Orașele Transilvaniei, sub amenințarea retrocedărilor. Scolile
restituite bisericilor maghiare, purificate de elevii
romani<http://ancheteonline.ro/2014/03/orasele-transilvaniei-sub-amenintarea-retrocedarilor-scolile-retrocedate-bisericilor-maghiare-purificate-de-elevii-romani/>
http://ancheteonline.ro/2014/03/orasele-transilvaniei-sub-amenintarea-retrocedarilor-scolile-retrocedate-bisericilor-maghiare-purificate-de-elevii-romani/#more-26132

15:21, Martie 11, 2014 Autor: Costel Oprea Categoria:
Exclusiv<http://ancheteonline.ro/category/exclusiv/>| Niciun
comentariu<http://ancheteonline.ro/2014/03/orasele-transilvaniei-sub-amenintarea-retrocedarilor-scolile-retrocedate-bisericilor-maghiare-purificate-de-elevii-romani/#respond>
[image: imagesCAVH6FVM]<http://ancheteonline.ro/wp-content/uploads/2014/03/imagesCAVH6FVM.jpg>În
noul program de guvernare al Cabinetului Ponta 3 sunt incluse o serie de
prevederi care vizează accelerarea procesului de retrocedare a imobilelor
către bisericile maghiare. Acest lucru ar însemna retrocedarea pe repede
înainte, prin decizie politică, nicidecum juridică,  la limita sau dincolo
de lege,  a imobilelor monumente istorice din centrul marilor orașe
ardelenești. Este vorba, în special de licee și școli publice, chiar
universități,  finanțate în perioada habsburgică (la sfârșitul secolului
18) din bani publici.  De asemenea, înțelegerea mai marilor de la
guvernare ar duce la adâncirea fenomenului de segregare și chiar de
purificare etnică în școlile din Transilvania.
În toate cazurile, din  școlile retrocedate bisericilor maghiare, elevii
români au fost alungați.  Procesul de restituire „in integrum” nu a ]nceput
de ieri, ci din 1990, cu efecte devastatoare asupra modului de conviețuire
între români și maghiari în interiorul arcului carpatic. Demn de secolele
medievale, toate aceste retrocedari s-au facut în jurul bisericilor
maghiare, iar învățamântul este diriguit prin intermediul cultelor
religioase. Amintim politicienilor noștri că potrivit Constituției, România
este stat laic, fiind o separație clară între stat și bisericș.
*La limita legii*
O mare parte din procesul  de reconstituire a dreptului de proprietate în
Ardeal s-a desfășurat la limita sau în afara legii, primând decizia
politică, nicidecum domnia principiilor constituționale. Astfel, în cele
mai multe cazuri, comisiile locale și județene au respins cererile de
restituire a imobilelor care reprezentau, in special,  monumente istorice,
dar, la București, în urma presiunilor UDMR, aflată la guvernare de 14 ani,
situația a fost schimbată total.  Am prezentat în articole precedente modul
în care s-au restituit pădurile către famiile foștilor grofi din Ardeal,
acum dorim să aducem informații asupra modului  în care se fac
retrocedările imobilelor din marile  orașe ale Transilvaniei către
bisericile maghiare.
*Epurare etnică*
Un fenomen extrem de nociv pentru comunitățile locale, pentru
administrațiile publice și nu în ultimul rând cu efecte dramatice în
rândurile elevilor români, alungați din școli publice. Situația este gravă
pentru că aceste retrocedări se fac la limita sau în afara legii, pentru
că, potrivit documentelor  găsite în arhive,  aceste imobile ( în special
licee, școli generale), nu au aparținut de drept  bisericilor maghiare.
Cultele religioase ale comunității ungare au avut, de-a lungul istoriei
doar drept de administrare, nicidecum de proprietate. Dar, în urma
înțelegerilor politice, prin presiunile permanente la adresa guvernanților,
UDMR a obținut retrocedarea acestor clădiri către bisericile maghiare. Nu
s-a ținut cont de drama trăită de copii români, care au fost alungați, fără
remușcări, din scoala unde învățau de ani de zile  și au fost  trimiși în
alte unități de învățământ, de multe ori, la mare distanță de casă.
* Interese politice*
Așa scopul politic al politicienilor maghiari s-a înfăptuit sau este pe
cale să se realizeze: epurarea pe criterii etnice.  Procedura este foarte
simplă: după ce imobilul  este dat în proprietatea bisericii maghiare,
clădirea este transformată  într-o  unitatea de învățământ exclusiv cu
predare în limba ungară. Copiii români care învățau aici și asigurau
multiculturalitatea unui edificiu cultural,  sunt transferați la alte
școli, cu predare în limba română. Tot acest proces de epurare etnică se
face prin înțelegere cu factorii de decizie români ( ministrul educației,
inspectori, directori de școli). În același timp, este de remarcat faptul
că segregaționismul maghiar se face cu implicarea directă a bisericilor
maghiare  (catolică, reformată și unitariană), iar întreg ciclul școlar se
desfășoară sub atentă diriguire primită de la cultele religioase maghiare.
Acest lucru, deși în Constituția României se spune  clar  că statul român
este unul laic, iar politicile publice sunt separate de biserică. Și în
acest caz nu vorbim despre școli religioase!!!
*Apel la istorie*
Pentru a exemplifica cele relatate trebuie sa facem apel la istorie. În
1776, împărăteasa Maria Tereza înființează 3 fonduri publice destinate
finanțării colegiilor comunitare: fondul de studii, de religie și de
stipendii(burse). Aceste fonduri au fost înființate atât pentru Ungaria,
cât și pentru principatul Transilvania. Amintim că imperiul habsburgic avea
în componența sa , regiunea Ardealului( care a purtat denumirea de
principat sau voievodat) cu caracter autonom, separată de Ungaria, fiind
condusă direct de la Viena. Din aceste fonduri publice erau finanțate
școlile aparținând cultelor maghiare: catolice, reformate și unitariene,
dar și școlile românești greco-catolice sau laice.
Aceste instituții publice nu au fost niciodată în proprietatea bisericilor
maghiare, ci au rămas, de-a-lungul anilor  ale statul habsburgic, apoi
austro-ungar. In 1866, prin decizia imperiului austro-ungar, aceste
instituții publice de învățîmânt trec în administrarea cultelor religioase.
Singura modificare a statutului juridic al acestor școli din Ardeal s-a
petrecut în perioada interbelică ( 1927), atunci când, din dorința Casei
Regale de a  consființi bune relații cu Occidentul ,este semnat așa zisul
Concordat cu Vaticanul. Potrivit acestui document, mult hulit în acea
epocă,  toate bunurile care au aparținut statului habsburgic și
austro-ungar  trec, în perioada României Mari,  în posesia bisericilor
maghiare, mai exact în coordonarea unui așa zis Status romano-catolic, un
fel de fundație, care funcționa de pe vreme impărătesei Maria Tereza și  care
nu avea un caracter juridic bine definit.
* Călcâiul lui Ahile*
În toate procesele de revendicare din zilele noastre, reprezentanții
maghiarilor fac apel la Concordatul de la Roma semnat de statul român cu
Papalitatea pentru a justifica retrocedările.  Dar în 1948, guvernul Petru
Groza denunță acest concordat și anulează efectele sale, iar toate
imobilele administrate până atunci de bisericile maghiare, trec în
subordinea statului român. Mare parte din specialiștii români, istorici sau
experți de la Arhivele Naționale susțin că retrocedările făcute în favoarea
cultelor maghiare au ignorat total statutul juridic al imobilelor
restituite, primând interesul politic, cu efecte grave asupra românilor.
Profesorul Vasile Lechințan, fost expert la Arhivele Naționale din
Cluj-Napoca, și care a publicat mai multe cărți de specialitate,  susține
că „Statusul Romano-Catolic nu a avut niciodată în proprietate aceste
clădiri. Încrengătura este foarte veche, coborând în istoria Transilvaniei,
până în timpurile împărătesei Maria Tereza, care, cu bani publici a
susținut bisericile, școlile și studenții ardeleni. În 1866, Statusul
romano-catolic, format din clerici și civili maghiari, dar și
greco-catolici de origine română,  a cerut Împăratului de la Viena
administrarea acestor fonduri  a căror valoare era imensă. În anii care au
urmat, uriașele averi au fost treptat deturnate de la catolici, doar către
folosul romano-catolicilor, în interese pur maghiare. Iar în a doua
jumătate a secolului 19, s-a săvârșit un fals grosolan: s-au corectat
cărțile funciare pentru ca Statusul romano-catolic să apară ca proprietar
al acestor fonduri. Ceea ce reprezintă un abuz pentru că fondurile aveau
persoanlitate juridică proprie, deci nu puteau aparține nimănui”.
*O fundație dubioasă*
„În tot acest răstimp, pentru a deveni din administrator – proprietar,
Statusul Romano-Catolic a căutat să primească recunoaștere juridică, atât
de la autoritățile austriece și austro-ungare, cât și de la statul roman,
după Marea Unire. Nu a reușit niciodată acest lucru, dar cu toate acestea,
în perioada interbelică, și-a luat ca acte de căpătâi Concordatul cu
Vaticanul și Acordul de la Roma, care reglementau organizarea bisericii
catolice de rit latin în România. În textul Acordului de la Roma din 1932,
se specifică clar faptul că “dreptul de proprietate ramâne garantat în
favoarea respectivelor fonduri reprezentate de Biserica Romano-Catolică”.
Chiar dacă orice om de bună credință ce citește aceste cuvinte trage
concluzia indubitabilă că biserica avea doar un rol de reprezentare,
Arhiepiscopia de Alba-Iulia consideră că în virtutea acestui act, dreptul
ei de proprietate este de netăgăduit. Atât Concordatul cu Vaticanul, cât și
Acordul de la Roma au fost denunțate de către statul român în 1948, lucru
contestat vehement astăzi de cître romano-catolici” a mai spus Vasile
Lechințan.
*Sine ira et studio*
Dincolo de aceste dispute, care vor fi clarificate de istorici, “sine ira
et studio”, realitatea zilelor noastre nu arată prea bine. Același
Lechințan, relata, acum câțiva ani, că parcă trăim vremurile din secolul
19, când românii erau alungați din centrul orașului, (în cazul de față
Cluj-Napoca), pentru a fi ocupat de maghiari. În urma retrocedărilor
politice făcute și avute în vedere în perioada următoare, multe imobile din
centrul orașului( nu numai în Cluj, ci și de Târgu Mureș, Alba Iulia,
Bistrița,
) sunt retrocedate bisericilor maghiare, multe fiind colegii, licee, școli,
care odată ajunse pe mâna bisericii, sunt purificate etnic, elevii de
nationalitate română fiind alungați către școli de la margine orașului,
unde se predă exclusiv în limba română.
Valul retrocedărilor imobilelor din Transilvania  a fost deschis de o
decizie a instanței din Miercurea Ciuc ( sic!), care a decis, nu știe pe ce
considerente juridice,  că Arhiepiscopia din Alba Iulia este moștenitoarea
acelui Status romano-catolic, sub administrarea căruia s-au aflat toate
bunurile construite și finanțate din banii publici instituiți de fostul
imperiu habsburgic. Așa că Arhiepiscopia romano-catolică de Alba Iulia
revendică, pe bandă rulantă toate monumentele istorice din centrele
orașelor transilvănene.
*Retrocedări pe bandă rulantă în Cluj-Napoca și Târgu Mureș*
De exemplu, în Cluj Napoca s-au retrocedat  până acum Colegiul din strada
Kogălniceanu nr.2, care a primit denumirea de Bathory Istvan, pe
frontispiciul căruia scrie: Clădire ridicată din Fondul de studii catolice.
Imediat după ce a fost dată pe mâna bisericii catolice maghiare în 1990,
toți elevii români au fost alungați din liceu, devenind o școală pur
maghiară. Acest lucru deși pe vremea imperiului habsburgic și apoi
Austro-Ungar,
aici au învățat Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Gheorghe Șincai sau
Petru Maior, iar profesor a fost Ioan Piuariu Molnar.
Un alt colegiu restituit Arhiepiscopiei de Alba Iulia în 1990 este cel din
Miercurea Ciuc, care până la revoluție a funcționat ca liceu pedagogic.  Și
de aici elevii români au fost dați afară, ei fiind revoiți să se refugieze
la liceul din Toplița. Această instituție de învățământ a fost construită
tot din fondurile publice ale imperiului habsburgic, pe vremea Mariei
Tereza, românii fiind parte al acestui imperiu.
La Târgu Mureș a fost retrocedat așa zisului Status romano-catolic ( nimeni
nu știe cum a fost reființat și pe ce temei juridic), Colegiul Național
Unirea din strada Mihai Viteazu nr. 17. Elevii români au fost nevoiți să ia
drumul pribegiei către ale licee! Tot în acest oraș, parohia
romano-catolică a primit cadou clădirea fostei școli gimnaziale Europa din
strada Horea nr. 23, toți copii fiind mutați în alte școli.
În același timp au mai fost retrocedate colegii catolice din Timișoara,
Odorheiu Secuiesc, Carei, Sighet, Arad, Lugoș, Brașov. Elevii români au
avut aceeași soartă: au fost nevoiți să se retragă în licee cu predare în
limba română.
O situație asemnătoare s-a petrecut și pe linia instituțiilor de învățământ
care au fost retrocedate cultului reformat maghiar. Acestea au fost doar
administrate de biserica reformată, dar din punct de vedere juridic, nu
le-au deținut în proprietate. În vremea imperiului habsburgic, toate aceste
colegii, licee, școli au fost ridicate și întreținute din fonduri publice,
nu din fonduri ale bisericii reformate.  Nu s-a ținut cont de acest lucru,
iar toate clădirile revendicate, ori au fost date în proprietatea bisericii
reformate, fie sunt în curs de retrocedare. Până acum a fost restituit
liceul Bolyai Farcaș, la începul anilor 2000, iar toți elevii români au
fost alungați. Tot în Târgu Mureș, Liceul Vocațional reformat a fost
retrocedat acestui cult și golit de copiii români.  O situație explozivă și
inexplicabilă în secolul 21: un amestec grosolan al unui cult religios în
sistemul de învățământ românesc, tolerat de autoritățile de la București.
De asemenea, este pe cale să fie retrocedat și colegiul reformat de la
Cluj-Napoca din strada Avram Iancu, nr 33. Biserica reformată a primit în
2005 și fosta clădire Bastilia din strada Kogălniceanu nr 16, care a
aparținut unui alt colegiul reformat.
Nici confesiunea unitariană maghiară nu a fost lăsată pe dinafară. Acest
cult religios a fost cadorisit printr-o ordonanță de urgență în 1999,  cu
fostul liceu Brassai Samuel din Cluj-Napoca, iar elevii români au fost
alungați.  Din punct de vedere juridic, aceeași situație: liceu înființat
prin fonduri publice, nicidecum cu finanțare din partea acestui cult
religios.
Din păcate, perspectivele politice de la București nu sunt tocmai
încurajatoare. În urma înțelegerilor cu UDMR, situația s-ar putea complica
și mai mult.  Pentru că sunt pe rol o mulțime de dosare de restituire,
fiind vorba, în special de clădiri munumente istorice din centrul orașelor
transilvănene. Și cine să protejeze patrimoniul național? Ministrul
Culturii, Kelemen Hunor?

Nota redacției – text primit de la RR, autor necunoscut