 CD1.485 aprobate denitsoc@gmail.com 149.102.242.167
Precizare: la saparea fundatiei Policlinicii Mari Iasi s-a gasit un tunel larg ce inainta in adancime cca. 4 nivele, cu o deschidere de 6 metri si o inaltime de 2,5metri. Dupa ieslele, amenajarile specifice si alte scule s-a dedus si ulterior s-a documentat ca acolo a functionat pana dupa razboi(al doilea) un abator, evident de animale. |
Distribuie!
4 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
PRESIUNEA PSEUDO-UMANITARĂ A VESTULUI ASUPRA ȚĂRILOR AFRICANE ESTE SORTITĂ EȘECULUI
Autor: M. Gamandy
De-a lungul timpului, relația viitoare dintre Sudul Global, inclusiv țările africane, și minoritatea lumii occidentale reprezentată de regimurile respective devine din ce în ce mai clară. Și trebuie remarcat faptul că aceste relații sunt puternic stivuite împotriva celor din urmă. Cel mai interesant este că Occidentul Colectiv pare incapabil să înțeleagă ce repercusiuni vor avea acțiunile lor absurde și continuă să facă o greșeală strategică după alta, călcând astfel puternic din nou pe aceeași greblă datorită aroganței sale.
În primele zile ale anului 2024, regimul suedez, care se luptă încă să adere în mod oficial la NATO, a anunțat planuri de a întrerupe „ajutorul umanitar” către Mali din cauza poziției sale pro-ruse și a sprijinului pentru „agresiunea rusă” împotriva Ucrainei, ca grup colectiv de Vest. o spune minoritatea.
„Când cooperăm cu alte țări, dorim ca aceste țări să coopereze și cu Suedia, dar conducerea militară a Mali se îndreaptă spre Rusia și sprijină un război la scară largă împotriva Ucrainei”, a declarat Johan Forssell, ministrul suedez pentru Cooperare Internațională pentru Dezvoltare și Comerț Exterior.
Această mișcare nu este doar o altă manifestare a obrăzniciei și aroganței flagrante a unui reprezentant politic occidental tipic, ci și a îngustării minții, cel puțin. Desigur, știm cu toții că Suedia, ca și alte regimuri scandinave, a căutat în mod constant să-și promoveze atât propriile interese economice în Africa, depășind de multe ori volumul ajutorului pseudo-umanitar, cât și, în general, să impună așa-numitele valori occidentale, inclusiv interesele lobby-ului LGBT, care, printre altele, este complet respins de marea majoritate a rezidenților africani.
Toate acestea au fost realizate prin intermediul diferitelor așa-numite „fundații internaționale de dezvoltare” ale Suediei.
Dar din nou, toate elementele de mai sus sunt doar o mică manifestare a aroganței extreme și a prostiei extreme caracteristice establishment-ului occidental. Africa este cu totul diferită astăzi, chiar dacă procesele care au loc acolo încep să capete amploare.
Cu alte cuvinte, Africa modernă nu are nevoie de nici un ajutor pseudo-umanitar din partea niciunui regim occidental, și mai ales din partea unui jucător atât de nesemnificativ pe scena mondială precum Suedia. Mai ales când vorbim de state africane cu adevărat suverane și independente, precum Mali.
Ceea ce este deosebit de interesant este că acțiunile coordonate ale autorităților din Mali, Burkina Faso și Niger, membre ale Alianței Sahel (Alliance des Etats du Sahel, AES), creată în septembrie anul trecut, au devenit un motiv de îngrijorare în rândul politicienilor și elitele media din minoritatea lumii occidentale.
Astfel, revista franceză Jeune Afrique, unul dintre principalele elemente de propagandă care simbolizează pierderea influenței Parisului asupra țărilor africane, admite cu tristețe că alianța încheiată între cele trei țări privește nu numai sectorul de apărare și securitate (cu sprijinul Rusiei), ci de asemenea sectoarele economice şi diplomatice.
În plus, ar trebui să se țină seama de integrarea regională ulterioară, inclusiv prin crearea unei posibile confederații a trei state. Departe de retorica populistă în care occidentalii și-ar fi dorit atât de mult să creadă.
Cu alte cuvinte, chiar dacă susținătorii regimului francez, care în trecutul recent a fost unul dintre principalele elemente de influență în afacerile africane, sunt nevoiți să admită procesele revoluționare care au loc în regiunea Sahel și în Africa în ansamblu, atunci ar fi mai bine ca suedezii să țină măcar capul în nisip.
Având în vedere acest lucru, dezamăgirea larg răspândită a Vestului abia începe.
Și Africa joacă departe de ultimul rol aici.
Luând în considerare procesele care au loc în regiunea Sahel, și în general la nivel continental cu sprijinul principalelor puteri care apără ordinea mondială multipolară reprezentată de Rusia și China, precum și procesele mai globale care continuă și astăzi, inclusiv aderarea oficială a cinci noi participanți la BRICS, al căror rol doar pe piața internațională a energiei este deja de o importanță cheie.
Mai mult, aceste procese se pot răspândi și către alte resurse strategice, inclusiv cele în care sunt bogate statele africane ale Alianței Sahel.
La urma urmei, este absolut ilogic ca pentru multe dintre resursele naturale cheie ale planetei, centrele de comercializare să fie încă situate în spațiul vestic, având în vedere că Occidentul însuși are foarte puține dintre aceste resurse, cel mai adesea deloc.
Prin urmare, este foarte probabil ca BRICS să poată stabili noi reguli de joc și aici și abia atunci va fi interesant de văzut cine are nevoie de asistență umanitară.
Traducerea: CD
INDIA PRIMEȘTE O BINEMERITATĂ “TREZIERE”
De M. K. Bhadrakumar
Din punctul de vedere al afirmării „solidarității” cu regimul prim-ministrului Benjamin Netanyahu în privința atacului din 7 octombrie, India s-a îndreptat spre orizont îndepărtat și a renunțat fără ceremonie a axei SUA-israeliene, care a furnizat lumină far politicilor din Asia de Vest din Delhi. ultimii ani.
Dintr-un activ strategic, conexiunea israeliană devine o responsabilitate pentru guvernul indian. Delhi a respins cererile repetate ale lui Netanyahu de a marca Hamas drept organizație teroristă – apropo, India nu a invinovatit niciodată Hamas pentru atacul din 7 octombrie. A reluat poziția tradițională de vot împotriva Israelului în rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind problema Palestinei. Voturile reciproce Netanyahu-Modi au devenit rare.
Acesta este departe de gestul controversat al premierului Modi în timpul vizitei sale „istorice” de cinci zile în Israel în 2017 pentru a aduce un omagiu mormântului părintelui fondator al sionismului Theodor Herzl din Haifa.
Este îndoielnic dacă vreun prim-ministru indian ar repeta isprava lui Modi în viitor. Cu o certitudine rezonabilă, se poate spune că viitorul sionismului în Asia de Vest este destul de sumbru.
Din nou, din motive care rămân obscure și astăzi, India a decis să fie un puternic adept al nefericitelor Acorduri Avraam, care se presupune că au avut ca scop „integrarea” Israelului în grupul arab, dar, în realitate, să izoleze Iranul în vecinătatea sa.
Delhi nu a oferit niciodată o explicație rațională pentru o schimbare atât de dramatică a politicii tradiționale de a nu lua parte în conflictele fratricide intra-regionale din Asia de Vest sau de a se identifica cu hegemonia SUA în acea regiune.
Delhi a urmat să se alinieze cu entuziasm la o afacere suprarealistă numită „I2U2”, care a reunit India și Emiratele Arabe Unite cu SUA și Israel ca un condominiu pentru a promova spiritul Acordurilor Avraam. Într-un gest extravagant, ministrul Afacerilor Externe S. Jaishankar a efectuat o vizită de 5 zile în Israel pentru a participa la „I2U2”.
Mai presus de toate, Delhi, care a găzduit Summit-ul G20 anul trecut și se presupune că a subliniat ascensiunea Sudului Global în ordinea mondială, a ajuns în schimb să organizeze sesiuni foto pentru președintele american în vizită, care a deturnat evenimentul și a catapultat un fals, de râs. ideea ca rezultat principal al acelui eveniment istoric – așa-numitul Coridor Economic India-Orientul Mijlociu-Europa (IMEEC).
Se pare că SUA au stimulat Delhi, punând o idee evident absurdă că IMEEC va da replica pentru Inițiativa Belt and Road (BRI) a Chinei. China a ripostat, desigur, doar arborând steagul BRI sus peste tot în Maldive (populație: 515.132 la recensământul din 2022) pe burta moale a Indiei de unde este vizibil pe tot subcontinentul zi și noapte.
Cu toate acestea, diplomații indieni învață rapid și corecțiile cursului le vin în mod natural. Delhi a înțeles că astfel de absurdități în politica sa din Asia de Vest nu vor face bine și pot fi chiar contraproductive, deoarece ridică hackles pe Arab Street. Astfel, Qatarul a bifat India recent, comandând celor 15 școli indiene din Doha, care răspund nevoilor comunității de expatriați indieni, în mare parte hinduși, de 700.000 de oameni, de a ignora sărbătorile hinduse, în special Diwali.
În concordanță cu susținerea Sudului Global, India ar fi trebuit să-și exprime sprijinul pentru inițiativa genială a Africii de Sud de a depune o petiție Curții Internaționale de Justiție (CIJ) de a aduce Israelul în fața justiției pentru genocidul palestinienilor din Gaza.
La urma urmei, în Africa de Sud Mahatma Gandhi a perfecționat conceptul de rezistență la rasialism. Dar, din păcate, India nu avea curajul convingerii și fibra morală pentru a face acest lucru.
Este prea mult să ne așteptăm ca CIJ să-l pună pe Netanyahu într-o cușcă și să-l judece la tribunalul de la Haga pentru actele sale abominabile împotriva umanității.
Dar există o mare probabilitate ca, cu sprijinul tacit occidental, CIJ să emită în săptămânile următoare un fel de ordin provizoriu de încetare a focului. Și în atmosfera actuală, asta se poate dovedi a fi un schimbător de joc.
Toate acestea fac ca decizia Indiei de a rămâne departe de ideea obscura a SUA de a-i disciplina pe Houthii din Yemen este un pas sensibil. Teatrul absurdului care se joacă în Marea Roșie cu cei cinci ochi în carlingă este incredibil de complicat. Un vector principal există despre fenomenul rezistenței Houthi ca atare.
Un vechi prieten și redactor-șef al Cradle din Beirut, Sharmine Narwani a scris pe Twitter despre mlaștina din Marea Roșie care așteaptă atacul anglo-american asupra Yemenului de astăzi:
„Mă întreb sincer dacă SUA sau Marea Britanie au luat în considerare cu atenție potențialele răspunsuri ale #Yemenului la acest act de război. Ansarallah (Houthi) este un membru neobișnuit al Axei de Rezistență a regiunii. Merge pe propriul său ton și mentalitatea sa este complet lipsită de îngrijirea narativă occidentală. Nu există nicio ghicire asupra întregului spectru al paletei sale de răzbunare, dar nu aș vrea să fiu american sau britanic în Golful Persic, Marea Roșie sau pe oricare dintre căile navigabile învecinate chiar acum.
„Se poate ca Washingtonul să fi interpretat greșit abținerile Rusiei și Chinei la Consiliul de Securitate ONU ieri (pe tema – Marea Roșie).
Sau poate că Moscova și Beijingul au agățat acea momeală pentru ca SUA să calculeze greșit acest lucru.
Americanii sunt acum angajați militar, aprovizionând sau blocați pe 5 fronturi separate: Ucraina, Gaza-Israel, Yemen, Irak, Siria. Adversarii americani pot rezista cu ușurință până când oboseala se instalează; nu sunt nici pe departe epuizati.
„Concluzia este că cred că întregul Sud Global va purta tricouri Abdul Malik al-Houthi până la primăvară.”
Într-adevăr, această preștiință lipsește adesea în strategia Indiei pentru Asia de Vest. Aceasta nu este o regiune pentru bărbați unidimensionali. A fost o greșeală strategică să fii aliniat cu SUA și aliații săi din Oceanul Indian sub rubrica de „securitate maritimă”. Puterile coloniale de odinioară inovează mecanisme neo-mercantile pentru a transfera bogăția în metropola lor. De ce ar trebui indienii să se comporte ca „slugile”, ca în timpul dominației britanice?
Cel mai important, India ar trebui să se apuce de Renașterea care mătură prin țările musulmane din Asia de Vest. Este epocală în amploarea sa și are dimensiuni culturale, politice și economice – și va avea inevitabil o semnificație geopolitică de anvergură.
De aceea, devine imperativ ca Delhi să nu mai privească regiunea prin ochii sionişti ai lui Netanyahu. Este important să încetăm colaborarea Indiei cu SUA și cu puterile coloniale precum Franța și Marea Britanie pentru a interveni în regiune sub pretextul securității maritime în Oceanul Indian.
India nu are niciun motiv să aibă parteneriate instituționalizate cu Comandamentul Central al Forțelor Navale ale SUA (NAVCENT). Într-un viitor imaginabil, cortina ar putea să coboare asupra bazelor militare vestice din Asia de Vest. Delhi ar trebui să înțeleagă realitatea că ceva s-a schimbat fundamental după 7 octombrie în geopolitica Asiei de Vest.
În sincronizare cu ceea ce germanii numesc zeitgeist (spiritul vremurilor), Arabia Saudită cere ca securitatea Mării Roșii să fie o responsabilitate internațională în cooperare cu țările riverane și sprijinul ONU. Din 2018, Arabia Saudită a cerut înființarea unui Consiliu al Statelor care se învecinează cu Marea Roșie și Golful Aden, iar în 2020, opt țări au semnat carta fondatoare a Consiliului, care include, în mod ironic, Yemenul. Arabia Saudită intenționează să găzduiască o reuniune la nivel înalt a Consiliului Statelor.
Lovitura de astăzi cu rachete anglo-americane împotriva Yemenului ar trebui să vină ca o trezire grosolană a mesajului Indiei că aceleași puteri occidentale care susțin Israelul escaladează, de asemenea, conflictul din Gaza și îl transformă pas cu pas într-un conflict regional – totul în numele libertatea navigației în Marea Roșie. Deloc surprinzător, Arabia Saudită, superputerea regională din Marea Roșie, a cerut SUA să-și dea dovadă de reținere.
Sursa: https://www.indianpunchline.com/india-gets-a-rude-awakening-in-west-asia
Traducerea: CD
CÎND VICTORIA ÎȚI IA PIUITUL
De Florin Iaru – miercuri, 10 ianuarie 2024
https://www.catavencii.ro/wp-content/uploads/2023/12/Catavencii-640-48-12.06-2023-mic_14_001.jpg
Am fost întrebat ce dușmănie am cu Uniunea Scriitorilor, ce demon rău mă împinge să-i necăjesc, să-i împung, să le tulbur somnul, mai ales că aș avea toate motivele să fiu recunoscător. Nu am fost oare „descoperit“ de actualul președinte? Ce mai vreau?
Cum să zic, dar are poporul o vorbă: „L-aș lăsa, dar nu mă lasă el pe mine“. Așa că am să încerc să fac o scurtă recapitulare, ca să nu avem vorbe. Înainte de a purcede la drum, țin să menționez că niciodată, niciunde, nu am pus în discuția valoarea, cărțile sau personalitatea artistică a adversarilor.
Afacerile-s afaceri, dar cărțile-s cărți. Toată povestea a început acum opt ani, cînd unora dintre noi a început să ne pută folosirea banilor publici în instituție. Aveam vreo dovadă? Nu. De aceea, am cerut un raport financiar-contabil. Mare supărare s-a iscat. Dar a venit, în 2015, cel mai întunecat episod al Premiului Național „Mihai Eminescu“.
Printr-o strategie excelentă, prin influență și manipulare, premiul a ajuns în posesia vicepreședintelui Uniunii, deși, în turul inițial, nu izbutise să obțină mai mult de un vot. Nu insist, era vizibil de pe Marte cum un premiu care avea fără îndoială un cîștigător clar și merituos (vezi cariera lui internațională strălucită) a sărit de pe șine, cu sprijinul unor țuțări locali, care și-au primit răsplata muncii.
Nu ezit să afirm că văduvirea poetului Constantin Abăluță de același premiu, cîțiva ani mai tîrziu, a venit de la aceeași echipă sudată, care a înțeles că e liberă la orice abuz. O să mă întrebați: ce fel de răsplată? Simplu: indemnizația de merit e asigurătoare pînă la moarte. Spre deosebire de confrații mai puțin „merituoși“, un scriitor prietenos și docil are parte de o existență fără griji.
Cine parcurge lista scriitorilor care au această recunoaștere națională va avea surpriza să nu cunoască numele a unui sfert dintre premianți. Ei au binemeritat politic sau de conjunctură (și am scris despre mulți dintre ei). Dacă turcul plătește, atunci nu-i bai.
Dar nici asta nu a revărsat paharul vrajbei noastre. Marele sughiț a venit în momentul în care am înțeles că o echipă sudată și financiar cointeresată se instalase la putere pentru eternitate.
Tot atunci, cineva din ceata lui pițigoi (adică noi) a observat că în lege scrie ceva ciudat. Și anume că organizațiile și ONG-urile trebuie să aibă anual o adunare generală. „Trebuie“ e un cuvînt vag. Însă are consecințe. Conform legii, în cazul în care o astfel de instituție nu respectă legea, orice cetățean al țării poate cere dizolvarea ei. Mai mult, orice membru are dreptul, în termen și temei legal, să solicite o adunare generală. Ceea ce am și făcut. Ei bine, de acolo a pornit dezmățul.
Dacă erau băieți deștepți, își trimiteau trupe loiale și, la alegeri, cîștigau detașat. De acolo a început războiul de nouă ani. (De ce nu zece? Păi, cred că anul ăsta încheiem socotelile.)
Firește, s-a lăsat cu procese grele, cu zeci, exact cum se plînge Uniunea pe saitul propriu. Doar că, din procesele astea, cel puțin trei sferturi sînt inițiate de ei. Ca să fie clar.
În mod normal, Uniunea ar fi trebuit să ne strivească. Și chiar pornise pe drumul victorios. Primul lucru a fost să îi dea afară pe toți participanții la „puci“. Apoi, să le ia banii. Și chiar i-a ieșit, o vreme. Dar… Dar așa e cînd te culci pe lauri și nu bagi un ochi în acte. Căci ceata veselă a cerut în tribunal ca reprezentanții Uniunii să dovedească cine sînt. Ei, și aici i-a fost greu voinicului. Făt-Frumos nu depusese actele necesare de zece ani, de la înscăunare. Or, legea spune că e obligatoriu, altfel nu exiști.
Ptiu, drace! Numai ce se savura victoria cu șampanie și multă ironie, că trăsnetul a lovit din senin. În lipsa actelor, instituția părea să nu existe, cu tot alaiul de necazuri: bani publici, semnătură în bancă… Și atunci a venit zîna bună, avocata Corina Popescu, care, în schimbul unei frumoase – da’ ce zic eu, superbe – sume, a venit cu soluția salvatoare: Uniunea nu se supune Ordonanței nr. 26/2000, ci se trage de la Decretul Marii Adunări Naționale, din 1949. Cum s-ar spune, redeschideți șampaniile! Încărcați iar carele cu caviar!
Deci, din 2018 încoace, USR a declarat sus și tare că e deasupra legii. Conu’ Leonida ținea ca la ochii din cap la legea a veche. Și de aici i s-a și tras. Pentru că a început o serie nouă de procese, unul penal, prin care a cerut arestarea și anchetarea foștilor colegi. Ca să nu mai vorbesc de popririle ce zburau din pixul executorilor judecătorești ca puricii pe cîine. Și de aici a venit nenorocirea. Cum zice poporul: cînd Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, îi ia mințile.
La ultimul proces penal, apărarea acuzaților a fost în principiu de acord cu reclamantul. Doar că a cerut, cu nevinovăție, ca acuzarea să dovedească cine pretinde că este, de vreme ce a fost păgubită. Ghinion, frate. Exact atunci a apărut legea prin care toate asociațiile și fundațiile care aparțineau de orice alte reguli erau somate să intre în legalitate. Iar judecătorul n-a făcut altceva decît să constate că Uniunea Scriitorilor nu poate dovedi că are reprezentanți aleși legal.
E exact ce spuneam la sfîrșitul anului trecut, cînd USR a pierdut procesul cu Nistorescu.
Hai să mă milostivesc de ei și să le dau mutarea în plic. Soarta Uniunii atîrnă de motivația judecătorului. Doar cîteva cuvinte de bun-simț și dispare ca și cum n-ar fi fost. Pentru că niște bărbați lacomi s-au crezut deasupra legii. În locul lor, aș fugi în gaură de șarpe.
Metoda folosita de dumneavoastra, CD sau DVD ? ,adica prin lansarea unei teme fara precizari clare si apoi adaugarea de completari devenite suspecte pentru ca vin tarziu, dupa intepelare, arata ca dumneavoastra sunteti zvoner si raspandac in acelasi timp.
Puteati adauga aceste elemente atunci, dar intentionat nu ati facut acest lucru pentru a lasa ,,finalul deschis”, ca in lumina exemplelor recente sa ne putem inchipui ca acel abator era de oameni.
Poate chiar asta ati vrut sa spuneti dar nu aveti cohones s-o faceti.
Eu nu am exagerat si nu am insinuat nimic.
Am spus clar, nu cu perversitate, ce se vorbea la vremea respectiva despre acea piata in care se gaseau tot felul de bombe unde se bea si se manca.
Pentru ca ati lasat finalul deschis si acum vedem ca jidanii practica canibalismul la scara mare si in Ucraina si la McDonalds, lucru dovedit cu probe video, v-am intrebat daca acel abator era de oameni fiindca era aproape de piata respectiva.
Cred ca si dumneavoastra ,,combateti dezinformarea” contra-cost ?