CD
64 aprobate

cdimulescu@att.net
75.57.36.95

 

 

Indiferent ce se intampla in America, in Europa cartile se joaca altfel.
Trebuie doar sa privesti evenimentele la o scara mai larga, in special acum in epoca Globalizarii.
Mai jos este un articol care are foarte multe date ce se verifica zi de zi si poate asta ne aduce si noua izbavirea, iesirea Romaniei din starea de kolonie kosher.

Alianța Eurasiatică e mai aproape decât crezi.
PEPE ESCOBAR • 26 august 2020

Am văzut ca China își planifică meticulos toate mișcările geopolitice și geoeconomice cruciale până în 2030 și ulterior. În China, este clar calea de urmat indică creșterea cererii interne, și trecerea politicii monetare spre crearea de credit pentru a consolida construirea de industrii interne de clasă mondială.

În paralel, există o dezbatere serioasă la Moscova că Rusia ar trebui să meargă pe aceeași cale. După cum spune un analist, “Rusia nu ar trebui să importe altceva decât tehnologiile de care are nevoie până când le poate crea singura și să exporte doar petrolul și gazul care trebuie să plătească pentru importurile care ar trebui restricționate sever. China încă mai are nevoie de resurse naturale, ceea ce face ca Rusia și China să fie aliați unici. Orice națiune ar trebui să fie cât mai autonomă posibil.”

Acest lucru déjà se întâmplă si reflecta strategia exactă a PCC, astfel cum a fost delimitată de președintele Xi în cadrul reuniunii comitetului central din 31 iulie.
Și că, de asemenea, merge chiar împotriva unei aripi neoliberale puternica în PCC – poate colaboraționiști? – care ar visa la o transformare de partid în social-democrație în stil occidental, pe deasupra, subordonată intereselor capitalului occidental.
Comparând viteza economică a Chinei acum cu SUA este ca compararea unui Maserati Gran Turismo Sport (cu un motor V8 Ferrari) cu o Chevrolet Cruiser. China, în mod proporțional, deține un rezervor mai mare de tinere generații foarte bine educate; o migrație rural-urbană accelerată; eradicarea sporită a sărăciei; mai multe economii; un sentiment cultural de satisfacție amânată; mai mult – Confucianist – disciplină socială; și infinit mai mult respect pentru mintea educată rațional. Procesul din China de comercializare cu sine va fi mai mult decât suficient pentru a menține impulsul necesar de dezvoltare durabilă.

Factorul hipersonic

Între timp, pe frontul geopolitic, consensul de la Kremlin – este că administrația Trump nu este „capabilă de a fi de acord”, un eufemism diplomatic care se referă la o adunătură de mincinoși de facto; și, de asemenea, nu este „legal-capabila”, un eufemism aplicat, de exemplu, la lobby pentru sancțiuni snapback atunci când Trump a părăsit deja JCPOA.

Președintele Putin a spus deja în trecutul recent că negocierea cu echipa Trump este ca și cum ai juca șah cu un porumbel: pasărea dementă ce merge peste tot pe tabla de șah, o murdareste fără discriminare, declară Victoria fara temei, apoi zboara.

În schimb, lobby-ul serios la cele mai înalte niveluri ale guvernului rus este investit în consolidarea alianței eurasiale definitive, unind Germania, Rusia și China.
Dar acest lucru s-ar aplica Germaniei doar după Merkel. Potrivit unui analist american, „singurul lucru care reține Germania este că se pot aștepta să-și piardă exporturile de mașini către SUA și multe altele, dar le spun că acest lucru se poate întâmpla imediat din cauza cursului de schimb dolar-euro, euro devenind mai scump”.

Pe frontul nuclear și de aici ajungând dincolo de actuala dramă belarusă – nu va exista niciun Maidan la Minsk – Moscova a precizat foarte clar, în termeni clari, că orice atac cu rachete din partea NATO va fi interpretat ca un atac nuclear.
Sistemul rusesc de rachete defensive – inclusiv S-500 deja testate, și în curând S-600-urile deja proiectate – sunt, fără îndoială, 99% eficiente. Asta înseamnă că Rusia se asteapta să absoarbă o pedeapsă. Și de aceea Rusia a construit o rețea extinsă de adăposturi nucleare în orașele mari pentru a proteja cel puțin 40 de milioane de oameni.

Analiștii ruși interpretează abordarea defensivă a Chinei în aceeași direcție. Beijingul va dori să dezvolte – dacă nu au si făcut deja acest lucru – un scut defensiv și va păstra în continuare capacitatea de a riposta împotriva unui atac american cu rachete nucleare.

Cei mai buni analiști ruși, precum Andrei Martyanov, știu că cele trei arme de top ale unui viitor război putativ vor fi rachetele și submarinele ofensive și defensive, combinate cu capabilitățile de război cibernetic.
Arma cheie de astăzi – și chinezii înțeleg foarte clar – sunt submarinele nucleare. Rușii observă cum China își construiește flota de submarine – care transportă rachete hipersonice – mai repede decât SUA. Flotele de suprafață sunt arme învechite. O haită de submarine chinezești poate doborî cu ușurință un grup operativ de transport. Aceste 11 forțe de lupta ale armatei americane sunt, de fapt, lipsite acum de valoare.

Blocarea traficului commercial naval, este principalul motiv strategic care impinge China pentru a obține cât mai mult din resursele sale naturale pe uscat din Rusia.
Chiar dacă conductele sunt bombardate, ele pot fi reparate în cel mai scurt timp.

Factorul Hormuz

Un secret bine păzit la Moscova este că imediat după sancțiunile germane impuse în legătură cu Ucraina, un important operator energetic global a abordat Rusia cu o ofertă de a devia spre China nu mai puțin de 7 milioane de barili pe zi de petrol plus gaze naturale. Orice s-ar întâmpla, propunerea uimitoare este încă așezată pe masa lui Shmal Gannadiy, un consilier de top în domeniul petrolului/gazelor al președintelui Putin.

În cazul în care acest lucru s-ar întâmpla vreodată, ar asigura pentru China toate resursele naturale de care au nevoie. Conform acestei ipoteze, raționamentul rusiei ar fi să ocolească sancțiunile germane prin trecerea exporturilor de petrol către China, care din punct de vedere rusesc este mai avansat în tehnologia de consum decât Germania.
Desigur, toate acestea s-ar schimba odată cu încheierea iminentă a Nord Stream 2 – în ciuda faptului că echipa Trump sanctioneaza pe toți cei care se implica in proiectul Nord Stream.
Discuțiile din spatele usilor inchise le-au spus foarte clar industriașilor germani că, dacă Germania își va pierde vreodată sursa rusă de petrol și gaze naturale, împreună cu Strâmtoarea Hormuz închisă de Iran în cazul unui atac american, economia germană s-ar putea prăbuși pur și simplu.

Au existat discuții serioase despre o surpriză de orientare, din octombrie, sponsorizată de SUA, care implică un steag fals care să fie pus pe seama Iranului. Echipa Trump pune „presiunea maximă” asupra Iranului si nu are absolut nimic de-a face cu JCPOA. Ceea ce contează este că, chiar și indirect, parteneriatul strategic Rusia-China a arătat foarte clar că Teheranul va fi protejat ca activ strategic – și ca un nod cheie al integrării Eurasiei.

Considerațiile încrucișate se asează pe un scenariu care presupune un colaps – destul de puțin probabil – al guvernului de la Teheran. Primul lucru pe care Washingtonul l-ar face în acest caz este să tragă de schimbarea sistemului de compensare SWIFT. Ținta ar fi să zdrobeasca economia rusă. De aceea, Rusia și China sunt în mod activ implicate in creșterea fuziunii Mir rusesti și CHIPS chineză, sisteme de plată, menite sa ocoleasca dolarul american în comerțul bilateral.
Acesta joc a fost deja aprobat la Beijing, China nu trebuie sa piarda pe nici unul din cei doi aliați cheie într-o singură mișcare, caci apoi ar trebui să se confrunte cu Washingtonul singura si a nu fi în măsură să asigure pentru sine toate resursele naturale necesare. Asta ar fi o amenințare existențială reală. Și asta explică raționamentul din spatele interconectării crescânde a parteneriatului strategic Rusia-China plus acordul China-Iran de 400 de miliarde de dolari, de 25 de ani.

Bismarck s-a întors.

Un alt posibil acord secret discutat deja la cele mai înalte niveluri de informații este posibilitatea ca un Tratat de Reasigurare Bismarckian să fie stabilit între Germania și Rusia. Consecința inevitabilă ar fi o alianță de facto Berlin-Moscova-Beijing care acoperă Inițiativa Belt and Road (BRI) – Drumul Matasii, alături de crearea unui nou – digital? – Moneda eurasiatică pentru întreaga alianță eurasiatică, inclusiv actori importanți, dar periferici, precum Franța și Italia.

Ei bine, Beijing-Moscova este deja pe.
Berlin-Beijing este o lucrare în curs de desfășurare.
Veriga lipsă este Berlin-Moscova.
Aceasta ar reprezenta nu numai coșmarul suprem pentru elitele anglo-americane dar si trecerea torteigeopolitice de la imperiile trans-oceanice/navale la cele continentale, înapoi în inima eurasiatică.

Nu mai e o ficțiune. E pe masă.

Să facem o călătorie in timp, înapoi in anul 1348. Mongolii Hoardei de Aur se află în Crimeea, asediând Kaffa – un port comercial în Marea Neagră controlat de genovezi.
Dintr-o dată, armata mongolă este consumată de ciuma bubonică.
Încep să catapulteze cadavre contaminate peste zidurile orașului Crimeea.
Imaginează-ți ce s-a întâmplat când navele au început să navigheze din nou de la Kaffa la Genova.
Au transportat si ciuma în Italia.
Până în 1360, Moartea Neagră a fost literalmente peste tot – de la Lisabona la Novgorod, din Sicilia în Norvegia. Până la 60 % din populația Europei afost ucisă – peste 100 de milioane de oameni.
Se poate spune că Renașterea, din cauza ciumei, a fost amânată cu un secol întreg.
Covid-19 este, desigur, departe de o plagă medievală. Dar e corect să întreb.
Ce Renaștere ar putea întârzia?
S-ar putea să avanseze Renașterea Eurasiei.
Se întâmplă déjà ca si cum fostul Hegemon, din „sfârșitul istoriei”, printr-o implozie internă incearca sa “distraga de la distragere printr-o distractie de atentie’ ca sa-l citez pe ” TS Eliot.
În spatele ceții, pe pășunile de prim început, mișcările vitale de reorganizare a masei terestre eurasiale sunt deja eroic pornite.

Sursa: https://www.unz.com/pescobar/definitive-eurasian-alliance-is-closer-than-you-think/
(Republicată din Asia Times cu permisiunea autorului sau a reprezentantului)
Traducerea CD

Pepe Escobar (n. 1954) este un jurnalist brazilian. El scrie o coloană – “The Roving Eye” – pentru “Asia Times Online” și lucrează ca analist pentru Press TV. În plus, el a lucrat anterior pentru Al Jazeera.
Escobar s-a concentrat asupra Asiei Centrale și a Orientului Mijlociu și a acoperit Iranul în mod continuu de la sfârșitul anilor 1990.
De la mijlocul anilor 1980, el a trăit și a lucrat ca corespondent străin în Londra, Paris, Milano, Los Angeles și Singapore/Bangkok. Din 9/11 a acoperit pe scară largă Pakistanul, Afganistanul, Asia Centrală, China, Iranul, Irakul și Orientul Mijlociu. El este autorul cartii “Globalistan: lumea globalizată se dizolvă în războiul lichid [Agil Books, 2007]; “Red Zone Blues” – un instantaneu al Bagdadului [Agil Books, 2007].
El este contribuitor editor la “The Empire and the Crescent”; “Tutto în Vendita”; și “Shia Power: Next Target Iran?” și este asociat cu Academia Europeană de Geopolitică din Paris.
Când nu este pe drum, el locuiește între Sao Paulo, Paris și Bangkok.