Alegerile din SUA sub semnul neprevăzutului

2020-09-26T13:04:40+03:0026 septembrie 2020|Textele altora|

SUA: Alegeri prezidențiale sau revoluție colorată?

FacebookTwitterg+Email

Se scrie și se vorbește mult despre America în ultima vreme. Ceva foarte important pare să se întâmple acolo, ceva care depășește, poate, de departe confruntarea dintre Donald Trump și Partidul Democrat, dintre suveraniști/naționaliști/protecționiști/suprematiști albi și progresiști/Deep State/globaliști/Black Lives Matter.

 

Revoluția Americană care a dus la crearea SUA a ajuns în faza de maturitate în anii 1789-1791. În 1789 a fost ales primul președinte, George Washington. Revoluția Americană a fost simultană cu Revoluția Franceză, începută brutal la 1789. Franța a fost, de altfel, principalul susținător al noii republici americane. Unul dintre cei mai mari diplomați ai tuturor timpurilor, francezul Talleyrand, s-a găsit, începând din 1794, pentru doi ani, în noua republică americană. Fugise din Franța, anticipând Teroarea, mai întâi, în 1792, în Anglia și apoi în America. Observațiile lui despre americani și America pot surprinde și astăzi : „Nu-mi mai vorbiți despre o țară (SUA – n.n.) în care fiecare om pe care l-am întâlnit era dispus să-mi vândă câinele lui.” ; „Statele Americii fac o țară în care, dacă există 32 de religii, găsești doar un singur fel de mâncare, și acela prost.” ; „Față de America, Europa trebuie să fie mereu foarte atentă și să nu furnizeze nici un pretext de acuze sau de represalii. America crește în fiecare zi. Și va deveni o putere colosală. […] În ziua în care America va pune piciorul în Europa, pacea și securitatea vor dispărea de pe continent pentru multă vreme” (Talleyrand en verve – mots, propos, aphorismes, Horay, Paris, 2002).

 

Și tot Talleyrand se exprimă aparent banal, doar că o face acum 226 de ani : „Există aici mai multe mijloace de a face avere decât oriunde altundeva” (op. cit.). El însuși, sărăcit de Revoluția Franceză, dar viitor mare om politic al epocii, se pune pe speculații și afaceri în cei doi ani ai săi de exil în America.

 

Alegerile din SUA, cele mai importante din lumea occidentală, vor avea loc peste o lună și câteva zile. În condițiile marii crize economice în defășurare, agravată și de criza sanitară, America are nevoie cel puțin de stabilitate politică, pentru că, oricum, o mare unitate de vederi e imposibilă. Stabilitatea se obținea până nu demult destul de simplu : câștigau alegerile ori republicanii (GOP – Grand Old Party), ori democrații (sau liberalii – Liberals), iar învinșii îi recunoșteau temporar, patru ani, pe învingători. În 2020, după Russiagate,Impeachment, Black Lives Matter, acest deziderat simplu pare de nerealizat.

 

Și în România, ca în orice protectorat american, avem simpatizanți fanatici ai actualului președinte Donald Trump, dar avem și simpatizanți, mai discreți, dar mai puternici și mai numeroși, ai democraților, nu neapărat ai lui Joe Biden. Un susținător discret al democraților este chiar ambasadorul nostru la Washington, George Maior, fost director al SRI. La fel, cea mai mare parte a PNL și USR fraternizează mai degrabă cu Partidul Democrat, cu Joe Biden, decât cu prea conservatorul Donald Trump sau cu Partidul Republican care îl susține.

 

Dintre liderii europeni importanți, nici Emmanuel Macron, nici Angela Merkel, nici premierul Italiei, Giuseppe Conte, și nici Papa Francisc nu par a fi adepți ai trumpismului. Dimpotrivă. Singurul susținător important din Europa al lui Donald Trump se arată a fi premierul britanic, Boris Johnson. Și, foarte probabil, și Rusia lui Putin ar prefera o realegere a lui Donald Trump, care nu a pornit nici un nou război, cum ar fi făcut, se spune, Hillary Clinton dacă ar fi ajuns la Casa Albă. Chiar un război prin proxycu Rusia. China, în schimb, mare putere mult mai înclinată spre globalism, ar fi favorabilă unui succes al lui Joe Biden și al democraților, și ei mult mai aplecați spre globalism. În plus, Donald Trump a început un război hibrid de amploare cu China : Huawei, 5G, taxe vamale mărite, Taiwan, Hong Kong.

 

Dar marea noutate, marea schimbare datorată și pandemiei va fi amplificarea votului prin corespondență. Cei mai mulți americani care vor vota prin poștă sunt democrați. „47 % dintre alegătorii care prevăd să voteze cu Biden zic că vor vota, probabil, prin corespondență, după un sondaj USA Today/Suffolk University publicat miercuri. E mai mult decât dublul celor 21 % dintre alegătorii care-l susțin pe Trump și care spun că vor vota, probabil, prin corespondență. Sondajul arată că 56 % dintre republicani intenționează să voteze în ziua scrutinului, față de 26 % dintre democrați. Dacă toate voturile ar fi numărate și făcute publice în același timp, nu ar fi o problemă. Dar majoritatea rezultatelor pe care le vom obține în seara alegerilor vor proveni din votul direct în urne, iar majoritatea voturilor prin poștă nu vor fi numărate decât mai târziu. În acest moment, toată lumea ar trebui să vadă că lucrurile nu au cum să se termine bine” (Michael Snyder – „Nous faisons face àl’élection la plus chauchemardesque de l’histoire américaine moderne”, mondialisation.ca, 17 septembrie 2020).

 

Număratul voturilor prin corespondență se va prelungi foarte mult, poate dincolo de 20 ianuarie, când noul președinte ar trebui să fie înscăunat la Casa Albă. Cum republicanii votează masiv în persoană, direct, primele rezultate îi vor fi favorabile lui Donald Trump. Care poate face marea greșeală de a se declara prematur învingător. Contestația democraților va fi imediată și foarte puternică. Așa poate începe haosul, revoluția colorată (cu violențe organizate, cu intervenția premeditată a militarilor, cu lovitură de stat etc.), contrariul stabilității de care SUA, în criză economică dar și socială, are atâta nevoie.

 

Numirea unui judecător conservator la Curtea Supremă în locul recent dispărutei judecătorare Ruth Bader Ginsburg, o democrată, îi poate fi într-adevăr de mare ajutor lui Donald Trump. Raportul de forțe la Curtea Supremă a SUA ar fi atunci de 5 la 4 în favoarea republicanilor, ceea ce ar putea conta decisiv la desemnarea noului președinte. Care, aproape sigur, se va hotărî la Curte, după lungi și aprige controverse. Dacă SUA va mai avea un președinte ales democratic…

 

Observatorii internaționali semnalează și alte posibile pericole. China poate ataca Taiwanul, protectorat american, în timpul crizei prezidențiale din SUA. Iranul poate face același lucru în Emiratele Arabe, noul aliat al Israelului. Iar Rusia își poate rezolva definitiv problemele de la granițele sale, cu Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia și poate chiar cu România la Marea Neagră. SUA se va afla în situația de a nu putea avea o replică promptă. Sub presiune vor fi și aliații săi cei mai fideli, Israelul și Arabia Saudită, care numai de inamici nu duc lipsă. Se mai poate adăuga și o criză a tuturor Burselor care au fost dopate cu lichidități ficționale.

 

Tot pentru ultimele luni ale lui 2020 se anunță de peste tot un nou val de Covid-19, cu un nou lockdownla cheie. Țările cele mai afectate azi par a fi Franța și Marea Britanie. Nu e clar dacă avem de-a face cu o criză sanitară sau mai degrabă una de management politic. Acest straniu, atipic al doilea val va veni, probabil, după alegerile americane (3 noiembrie), dar poate înaintea alegerilor parlamentare din România. Consecințele economice și politice sunt ușor de imaginat.

 

Va fi o mare diferență în politica americană dacă Trump va fi reales sau dacă, dimpotrivă, vor câștiga democrații, cu Joe Biden și Kamala Harris ? Răspunsurile vin din partizanatul politic dreapta-stânga în care se înscrie fiecare. Grave vor fi, în schimb, incapacitatea sistemului american actual de a-și alege un președinte recunoscut de toată lumea și instabilitatea în care vor intra Statele Americane. Care riscă să nu mai fie deloc Unite.

 

Paul Craig Roberts, un foarte consistent comentator al actualității politice americane, a adus deja destule „dovezi despre complexul militaro-securitar, care, folosind media și pe democrați, intenționează să transforme alegerea președintelui din noiembrie într-o revoluție colorată […]. Democrația americană e pe cale de a se sfârși pentru totdeauna, iar mass-media din lumea întreagă va anunța evenimentul ca fiind răsturnarea victorioasă a unui tiran” („America’s Color Revolution”, paulcraigroberts.org, 12 septembrie 2020). Tot el scria, cu două zile mai devreme, pe 10 septembrie, un articol intitulat „Statele Unite și Constituția lor mai au două luni de trăit” („The United States & Its Constitution Have Two Months Left”).

 

Pentru cine urmărește simultan evoluția evenimentelor din Franța și din America, asemănările în privința decăderii democrației pot fi uluitoare. Recent, ministrul Sănătății din Franța, Olivier Véran, sub impulsul președintelui Macron, a impus restricții sanitare nejustificat de severe în țară, mai ales în sudul Franței. Comentatorii independenți vorbesc pe șleau despre o răzbunare nesăbuită împotriva doctorului Didier Raoult din Marsilia. Cele două mari democrații care au avut revoluții de modernizare concomitente par să „sfârșească” în haos tot împreună. Printr-un parcurs sinuos de criză generală, vine acum să li se alăture și cea de-a treia mare democrație clasică, Marea Britanie…

Petru Romoșan este scriitor și analist politic

Un comentariu

  1. Mark 27 septembrie 2020 la 4:02 am - Raspunde

    Vedeti domnule Coja cum devine vorba pana la urma de revoltuii?
    Si uite asa si dai si lupta de clasa ca sa impinga societatea unde nu astepti.
    Noroc cu elita dealde Rothschild, Soros, Gates, etc. care baga cate un fitil (ex. virus) de declanseaza revolutii.ba chiar razboaie.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Go to Top