Criza financiară globală: sancțiunile occidentale sunt o oportunitate pentru Rusia
Publicat la 29.04.2022 la 15:15

Vladimir Poutine.
AFP
DISTRIBUIE ACEST ARTICOL:
Autor(i): Catherine Roman, pentru FranceSoir
-A _+ A
CRONICĂ — În urma sancțiunilor impuse de Occident, Statele Unite nu izolează Rusia, ci izolează Occidentul (10% din umanitate) de restul lumii. Având în vedere apropierea rapidă a crizei financiare internaționale, o consecință a politicilor iresponsabile ale Fed și ale Băncii Centrale Europene desfășurate începând cu 2008, excluderea Rusiei față de Occident ar putea face posibilă ajustarea politicii și a economiei sale. cu câteva luni înainte de furtună. În plus, aceste sancțiuni au dat naștere la conștientizarea faptului că sistemul economic mondial care a apărut din acordurile de la Bretton Woods în 1944 se apropia de final.

I – Datoria globală și consecințele inflaționiste actuale

Confruntată cu bule speculative globale și recorduri de îndatorare rar atinse, Rusia, cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de îndatorare la nivel internațional, nu va finanța economiile occidentale la marginea prăpastiei. Memento privind proiecțiile FMI în ceea ce privește datoria publică:

imagine1.jpg

Îndatorarea privată în Occident, și în special în Statele Unite, este cu greu mai liniștitoare pentru viitorul acestei zone. Consecințele inflaționiste rezultate din situația internațională și speculațiile vor forța FED și BCE să-și majoreze ratele dobânzilor, precum și să-și limiteze politica de „de relaxare cantitativă” (oferta masivă de lichiditate pe piață). Această creștere inexorabilă a ratelor dobânzilor va crește costul datoriei. Bulele financiare globale, care urmau să izbucnească într-o zi sau alta, ar putea, cu această ocazie, să facă acest lucru și să ducă la o gravă criză financiară internațională. Prin urmare, limitarea investițiilor și investițiilor rusești în Occident s-ar dovedi a fi un sfat bun.

Citește și: Rémi Tell: un pas înapoi pentru o luptă care trebuie structurată

II – Sancțiuni: un preț mare de plătit de către Occident, care poate să nu mai aibă mijloace pe termen scurt sau lung

1. Gaz

Desigur, țările europene, de departe principalii clienți ai Rusiei, își pot reduce achizițiile de gaze din Rusia, dar prețul hidrocarburilor este probabil să crească permanent. Ca urmare, găsirea de înlocuitori pe termen scurt pe piața mondială promite a fi dificilă, mai ales în vederea respectării mediului. Uniunea Europeană, care a importat puțin sub 40% din gazul său din Rusia în 2021, ar fi prima sancționată. Rusia ar putea compensa scăderea volumului livrărilor către Occident prin îmbunătățirea valorii hidrocarburilor sale exportate în alte țări. Ca atare, Germania nu intenționează să se descurce fără gazul rusesc înainte de jumătatea anului 2024. Un embargo european imediat asupra gazului rusesc ar putea costa Germania până la 5% din PIB în acest an, potrivit unei estimări a băncii centrale germane, ceea ce ar însemna un deficit de 180 de miliarde de euro pentru producţia naţională. Într-un astfel de scenariu, inflația deja galopantă ar putea câștiga 1,5 puncte în 2022 și 2 puncte în 2023.

2. Ulei

La prima vedere, să nu renunți la petrol din Rusia pare mai ușor decât să renunți la gaz. Petrolul este transportat în principal pe navă. Nimic nu împiedică un cisternă să-și schimbe destinația în funcție de comenzile pe care le primește. Exporturile rusești către Europa s-au prăbușit deja, dar Asia și-a revenit.

3. Diesel

O privire atentă asupra stării aprovizionării globale cu motorină este alarmantă. În timp ce majoritatea oamenilor văd rareori motorina ca ceva mai mult decât un poluant, este esențial pentru întreaga economie globală, așa cum sunt puține alte surse de energie. Directorul general al Fuels Europe a declarat recent: „Există o legătură clară între motorină și PIB, deoarece aproape tot ceea ce intră și iese dintr-o fabrică folosește motorină. Înainte de operațiunea specială din Ucraina, Rusia a furnizat între 60 și 70% din motorina Uniunii Europene. În 2020, Rusia a fost al doilea cel mai mare exportator de motorină din lume, după Statele Unite. La începutul crizei din Ucraina, stocurile globale erau deja la cel mai scăzut nivel din 2008. Astăzi, scena este pregătită pentru o criză fără precedent a motorinei,

Motorina este, de asemenea, folosită în unele centrale electrice și în echipamentele de construcții. Între ianuarie 2021 și ianuarie 2022, prețurile la motorină în Uniunea Europeană aproape s-au dublat, chiar înainte de sancțiunile legate de Ucraina. Pe 27 martie, CEO-ul Vitol, cea mai mare companie independentă de comercializare a energiei din lume, cu sediul la Rotterdam, a avertizat că raționalizarea motorinei în lunile următoare este din ce în ce mai probabilă. El a menționat că „Europa importă aproximativ jumătate din motorina din Rusia și aproximativ jumătate din motorina din Orientul Mijlociu. Acest deficit sistemic de motorină există. »

Citește și: Statele Unite: Colonelul Macgregor avertizează cu privire la implicarea periculoasă a americanilor în Ucraina

4. Îngrășăminte

Directorul OMC, Ngozi Okonjo-Iweala, spune că dacă exportul de îngrășăminte din Rusia și Belarus nu își revine rapid, lumea se va confrunta cu o criză alimentară, Rusia fiind cel mai mare furnizor de îngrășăminte din lume.

5. Grâu

Chiar dacă volumul recoltei din 2022 este de așteptat să fie mai mic decât în ​​anii precedenți, Rusia este principalul exportator mondial de grâu. Sancțiunile aplicate Rusiei reprezintă, așadar, un risc major pentru aprovizionarea mondială cu grâu, în special pentru continentul african, care ar putea crea un val mare de emigrare a populațiilor africane în Europa.

6. Pământuri rare și alte resurse strategice

Rusia este unul dintre principalii furnizori de pământuri rare și deține oficial 20% din rezervele cunoscute ale lumii. Dar această estimare ar putea fi revizuită destul de brusc în sus datorită descoperirilor din regiunea Murmansk sau din Peninsula Kola. Vânătoarea de substanțe strategice nu se limitează doar la pământurile rare. Insulele Kurile nu conțin doar un zăcământ de reniu, un metal extrem de rar folosit în diverse domenii ale chimiei, ci și alte elemente rare precum germaniu, indiu, hafniu… Aceste zăcăminte sunt clasificate ca fiind strategice, prospectarea lor este limitată. încadrat. Prin urmare, rolul Rusiei ca furnizor de pământuri rare și metale rare pentru țările industrializate nu este de neglijat.

III – Înlocuirea produselor occidentale cu produse rusești și noul sistem financiar global: un pariu câștigător

1. Înlocuirea produselor occidentale cu produse rusești

În fața sancțiunilor, Rusia a reacționat rapid prin înlocuirea produselor sancționate cu produse locale. Printre exemple se numără Coca-Cola, care va fi înlocuită cu RuCola (o băutură de la Cernogolovka), YouTube care a blocat canalele rusești de media RT și Sputnik devine Rutube în Rusia, „Unchiul Vanya” îl va înlocui pe McDo. În ceea ce privește motorul de căutare/curierii rusești Yandex, acesta poate înlocui Google, iar suspendarea activităților IKEA este completată de compania de mobilă Hoff, care cooperează cu 400 de companii, dintre care 85% sunt rusești. Pentru alte produse, va dura ceva mai mult pentru a găsi înlocuitori, dar mărcile care au părăsit piața rusă vor avea puține probleme să-și găsească locul acolo, mai ales dacă sancțiunile ar dura.

2. Un nou sistem financiar global

Înghețarea activelor rusești în Occident și amenințările cu o posibilă confiscare a proprietăților aparținând Rusiei, sau concetățenilor săi, arată lipsa de fiabilitate a băncilor și a altor instituții în principal americane și europene. Consecințele pentru aceste entități financiare ar putea fi enorme, cu o pierdere a credibilității internaționale și o retragere, sau cel puțin o scădere pe termen lung a depozitelor și investițiilor comunității internaționale în aceste instituții și țări respective.

În acest context, comunitatea economică eurasiatică (Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan precum și Armenia pentru anumite prevederi) și China sunt în proces de creare a unui nou sistem financiar global, care să aibă o monedă de referință al cărei curs ar fi stabilit, printre altele, dintr-un coș de valute ale statelor membre fondatoare. Acest nou sistem își propune să înlocuiască sistemul Bretton Woods după, în special, sancțiunile ilegale din dreptul internațional impuse Rusiei în urma operațiunii speciale din Ucraina, așa cum s-a menționat mai sus.

De asemenea, există sisteme de plată care vizează ocolirea rețelei SWIFT:

– Rusia știe de șapte ani că guvernele occidentale amenință că vor deconecta băncile rusești de la rețeaua SWIFT (care este o companie conform legislației belgiene și care se prezintă printre altele ca neutră și de încredere). Iată de ce, între timp, rușii și-au dezvoltat propria rețea, SPFS, care ar putea fuziona cu rețeaua chineză CIPS.

– Banca rusă Vnesheconombank (VEB) și Banca Centrală a Indiei au înființat, de asemenea, o platformă de internet în acest an pentru a înlocui sistemul SWIFT între băncile lor naționale.

În concluzie, structurile rusești au câteva luni în față pentru a se adapta înaintea crizei financiare globale majore care se profilează și ar trebui să profite de sancțiunile impuse lor pentru a transforma și dezvolta producția locală. Odată implementată, experiența rusă ar putea ajuta alte țări să facă față efectelor negative ale situației globale.

Surse principale: Rețeaua Voltaire (Thierry Meyssan), New Eastern Outlook (F.William Engdahl), Les Echos, Christian de Perthuis, La Tribune, AFP, Alexandra Latsa.

Autor(i): Catherine Roman, pentru FranceSoir
https://www.francesoir.fr/societe-economie/crise-financiere-mondiale-sanctions-chance-russie
DISTRIBUIE ACEST ARTICOL:

ZIUA DE AZI PRIN PRISMA UNOR EVENIMENTE RUŞINOASE DIN ISTORIA ROMÂNIEI ÎN SECOLUL XX
de Gheorghe Cionoiu

Foarte puţini pretinşi patrioţi români au cunoştinţă de faptul că în 23 martie 1939 a fost semnat Tratatul economic româno-german prin care economia României a fost subordonată maşininăriei de război naziste. Asta se întâmpla după ce Anglia şi Franţa i-au făcut cadou Regiunea Sudetă lui Hitler în Conferinţa de la München ( (29 sept. 1938). Prin cedarea acestei regiuni, Cehoslovacia a pierdut linia de fortificaţii de la frontiera cu Germania. În 15 martie 1939 naziştii au ocupat restul Cehiei. Slovacia s-a declarat independentă, devenind însă în realitate o marionetă a Germaniei iar Transcarpatia a fost anexată de Ungaria. Armatele Germaniei naziste ar fi putut ataca URSS fără a tranzita teritoriul Poloniei, trecând prin (Slovacia,) Ungaria şi România. Conducerea URSS ştia asta şi i-a propus lui Hitler semnarea unui tratat de colaborare – celebrul Pact Ribbentrop-Molotov, pentru a întârzia atacul german asupra URSS, întrucât era evident că după semnarea acestui pact Hitler va ataca mai întâi Polonia şi apoi va intra în război cu Franţa şi Marea Britanie.

Foarte puţini oameni ştiu că în toamna anului 1940, după ce au ocupat în urma unei ofensive fulger Varşovia, naziştii au descoperit în arhiva Ministerului de Externe al Poloniei un document foarte interesant, un mesaj trimis în toamna anului 1938 ministrului polonez de externe de către ambasadorul Poloniei în SUA: „În 21 noiembrie 1938, acest ambasador polonez, contele Potocki, a raportat la Varșovia despre discuţia pe care o purtase cu două zile mai devreme cu ambasadorul SUA William C. Bullitt: „…Bullitt mi-a răspuns că statele democratice mai au neapărat nevoie de doi ani pentru a se înarma complet şi că în această perioadă Germania va avansa probabil cu ofensiva sa spre est. Dorinţa statelor democratice este ca acolo să se ajungă la confruntări militare între Imperiul German şi Rusia. Întrucât potențialul militar al Uniunii Sovietice nu este cunoscut, s-ar putea ca Germania să se îndepărteze prea mult de baza sa și să fie condamnată la un război lung și debilitant. Bullit consideră că statele democratice ar ataca abia atunci Germania şi ar forţa-o să capituleze. La întrebarea mea, dacă Statele Unite intenţionează să participe la un astfel de război, el a răspuns: „Fără îndoială că da, dar numai dacă Anglia și Franța lovesc mai întâi!”.” (traducerea unui fragment din cartea „Fremdbestimmt” – autor Thorsten Schulte)

Fără petrol românesc şi fără permisiunea de a tranzita teritoriul României, Hitler nu ar fi putut ataca direct URSS. Pretinşii patrioţi români, care nu prea ştiu istorie, condamnă vehement Pactul Ribbentrop-Molotov, susţinând că acesta repezintă o dovadă imbatabilă a agresivităţii specifice Rusiei.
Dacă ţinem însă cont de faptul că Tratatul economic româno-german a fost semnat cu cinci luni înaintea semnării pactului respectiv, situaţia e radical diferită. Convingerea mea fermă este că România a semnat tratatul respectiv pentru că aceasta a fost directiva trasată de oculta occidentală nemernicilor care conduceau ţara. Oculta occidentală a dorit un război între Germania şi URSS, pentru ca aceste mari puteri să se ruineze reciproc, iar România a fost un element cheie în înfăptuirea acestui obiectv. Titulescu, care a fost destituit din funcţia de ministru de externe în
vreme ce negocia semnarea unui tratat militar defensiv cu URSS, a afirmat după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial că acesta ar fi putut fi evitat dacă tratatul militar defensiv cu URSS ar fi fost semnat.

Demn de menţionat e faptul că România, Cehoslovacia şi Iugoslavia fuseseră membre într-un pact militar defensiv îndreptat în primul rând împotriva revizionismului maghiar, Mica Antantă. E foarte discutabil dacă ar putea fi considerat acceptabil din punct de vedere moral faptul că România a semnat la opt zile după desfiinţarea Cehoslovaciei sub patronaj nazist un tratat economic cu Germania. Ca scuză străvezie ar putea fi acceptată afirmaţia că în momentul semnării tratatului respectiv Cehoslovacia nu mai exista şi că România a semnat acest tratat pentru a nu fi atacată de Ungaria şi Germania. Cu certitudine însă nu e scuzabil din punct de vedere moral faptul că România a permis aviaţiei germane să folosească spaţiul aerian românesc şi chiar aeroporturi din România pentru a bombarda Belgradul în cadrul atacului fulger german declanşat asupra Iugoslaviei în 6 aprilie 1941. Faptul că România a participat pasiv la această agresiune demonstrează că e foarte probabil că ar fi fost de acord şi ca hoardele naziste să atace URSS tranzitându-i teritoriul pentru a ocoli Polonia, dacă Pactul Ribbentrop-Molotov nu ar fi fost semnat.

Ştiam de mulţi ani de Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) şi până în aprilie anul trecut (2021) nu m-am îndoit de veridicitatea tezei – naţionalist corecte din punct de vedere românesc – că sătenii bucovineni români care au format coloana care a fost oprită prin intervenţia sângeroasă a trupelor sovietice din marşul spre România ar fi luat decizia de a încerca să treacă frontiera în urma zvonului răspândit de NKVD, că sovieticii le vor permite să plece în România. Anul trecut am aflat însă că televiziunea ucrainiană a transmis un documentar în care istorici ucrainieni susţin că zvonul respectiv ar fi fost lansat de agenţi ai serviciilor secrete româneşti. Aşa-zişii patrioţi din România au fost foarte revoltaţi când au aflat această ştire, susţinând că teza istoricilor ucrainieni ar fi o minciună scandaloasă şi o batjocură faţă de memoria victimelor masacrului. Am citit pe facebook nenumărate mesaje de protest dar niciunul în care să fie propusă vizionarea documentarului respectiv şi apoi organizată o dezbatere referitoare la acesta. Interesant este faptul că Wikipedia în limba engleză indică doar varianta istoricilor ucrainieni ca sursă a zvonului care i-a determinat pe ţăranii români din satele bucovinene să încerce să forţeze frontiera într-o coloană în fruntea căreia se aflau oameni care purtau însemne religioase, deşi se ştia că în URSS comuniştii lichidaseră mii de preoţi ortodocşi şi religia fusese practic interzisă.

„On April 1, 1941, approximately 2,000[1][2][11] to 2,500[12] or 3,000[3][6][13] unarmed people from several villages (Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, and Suceveni), carrying a white flag and religious symbols, walked together towards the new Soviet-Romanian border. There were rumors circulating that the Soviets would now permit crossing to Romania;[14] research by Ukrainian historians indicate such rumours had been spread by the Romanian intelligence services, which had sent agents across the Soviet border.[11] The Soviet border guards attempted to turn back the group several times, issuing a final verbal warning and firing shots in the air when the people arrived at Varnystia, near the border.[12][11] After the convoy pressed on, the border guards began to shoot,[12] reportedly after some members of the group fired.“ https://en.wikipedia.org/wiki/F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83_massacre

Sunt conştient că veridicitatea informaţiilor cu caracter istoric şi politic din Wikipedia e adesea discutabilă. Referitor la răspândirea zvonului care a condus la Masacrul de la Fântâna Albă, antagonismul dintre informaţia oferită de varianta în limba română şi cea în limba engleză a Wikipedia este evident – varianta în limba română precizează, conform aşteptărilor, că zvonul ar fi fost lansat de NKVD. Am constatat anterior că mai multe articole din Wikipedia în limba română referitoare la date istorice transmit informaţii falsificate în spirit naţionalist – un exemplu elocvent este cel referitor la bătălia de la Nicopole în care cruciaţii au fost înfrâţi zdrobitor. Varianta în limba română a articolului aferent îi crează lui Mircea cel Bătrân o imagine mult mai pozitivă decât cea care reiese din articolele în limbile germană şi engleză. Cred că în acest caz e evident că e mult mai puţin probabil că nemţii şi englezii ar fi vrut să-l denigreze pe Mircea decât că românii au falsificat informaţiile pentru a îi crea o imagine îmbunătăţită.

Faptul că Wikipedia în limba engleză indică agenţi ai serviciilor secrete româneşti ca sursă a zvonului transmis înaintea Masacrului de la Fâtâna Albă, că sovieticii ar fi fost dispuşi să le permită sătenilor bucovineni români să plece în România, nu înseamnă însă că acesta ar fi fost adevărul, dar e un motiv serios să punem sub semnul întrebării veridicitatea punctului de vedere general acceptat în România referitor al autorii zvonului.

Conform cunoscutului principiu „cui bono”/”cui prodest” ar trebui să ne întrebăm fără patimă cui a folosit Masacrul de la Fântâna Albă, dacă URSS sau mai degrabă România au avut nevoie de el ca instrument propagandistic.
Întrucât brutalitatea regimului sovietic faţă de propria populaţie este bine cunoscută, e puţin probabil că Stalin ar fi ordonat răspândirea zvonului pentru ca efectele acestuia să-i ofere un pretext pentru deportarea populaţiei din satele româneşti din teritoriile acaparate de la România în urma ultimatumului din vara anului 1940. Deportările în URSS (dar şi în România comunistă) – precum şi deportarea evreilor şi ţiganilor în Germania nazistă şi în multe din statele sale satelit – s-au făcut fără a dezbate public anterior utilitatea /necesitatea acestora şi fără a le confirma prin hotărâre judecătorească legalitatea. Localităţile a căror populaţie urma să fie deportată erau ocupate brusc de armată sau de forţe speciale (NKVD/SS) şi populaţia considerată ostilă era condusă la trenurile de marfă care mergeau spre stepele din estul îndepărtat (în URSS) sau spre lagărele de concentrare în Germania nazistă. Pe plan internaţional ştirea că au fost masacraţi într-un singur loc câteva mii de civili neînarmaţi are un impact negativ mai puternic decât ştirea că au fost deportaţi într-o regiune slab populată câteva zeci sau chiar sute de mii de oameni. Ideea că Stalin ar fi putut dori să exploateze propagandistic pe plan extern Masacrul de la Fântâna Albă e cu totul absurdă, pentru că era evident că acest masacru va intensifica sentimentele rusofobe ale românilor într-o perioadă în care conducerea sovietică ştia că se poate aştepta la un atac fulger al Germaniei naziste şi al aliaţilor săi împotriva URSS.

E evident însă că în perspectiva apropiatei declanşări a războiului împotriva URSS, Masacrul de la Fântâna Albă a reprezentat pentru conducerea României un eveniment de o utilitate propagandistică imensă, un argument zdrobitor pentru mobilizarea cetăţenilor în vederea participării la aşa-zisa Cruciadă contra Comunismului. Masacrul de la Fântâna Albă putea face uitat faptul că în 1940 România fusese obligată să cedeze şi Ungariei (aliatului aliatului care conducea aşa-zisa viitoare cruciadă) o suprafaţă semnificativă a teritoriului ţării dar şi faptul că actualul mare aliat fusese inamic în Primul Război Mondial iar Rusia, predecesoarea URSS, aliatul care a ajutat România să îşi păstreze statalitatea prin sacrificiul miilor de soldaţi care au oprit alături de armata română ofensiva germană la Mărăşeşti.

Cred însă că nu e deloc întâmplător nici faptul că Masacrul de la Fântâna Albă, desfăşurat în data de 1 aprilie 1941 (ziua păcălelii), a fost urmat la doar cinci zile de atacul fulger al Germaniei naziste asupra Iugoslaviei. Faptul că România a permis aviaţiei germane nu doar să-i survoleze spaţiul aerian ci şi să folosească aeroporturi româneşti pentru decolarea unui număr semnificativ de avioane care au bombardat Belgradul e unul din cele mai ruşinoase momente din istoria ţării, având în vedere faptul că formal în momentul respectiv România şi Iugoslavia erau încă aliate, Iugoslavia fiind singurul vecin cu care României nu avrea diferende teritoriale în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. E evident faptul că Masacrul de la Fântâna Albă a reprezentat o ştire foarte potrivită pentru a abate atenţia de la participarea pasivă a României la bombardarea Belgradului. Propaganda şovină a putut chiar prezenta Iugoslavia ca ţară ostilă, filosovietică, cu o populaţie slavă, înrudită cu cea a autorilor Masacrul de la Fântâna Albă.

Faptul că Wikipedia în limba română nu conţine un articol referitor la atacul Germaniei asupra Belgradului e explicabil dar ruşinos.
https://de.wikipedia.org/wiki/Luftangriff_auf_Belgrad
La scurt timp după prăbuşirea regimului Ceauşescu, România a intrat în sfera de influenţă a Imperiului Transatlantic. Prin scenariul luptei contra teroriştilor au fost sacrificaţi aproape 900 de cetăţeni români. Acum este evident că autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au folosit acest scenariu pentru a crea un pretrext pentru lichidarea cuplului Ceauşescu, căruia i-a fost atribuit propagandistic întreg răul suferit de populaţie în perioada socialistă şi pentru ca reprezentanţii nomenclaturii să poată fi percepuţi ca lideri ai aşa-zise revoluţii. Ticăloşia celor care au conceput şi transpus în practică scenariul luptei contra teroriştilor confirmă că nu e deloc exagerată teza că reprezentanţi ai serviciilor secrete româneşt (consiliaţi probabil de reprezentanţi ai serviciilor secrete naziste) ar fi răspândit zvonul care a condus în final la Masacrul de la Fântâna Albă.

Faptul că parlamentul României a acceptat în 1999 ca aviaţia NATO, care bombarda Iugoslavia, să îi tranziteze spaţiul aerian e o ruşine naţională. Deşi nu era membră NATO la vremea respectivă, România a făcut jocul Imperiului Transatlantic într-un mod la fel de josnic ca în 1941 când era aliata Germaniei naziste. Eu consider că e evident că România a jucat un rol decisiv în declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. Mă tem că nu e deloc exclus să contribuie şi la declanşarea celui de-al Treilea Război Mondial, dacă va interveni direct sau indirect în posibilulul viitor conflict dintre Rusia şi Ucraina.

Consider că există o similitudine evidentă între relaţia Kosovo/Iugoslavia/NATO şi relaţia Crimeea+Donbas/Ucraina/Rusia. Dacă NATO a avut dreptul să sprijine secesiunea teritoriului locuit majoritar de albanezi din Iugoslavia şi să îl transforme într-un stat marionetă al Occidentului şi Rusia are dreptul să sprijine secesiunea Crimeii şi a Donbasului şi încorporarea în sine a acestor teritorii locuite majoritar de ruşi. O pace durabilă între Rusia şi Ucraina nu este posibilă fără revizuirea frontierei dintre cele două ţări în acest sens. Dacă Ucraina refuză să accepte acest sacrificiu teritorial e foarte probabil că va pierde şi alte teritorii locuite în proporţie semnificativă de ruşi şi rusofili în urma unui război devastatator cu Rusia.
Cetăţenii români responsabili trebuie să conştientizeze faptul că Rusia are dreptul să îşi apere interesele în estul Ucrainei, că problema nu-i priveşte pe români şi că aceştia pot deveni victime ale Rusiei dacă jandarmul mondial va folosi bazele militare pe care şi le-a instalat în România pentru a interveni într-un viitor conflict ruso-ucrainian.

Consider că e imperios necesară organizarea de mitinguri în cadrul cărora să fie susţinute următoarele teze:
1. Ucraina şi Occidentul (ţările membre N ATO) trebuie să accepte secesiunea Crimeii şi a Donbasului şi unirea lor cu Rusia.
2. Ucraina şi Occidentul (atât ţările membre N ATO cât şi alianţa propriu-zisă) trebuie să se angajeze în scris că Ucraina, ale cărei frontiere vor fi revizuite conform punctului 1, nu va deveni membră NATO şi că în Ucraina cu frontierele astfel revizuite nu vor fi staţionate trupe şi baze militare ale vreunui stat NATO.
3. Acceptarea cerinţelor 1 şi 2 e unica soluţie de încheiere definitivă şi paşnică a conflictului. Cetăţenii responsabili din Ucraina şi ţările NATO trebuie să conştientizeze acest fapt şi să acţioneze în consecinţă
Sursa: https://gandeste.org/analize-si-opinii/ziua-de-azi-prin-prisma-unor-evenimente-rusinoase-din-istoria-romaniei-in-secolul-xx/124250