G
18 aprobate

gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152 

 

Mai poți spune cu precizie de când se pregătea conflictul ăsta pe viață și pe moarte? Romanii nu aveau nevoie de o justificare pentru a invada, ci de timp pentru a pregăti un măcel exemplar, similar celui cartaginez. Apoi nu cred că Decebal ar fi riscat un război deschis doar pentru a mai prăda câteva așezări romane de vite și grâne. Avea tone de aur și argint. Eu nu știu de ce naiba nu a plătit hoarde de triburi diverse să-i atace pe romani pe mai multe fronturi. Putea plăti împărătește ca alții să-i distrugă pe romani și el să-și păstreze armata intactă. Poate s-a temut că odată ce prind gustul aurului nu mai scapă de ”ceilalți”.
Supranumele lui Decebalus era Decebalis, Decibalis sau *Decebaliș în limba poporului. Apare astfel ca nume printre ”geții” strămutați în Moesia, deci nu era deloc nou, și mai e precizare care cred că-i foarte importantă – ”geții” aceia urmau principiul agnatic de accedere la conducerea triburilor. De asta sunt romanii asigurați că țin sunt observație frații regilor și nu fii, ca la bastarni și alte triburi cu care daciii din Muntenia se aflau în conflict.
Poate că numele său real era *Diurpanais sau Dyrpanais (Δυρπαναις la Olbia), nume atestat epigrafic, conform romanizării sale în Diurpaneus. E posibil ca gr./υ/ și alb./y/ să reflecte transformarea unei vocale lungi dacice *ū. Nu-i întâmplător că proto-alb.*ū va da alb./i/ sau /y/ în funcție de contextul fonetic și poziția accentului.
Mai apare și sub formele Δουρπαναις (Durpanais) sau Δορπανας (Dorpanas).
Alt nume dacic de notorietate ar fi Dekinais sau Dikēnais (cf. Δικηναις Διουρπου, Dikēnais Diurpu) romanizat în Deceneus. Ce rol are acel -is nu știu. Eu am presupus că-i articol hotărât post-pus (vezi let. -is), dar poate fi și un nominativ sigmatic fiindcă apare și un acuzativ Decibalim într-un scurt text, iar variantele cu tema *bal- sunt Bazobalis, Dreibalis, Dinibalis (swift power?), Bazobalis/Bazobalos .
(https://www.academia.edu/33629730/The_Dacians_from_Moesia_Inferior_in_L_Mihailescu-B%C3%AErliba_ed._Migration_Kolonisierung_Akkulturation_im_Balkanraum_und_im_Osten_des_Mittelmeerraumes_3._Jh._v._Chr.-_6_Jh._n._Chr._Konstanz_2017_p._139-159)
Mai bine argumentat este cel propus de S.Olteanu, nom.sg.*-æs, gen.sg.*-æ, unde /æ/ se citește deschis ca /a/ din eng.cat (pisică), bat (bâtă) sau rom.beat, feată (fată), measă (masă), meară (var.mară ”fructul mărului”), peară (pară), etc.

Cred c-am mai discutat undeva despre terminația *-is ca provenind cumva din IE *-yos sau am citit despre așa ceva. Știu că la germani se propune așa ceva. La baltici s-ar putea încă odată găsi o explicație, așa cum zibythides ”the noble, most holy one” (Hesychios ΖΙΒΥΘΙΔΕΣ) își găsește o explicație nu numai prin înțelesul temei tracice, dar și ca funcție de la curtea regelui. Citez: Lit. žibùtė („shining”), žiburys (light), žìbinti ‘to light up”, žibiñtas, žibintùvas ‘lantern, lamp’
”high dignitary called žibintėjas, žìbintojas, žibentójas, žibintys at the courts of the Lithuanian Dukes, e.g. among the murders of the prince Kienstutas we can find a man called Lisitsa, who held office of žibintėjas (Polish żybinta, „a person making hearth and light”, at Jogaila’s court (Brückner 1979, 98).”
(https://www.academia.edu/25248385/Studies_in_Thracian_vocabulary_I-VII_)

Cum își spuneau Dacii? Păi romanicul Dācus (pl.Dācī) era doar romanizarea unui endonim tracic. Vezi și gr.(pl.) Δᾶκοι sau Δάκες. Posibil ca pl. tracic să fi fost *Dãcai. Nu știu de singular, poate *Dãcas.

PS: mi-aș fi imaginat că art.hotărât s-ar fi atașat temei la fel ca-n letonă (stiprais ”cel puternic” din stiprs, Lit.stìpras/stiprùs ”puternic”), adică am avea *Dekebalais cf. Diurpanais (Diurpu de mai sus e la genitiv), Dekinais, etc. Nominativul baltic era -as, rămas neschimbat doar în lituaniană (let.-s)
(https://en.wiktionary.org/wiki/stiprais)
În lingvistică se acceptă ipoteza că în antichitate nu exista articol definit, deci e posibil ca -is să fie o declinare sau un nominativ necunoscut.