CD
1.860 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.74.38

 

SUBLIMUL SI MORALUL
De CD

Chestiunea Frumuseții și Sublimului, precum și relația dintre aceste două concepte distincte, dar intim legate, au ocupat o mare parte din timpul artistilorsi filozofilor.
S-a explorat funcția artelor frumoase și a educației clasice în societate, recunoscând că ființele umane vor rămâne întotdeauna incomplete și adesea stângace sau deficitare – indiferent de câte reguli și legi au fost legiferate – dacă nu sunt capabile să cultive în mod adecvat sentimentele necesare pentru aprecierea atât a Frumosului, cât și a Sublimului.

Doar educatia generală si egală a tuturor copiilor poate aduce intelegerea si perceperea sentimentală a frumosului si practicului, cat si intelegerea profundă a normelor morale.

Relația dintre principiile estetice ale Frumuseții și legile morale ale universului nu sunt separate; acestea sunt pur și simplu reflecții distincte ale aceleiași ordini și armonii universale care caracterizează un cosmos alcătuit conform Rațiunii și abilității înnăscute a omului de a conceptualiza și acționa.

Reflecțiile asupra naturii artei și a relației acesteia cu dezvoltarea unei societăți cu adevărat libere și armonios compuse au fost, în multe privințe, stimulate de sistemul filosofic dominant al lui Kant, sistemul arhetipal strict apolonic, în care virtutea și moralitatea erau, în general, încadrate ca o chestiune de „respectare a regulilor”.

Puțini ar fi în dezacord cu maximele morale și „imperativul categoric” din sistemul etic al lui Kant, dar că nimeni, în realitate, nu învață sau nu caută să-și realizeze adevăratul potențial uman natural și dorința de a face bine pur și simplu „urmând regulile”.
Căci cineva poate urma reguli fără să dorească sau nu să o facă, din cauza iubirii sale pentru Frumusețe, Adevăr și Bunătate.

De fapt, pentru mulți, respectarea regulilor ia forma unei aderențe oarbe la formalism și la forme rarefiate de religie, ducand la respectarea servilă a convenției, fie din frică, fie în scopul menținerii aparențelor, răsturnand scopul natural pentru care au fost inițial elaborate Legile. Uitandu-se principiile fundamentale ale naturii, adică de dragul de a trăi o viață fericită și bună, care să beneficieze nu numai individul, ci și societatea în ansamblu.

Orice altceva decât îndeplinirea datoriei din iubire și din dorința de Adevăr și Bunătate ca scopuri în sine constituie eșecul unui individ de a se dezvolta într-un individ complet și într-un „suflet frumos”.
Prin desăvârșirea omului ca ființă umană adevărată și întreagă, acesta își poate arăta iubirea autentică pentru divinitate și poate fi păzitorul/protectorul aproapelui său.

Din păcate urâțenia și deformitatea caracterului uman nu ar putea fi niciodată schimbate fundamental doar prin simpla introducere a oricărui tip de sistem legalist sau tiranic de recompensă și pedeapsă – tipul tipificat de sistemele pavloviene si liberale de control și condiționare clasică sau de dogmele pur religioase bazate pe credință fără rațiune – dar că, atunci cand societatea devine cu adevărat liberă și stabilă, nu destinată ciclurilor de „avânt și prăbușire” caracterizate de oscilația dintre barbarie și anarhie, atunci o educație adecvată a sentimentelor și dorințelor populației generale este o condiție necesară pentru libertate.

Acest lucru nu poate fi realizat niciodată printr-un sistem cu reguli, oricât de nobile, codificate cu sârguință sau aplicate brutal. În cele din urmă astfel de sisteme ar impune doar noțiunea de oameni ca fiare naturale, evidențiată de sistemele monumentale și stricte de recompensă și pedeapsă stabilite în societăți pentru a-i pune pe toți „la rând”.

Deși s-ar putea argumenta că există un procent ridicat de indivizi care “respectă regulile” și „conformitatea” în statele totalitare și tiraniile legaliste, nu se poate spune neapărat că acestea sunt „societăți bune” și cu siguranță nu societăți cu adevărat creative care prosperă pe baza educatiei si a cultivării și înfloririi celor mai înalte facultăți ale cetățenilor săi, în ciuda puterii de rafinare a formelor frumoase,

Există momente în care realitatea le cere indivizilor să-si încalce dorința de autoconservare naturală, confort, plăcere sau interes personal. Dincolo de simpla chestiune a regulilor și a principiilor ordonate ale Frumuseții, Frumosul, în toate manifestările sale, a servit drept ghid pentru armonizarea atât a dimensiunilor senzuale ale omului, cât și a rațiunii sale, pe calea Sublimului.

Trebuie să căutăm Frumosul ca ghid și să ne înconjurăm pe noi înșine și societatea cu el pentru a educa gusturile, a eleva dorințele și a alunga deformitatea, dar să nu-și pună soarta doar în el. În timp ce Frumusețea face ca călătoria vieții să pară mai lină, mai plăcută și mai dezirabilă chiar și în fața unor încercări majore, la marginile căilor incerte ale vieții așteaptă Sublimul, veșnic.

Atlanta 22/02/2026