Fw: Redir.: Fwd: Fw: Aide-mémoire

Mesaje primite

virgil apostol

3 iul. 2022, 17:56 (acum 21 de ore)

către

             Marele Război pentru Apărarea Patriei, pe care Putin l-a serbat de Ziua Victoriei, pe 9 mai, nu e nici atît de mare și nici atît de victorios. E un amestec de minciună, sacrificiu, moarte și ingratitudine, pus la dospit în evanghelia comunismului stalinist. Propaganda sovietică și-a croit din el mitologia imperială cu care a hrănit patru generații de ruși și cu care și-a acoperit șapte decenii la rînd eșecul economic, politic și militar.

Stalin a început Marele Război pentru Apărarea Patriei cu invadarea Poloniei, distrugerea Varșoviei și a armatei poloneze. L-a continuat cu invadarea Finlandei, cu anexarea istmului Karelia și cu jefuirea industriei finlandeze. Apoi, Marele Război pentru Apărarea Patriei a ocupat Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.

După 22 iunie 1941, însă, cînd Hitler și Stalin și-au încălcat reciproc angajamentele de agresori complici, Germania a intrat în Armata Roșie ca în brînză. Blitzkrieg-ul a ajuns la marginea Moscovei, în suburbiile Stalingradului și e aproape sigur că Marele Război ar fi devenit Războiul cel Scurt dacă America nu sărea în ajutorul URSS. Stalin însuși, citat de Nikita Hrușciov, le-a spus generalilor sovietici că, fără ajutorul SUA, URSS ar fi pierdut războiul.

Din 1941 și pînă în 1945, America a trimis în URSS armament, muniție, furnituri, materie primă, carburanți și alimente în valoare de 11 miliarde de dolari, ceea ce în banii de astăzi ar fi cam 200 de miliarde. Pînă la Stalingrad, soldații ruși umblau aproape desculți și luptau mai mult cu mîinile goale, îmbărbătați de samagon și de Nagan-ul din dotarea brigăzilor NKVD. Dar SUA i-au trimis lui Stalin 400.000 de camioane și jeep-uri, 14.000 de avioane, 13.000 de tancuri, 4.000.000 de anvelope, armament de infanterie, artilerie, marină și aviație, plus muniție și echipament auxiliar de război în cantități amețitoare. Rușii au primit stocuri de explozibil care au însemnat mai mult de jumătate din producția lor internă. Industria sovietică a primit aluminiu reprezentînd 106% din producția internă; la fel cupru (76%), tablă (223%) și cobalt (138%). Eroicul popor sovietic pe care Stalin îl mîna la luptă cu burta goală și cu dinții clănțănind de frig a primit de la americani 98.000 de tone de îmbrăcăminte tactică, 4 milioane de perechi de bocanci, 658.000 de tone de zahăr, 607.000 de tone de carne (dublu față de producția internă a URSS) și 2 miliarde de conserve de carne (de cinci ori mai mult decît producția internă a URSS). Dacă e să compari aceste cifre cu totalul cantităților angajate în conflict, ajungi la concluzia că URSS a început Marele Război pentru Apărarea Patriei cu mîinile în șolduri.

Prin Convoaiele Arctice, Coridorul Persan și Ruta Pacifică i s-au injectat Armatei Roșii, cinci ani la rînd, steroizii, vitaminele, capacitățile și moralul fără de care azi în Ucraina s-ar fi vorbit, probabil, germana. Calculele spun că niciodată în istoria planetei un stat n-a fost ajutat atît de mult. Pentru poporul sovietic, trimis să moară cu nemiluita în linia întîi, a fost și un un ajutor „existențial“, cum ar zice azi alde Peskov și Lavrov. Au murit mai puțini fii, tați și frați în luptă, au murit mai puține mame, copii și bătrîni de foame, iar tributul de sînge plătit de nefericiții soldați ruși a putut coborî sub 11 milioane și ceva, cel mai dezastruos bilanț din istoria războaielor, atît în procent din totalul efectivelor (33%), cît și în valoare absolută.

Cu toate astea, patru generații de lideri ai Sovietului Suprem au făcut din victoria împotriva Germaniei naziste un monopol rusesc. Au minimalizat aportul Aliaților în război, au făcut din debarcarea din Normandia un „episod nesemnificativ“. Au uitat cît ai zice pește că, fără participarea la război a Americii, Hitler și-ar fi făcut reședință de vară la Kremlin. Iar în ceea ce privește plata, fie ea și parțială, a ajutorului american, Washington-ul a primit cel mai bun produs al politicii sovietice: țeapa. Ca să se închidă cumva The Lend-Lease Act, rușii au termen ca pînă în 2030 să plătească, dacă și-o mai aminti cineva, 0,1% din suma primită.

După 1945, Marele Război pentru Apărarea Patriei a continuat cu ocuparea militară a României, Bulgariei, Ungariei, Poloniei, Germaniei de Est și Cehoslovaciei, cu instaurarea în aceste țări (apoi în Iugoslavia și Albania) a regimurilor comuniste, urmate de lichidarea elitelor politice, economice, culturale, militare și confesionale. Marele Război pentru Apărarea Patriei a produs Cortina de Fier, care a ținut popoarele Europei de Est în teroare, mizerie, foamete și întuneric, în întîrziere istorică și primitivism ideologic.

Dacă popoarele Rusiei apreciază defilarea cu rachete pe 9 mai după ce au plătit această aventură politică maniacală cu 27 de milioane de vieți, la care se adaugă alte mii de militari uciși în Ucraina, e, pînă la urmă, treaba lor. Dar dacă, în baza acestei victorii trase de păr, Putin vrea să reia experimentul pe popoarele Europei, e datoria lumii civilizate să-l oprească. Sau măcar să nu-i mai cumpere gazul la preț dublu și să-l izoleze în aripa întunecată a istoriei, rezervată criminalilor de război.