul 1348. Mongolii Hoardei de Aur se află în Crimeea, asediând Kaffa – un port comercial în Marea Neagră controlat de genovezi. Sursa: https://www.unz.com/pescobar/definitive-eurasian-alliance-is-closer-than-you-think/ Pepe Escobar (n. 1954) este un jurnalist brazilian. El scrie o coloană – “The Roving Eye” – pentru “Asia Times Online” și lucrează ca analist pentru Press TV. În plus, el a lucrat anterior pentru Al Jazeera. |
Comenteaza