CD
0 aprobate
denitsoc@gmaol.com
192.200.149.113

 

EURASIA GERMENUL MULTIPOLARITATII?
De CD

Multipolaritatea nu înseamnă că America și UE dispar – înseamnă că se micșorează, se concentrează, se retrag din iluzia nebună a dominatiei universale și își amintesc cum să fie din nou națiuni adevărate în sine.

Separarea si izolarea nu va veni ca o strategie. Va veni ca un reflex, un mecanism de supraviețuire pentru un corp politic bolnav si epuizat. Statele globaliste vor privi în interior, nu ca pe o pedeapsă, ci ca pe o necesitate, rupând distragerile imperiului global și adunând bucățile propriei construcții distruse.
Ceea ce va ieși din acest colaps nu va fi o nouă Romă sau o altă iterație a hegemoniei eșuate.

Va fi ceva mai suplu, mai dur și mai onest – un pol printre mulți, care nu va mai avea pretențiile de a conduce lumea, ci își va sculpta propriul spațiu în cadrul ei. Nucleul european, eviscerat, dar nu dispărut, va fi piatra de temelie a acestei reconstrucții, o redescoperire a rădăcinilor care au dat națiunilor identitatea înainte de a se pierde în ceața controlului planetar.

Multipolaritatea este viitorul inevitabil. În ea se află șansa statelor globaliste de a renaște, deposedate de aroganța, iluziile și imperiul lor, rămânând doar cu materia primă valoroasă a ceea ce ar putea încă deveni.

Iranienii au arătat că sunt duri,rezilienti, că sunt un stat-civilizație, că sunt un subiect în politica mondială mai degrabă decât un obiect, că sunt un pol al lumii multipolare.
Acesta nu este un reproș pentru celelalte state și societăți islamice care se dau in mare spectacol, se înfurie, se bat în piept și strigă „Allahu Akbar”, dar în practică se dovedesc a fi puțin mai mult decât niște marionete ascultătoare ale occidentului și Israelului. În ciuda întregului lor patos și cruzime zgomotoasă, se dovedesc a fi niște mici sclavi ascultători.

Pe fondul acestor „sclavi” islamici, Iranul șiit autentic, crescut într-o cultură persană, poate demonstra ce înseamnă să fii musulman, să fii credincios, să fii independent, să fii liber, să duci un adevărat război sfânt – jihadul. Nu atacând pe cei slabi, săraci și neajutorați care nu se pot apăra singuri, ci aruncând o provocare satanismului, răului real, absolut din lume: Statele Unite și Israel.

Acest război este real, deoarece Iranul a pierdut deja tot ce putea pierde; din acest moment nu poate decât câștiga tot ceea ce apără: suveranitatea, independența, demnitatea și credința adevărată până la ultimul iranian. Strabat catharsisul, a cata oară, separandu-si si eliminandusi coloana a V-a si inscriind victorii strategice.

Este adevărat că unele state din Sudul Global se ajută reciproc, dar fiecare acționează în continuare pentru sine.
Acesta este un fel de naționalism îngust: oamenii ignoră geopolitica in toata magnitudinea ei și legile istoriei, concentrându-se doar pe interesele naționale imediate în spiritul realismului pragmatic, uneori chiar sacrificând aliați pentru propriul câștig pe termen scurt.

Sunt sigur ca nici un ardent suveranist roman nu a conceput un sistem de cooperare in care Romania să fie un actor si un beneficiar al unei Uniuni Euroasiatice, cu avantajele si responsabilitătile care decurg din asta.
Sunt in stare suveranistii romani să gandească in termenii impusi de structura geopolitica multipolara?

De obicei unii “suveranisti” caută un stapan mai puternic ca să scape de jugul stăpanilor mai mici, se face naveta la Washington, fără a dezvolta o agendă coerentă a unei dezvoltări absolut suverane, la un anumit punct al relatiei Bucuresti cu Washington.

Aceasta este politica clasică machiavelica, caracteristică fiecărei țări într-o măsură sau alta. Și tocmai este ceea ce împiedică formarea deplină a axei eurasiatice care decurge logic din geopolitica aplicată la condițiile prezente și din necesitatea opunerii unei lumi multipolare cu una unipolară.
Axa Eurasiatică este miezul inițial al Lumii Multipolare, cei patru natiuni suverane sunt aici in Eurasia.

America cu statele de sub umbrela Monroe vor putea să devină treptat suficient de suverane ca să se poată inscrie si ele pe orbite personale, bine definite, dictate de cultura si ambitiile lor, in marele concert multipolar.
Separarea si izolarea va fi gradual, inevitabilă si dureroasă pentru cei ce nu pot renunta usor la gandirea in ierarhie verticală si nu pot renunta la parazitism, ceea ce este ca un blestem biblic, milenar.

Rezultatul este că atât suveraniştii limitaţi, cu un fel de realism îngust, cât şi agenţii puri ai influenţei occidentale acţionează la unison. Ei încearcă să relativizeze și să diminueze necesitatea creării acestui bloc geopolitic multipolar – axa eurasiatică. Ei încetinesc procesul din interior și, bineînțeles, occidentul face tot posibilul pentru a împiedica axa să prindă contur. In fapt ea se formează de la sine, dar nu pentru că este promovată activ, ci ea prinde contur în prezent mai mult ca reacție, ca răspuns la atacurile globaliștilor.

Se pare că elitele noastre intelectuale si politice sunt incapabile să absoarbă singure adevăratele lecții ale geopoliticii. După aproape patruzeci de ani de promovare a geopoliticii în societatea noastră, oamenii incă nu iau notă de ea si cum „niciun profet nu este acceptat în propria țară”, este tratată ca o lectură opțională – interesantă, curioasă, dar nimic mai mult. “Adevăratele” lecții de geopolitică le primim doar din Occident.

Din păcate, nu învățăm nici din propriile greșeli sau din reflecție; învățăm doar din reacție, durere. Ne trezim doar atunci când devine imposibil să continuăm să dormim. Atâta timp cât putem ignora realitatea, atâta timp cât ne putem adormi cu povești că și noi facem parte din civilizația occidentală, că occidentul nu este atât de rău și că împărtășim rădăcini comune, acest lucru va continua la nesfârșit.

Orice apel la știință, logică, istorie, geopolitică sau strategie venită din interior nu are niciun efect. Totuși, doar prin propria noastră voință, activă și din proprie inițiativă, vom putea fi capabili să acționăm într-o cheie eurasiatică.
Cu toate acestea, toți cei care dorim să păstrăm suveranitatea, demnitatea, cultura, mândria, independența și libertatea suntem forțați să ne alăturăm acestei axe eurasiatice „agresive”.

Avem capacitatea, dar ne lipsesc hotărârea și înțelegerea profunzimii proceselor care se desfășoară în intreaga lume. La un moment dat am alunecat într-o explicație mitologică banală, trivială, grosolană, aproape ignorantă a tuturor proceselor istorice doar prin economie, profit și comerț. Ca și cum indicatorii economici în creștere ar însemna că totul este benefic pentru toată lumea.

Aceasta este o naivitate de neconceput de a măsura procesele istorice și strategice prin modele economice. Economia este importantă, dar nu determinant, ea insăsi se ajustează la ideologii și interese. Credința că economia va „rezolva totul”, că piața cu „mâna ei invizibilă” va duce la armonie este o construcție falsă creată special pentru colonii, astfel încât acestea să ajute în liniște hegemonul și metropola să crească pe cheltuiala lor.

Această idee globalistă s-a înrădăcinat atât de adânc în noi încât o analiză geopolitică strictă, rece – bazată pe aceleași principii pe care Occidentul își construiește strategiile – este percepută ca ceva secundar. La urma urmei, nu noi am inventat geopolitica; anglo-saxonii au făcut-o. Iar acum avem de-a face cu geopolitica clasică: “ori noi, ori ei”.

Axa eurasiatică este un element de bază al prognozei care constituie esența perspectivei lor. Ei au început lupta împotriva unui potențial bloc eurasiatic încă din anii 1980. Paul Wolfowitz a inclus în Doctrina Securității Naționale sub Clinton, în anii 1990, principiul central: prevenirea creării pe teritoriul Eurasiei a unui bloc militar-politic și economic care ar putea limita influența Occidentului Global în regiune. Această clauză nu a dispărut niciodată; este transmisă de la o administrație la alta.

Principiile geopoliticii, împotriva cărora atât de mulți dintre oamenii noștri – oameni buni, inteligenți – au argumentat, sunt pur și simplu un fel de nebunie.
A nu vedea evidentul, a nu recunoaște legile geopoliticii și puterea lor – cel puțin faptul că occidentul construiește totul tocmai pe ele si numai pentru el – trebuie recunoscut.

Dacă am face așa, am aplica principiile geopoliticii, principiile civilizației Globaliste și necesitatea integrării axei eurasiatice la orice: la alianța militară, la proliferarea armelor nucleare — pentru că civilizația Globalistă permite clienților săi (Israel, Arabia Saudită, posibil Japonia) și chiar Ucrainei să le dețină, în timp ce nouă ni le refuză.

Prin urmare, trebuie să spunem: dacă ei au in vedere doar interesele lor atunci si noi sa ne vedem deocamdata doar de ale noastre. Ei atacă și mint iar noi nu le vom crede minciunile, ne vom apăra și vom desfășura acțiuni preventive și chiar vom putea duce o politică ofensivă. Același lucru este valabil și pentru economie: ei o creează în propriile lor interese, iar noi trebuie să o recreăm în ale noastre interese colective, împreună cu celelalte țări ale axei eurasiatice, atrăgând si neutrii alături de noi. BRICS este o inițiativă excelentă în acest sens.

Avem acum sansa să ne trezim în timp ce se petrec toate aceste evenimente geopolitice cutremurătoare, căci țara are nevoie de o „trezire geopolitică”. Acestă trezire este tocmai eurasianismul politic: recunoașterea civilizației, a destinului nostru special și a necesității de a apăra lumea multipolară nu doar prin răspunsuri reactive la provocări, ci și prin acțiuni proactive.

Trebuie ne să stabilim noi înșine agenda, să creăm noi înșine procesele și evenimentele la care trebuie apoi să căutăm răspunsuri, în loc să rămânem constant în urma evenimentelor și să acționăm reactiv si dureros. Această lecție de geopolitică pe care ne-o predă occidentul colectiv astăzi am fi putut-o stăpâni singuri, prin propria noastră voință, dacă am fi făcut efortul.

Să sperăm că ne apropiem totuși de punctul de cotitură în care vom lua în sfârșit geopolitica în serios si la intreaga ei dimensiune – big picture, la nivelul potrivit și cu cea mai serioasă abordare.

Războiul dintre America/Israel și Iran a trecut de la domeniul declarațiilor în tărâmul realității. Acesta ar putea fi punctul de trezire pentru noi și alte națiuni. Acum și cu adevărat Iranul simte din nou acest lucru pe propria piele: a suferit pierderi enorme în rândul conducerii sale, a epurat coloana a V-a, si-a remaniat cadrele de conducere si militare trece prin catharsisul purificator.
Iranul este exemplul poate cel mai dur de a se produce Separarea si Izolarea de Răul Satanist.

Ne au ajuns timpurile proorocite si este cazul să răspundem cu demnitate si responsabilitate fată de noi si urmasii nostri. Avem aceasta sfantă datorie.
Să ne ajute Dumnezeu.

Atlanta 31/07/2026