Text primit pe E mail. Nu cunosc autorul, dar textul merită să circule
Cele 25 de întrebări stîrnite de marea enigmă postdecembristă: Klaus
> Iohannis – președinte!
> După ce-am trimis pe e-mail comentariul pentru Evenimentul
> zilei
> dedicat Revoluției din noiembrie 2014, la Bibliotecă
> fiind, m-am
> cufundat din nou în palpitantul meu obiect de studiu din
> ultimul timp:
> Istoria Operațiunilor clandestine puse desfășurate de CIA
> în toată
> lume din 1948 pînă azi. Cu fiecare zi de lectură cu
> creionul în mînă
> mă conving tot mai mult de un adevăr pe care l-am mai
> scris în
> eseurile mele:
> Lumea modernă se definește prin prăpastia dintre ceea ce
> se vede la
> televizor și ceea ce este în realitate. Vedem, de exemplu,
> o Primăvara
> arabă ca să aflăm peste cîțiva ani, din documentele
> desecretizate de
> CIA, că a fost o Operațiune reușită a CIA cu un nume de
> cod.
>
> Cufundat din nou în lectura documentelor desecretizate ale
> CIA, m-am
> trezit bătîndu-mă cu palma peste frunte:
> Cum dracu de m-am prostit atît de tare încît să nu mă
> întreb asupra
> unor ciudățenii din acest an, 2014, în care un necunoscut
> de la Sibiu
> în ianuarie 2014 sfîrșește prin a deveni Președintele
> României prin
> incredibila răsturnare a scorului din primul tur?!
>
> În 23 februarie 1990, la nici două luni de la evenimentele
> din
> decembrie 1989, în atmosfera de tămîiere a Maselor care
> se revoltaseră
> împotriva Dictatorului, iscăleam în săptămînalul
> Expres eseul 22
> decembrie 1989- O după amiază cu prea multe întrebări,
> prin care
> puneam la îndoială tezele oficiale despre caracterul
> spontan al
> întîmplărilor care au dus la fuga lui Ceaușescu. Și
> iată-mă acum
> scriind patetic despre Revoluția din noiembrie 2014, fără
> să-mi pun
> întrebări, mai mult decît îndreptățite acum, cînd
> vedem pe Klaus
> Iohannis devenit președinte în ciuda tuturor
> previziunilor, multe
> dintre ele puse tot de mine pe acest blog cu mult
> înaintea victoriei
> incredibile a lui Klaus Iohannis:
>
> 1. De ce l-a adus Crin Antonescu pe Klaus
> Iohannis în februarie
> 2013 de la Sibiu direct în funcția de prim locțiitor al
> său la
> conducerea PNL?
>
> 2. De ce s-a cramponat Crin Antonescu de dubla
> funcție a lui Klaus
> Iohannis – cea de ministru de Interne și cea de
> vicepremier cu
> finanțele – dacă pînă la urmă Klaus Iohannis i-a luat
> toate funcțiile?
>
> 3. De ce s-a încăpățînat Victor Ponta
> să-i refuze lui Klaus
> Iohannis dubla funcție, deși știa că asta va duce la
> ruperea USL?
>
> 4. De ce s-a încăpățînat Crin Antonescu
> să parieze pe procentajul
> de 20% la europarlamentare, oferind băieților pistolul cu
> care să
> tragă în el?
>
> 5. De ce a anunțat Crin Antonescu că nu mai
> candidează la
> Președinție, după ce rupsese USL ca să poată candida?
>
> 6. De ce n-a sărit prietenul lui, Klaus
> Iohannis, să-l roage să
> revină asupra deciziei?
>
> 7. De ce a lansat Traian Băsescu teza Victor
> Ponta ofițer acoperit
> pentru ca pînă la urmă să nu mai spună nimic în
> această chestiune?
>
> 8. De ce n-a mai suflat o vorbă Traian
> Băsescu despre ancheta
> cerută serviciilor secrete privind filarea de la Paris?
>
> 9. De ce a fost atît de activ DNA înaintea
> primului tur, căpușînd
> campania electorală, pentru ca între cele două tururi să
> aibă o
> singură acțiune mai acătării?
>
> 10. Cine l-a dezinformat pe Victor Ponta în legătură cu
> prezența la
> vot în străinătate în primul tur?
>
> 11. Cine a exagerat scandalurile de la votul din primul tur
> pentru a
> crea afluența uriașă din al doilea tur?
>
> 12. Ce ambasadori au avut misiunea să blocheze votul în
> primul tur?
>
> 13. Cine l-a convins pe Victor Ponta să nu mărească
> numărul de secții
> de votare din străinătate, gest fatal, asemănător
> convocării de către
> Nicolae Ceaușescu a mitingului din 21 decembrie 1989?
>
> 14. Se încălca Legea dacă se mărea numărul secțiilor
> de votare din
> străinătate înaintea celui de-al doilea tur prin
> Ordonanță de urgență?
> Dacă da, era pregătită CCR să anuleze victoria lui
> Victor Ponta?
>
> 15. Cum se explică comportamentul ambiguu al BEC? Prin
> judecătorii de
> la Înalta Curte, instanța cea mai puternic penetrată cu
> ofițeri
> acoperiți?
>
> 16. A fost sincer Traian Băsescu cînd își exprima
> neîncrederea în
> Klaus Iohannis sau juca o comedie regizată împreună cu
> Klaus Iohannis?
>
> 17. Cum de-au fost organizate atît de bine pe rețele de
> socializare
> mitingurile de protest din săptămîna dinainte celui
> de-al doilea tur?
>
> 18. Cum de s-au înșelat toate sondajele de opinie în
> legătură cu
> prezența la vot, chiar și cele interne ale PSD?
>
> 19. Știa SRI tendința de venire la vot masivă? Dacă da,
> i-au spus lui
> Traian Băsescu?
>
> 20. Vineri, cînd a ieșit să îndemne băsiștii să iasă
> la vot, știa
> Traian Băsescu de posibila răsturnare de scor?
>
> 21. Cum se explică prestația ciudată a lui Crin Antonescu
> din ultimele
> zile, inclusiv din dimineața votului?
>
> 22. Cîți dintre jurnaliștii care au întreținut pe
> televiziuni
> scandalul votului din străinătate sunt ofițeri
> acoperiți?
>
> 23. De ce nici un adversar de-al lui Victor Ponta, inclusiv
> Klaus
> Iohannis, nu mai suflă o vorbă despre dezastrul din
> străinătate?
> Operațiunea a țintit înfrîngerea lui Victor Ponta și,
> prin urmare, nu
> mai trebuie căutate responsabilitățile?
>
> 24. De ce jurnaliștii care frecventează Ambasada
> americană de la
> București, pentru a primi sugestii sau chiar indicații, se
> declară
> mulțumiți de împărțirea Puterii între Klaus Iohannis
> și Victor Ponta?
> Așa a fost înțelegerea impusă de americani pentru a nu
> se repeta
> scenariul din Ungaria?
>
> 25. De ce a amînat DNA ancheta în afacerea EADS, în care
> e vîrît
> pînă-n gît Vasile Blaga?
>
> Acestea sunt, după mine, cele 25 de întrebări stîrnite de unul dintre cele mai enigmatice momente postdecembriste: Pierderea celui de-al doilea tur de scrutin de către Victor Ponta, la o diferență de 9% după ce-l cîștigase pe primul la o diferență de 10%. Numai cînd voi avea răspunsuri raționale la aceste întrebări, voi accepta c-a fost totul spontan.
>
> Gîndul de Breaking news
Treaba cu inlaturarea lui Ponta are precis ceva de a face si cu interventia CIA/UZRAEL ca sa inlature orice penetratie a Romaniei de catre China cu care Ponta incepuse o tranzactie majora la care a renuntat, fortat fiind s-o faca, din culise. A continuat cu altele mai mici, insa.
Priviti in acest articol cum conturneaza chinezii dolarul in Toronto si curand si in Australia, instaurand un „hub” in Toronto spre a-si converti yenul direct in alte monezi, ocolind astfel conditionarea tranzactiilor de catre, pana acum, mult obligatorul dolar: UN HUB n-ar strica nici in Bucuresti!!!(banca convertibila a yenului direct in bani romanesti, fara extorcarea obligatorie trecerii mai intai prin dolar si doar mai apoi transformarea din dolar in alte monezi), CE S-AR FI PUTUT INSTAURA SI IN ROMANIA, SPRE SPAIMA CIA/UZRAEL, care de ce-i este frica , NU VA SCAPA CACI CHINEZII AU INCEPUT SA SAPE DOLARUL !!!
Publicatia:
MONEY MORNING
This Investment Will Suffer from a Major Chinese Move
By PETER KRAUTH, Resource Specialist, Money Morning • November 24, 2014 • Print | Email
47
Text size
A++ A+ A
PETER KRAUTH
Earlier this year we discussed how Canada was aiming to host the first Chinese currency hub in the Americas.
Well now it’s official, with Canada’s financial capital, Toronto, the chosen winner.
With so much international business still transacted in U.S. dollars, China’s central bank, like most others, holds dollars in reserve, or buys them as needed.
Doing business this way is cumbersome and expensive since currencies first need to be converted into dollars for the buyer’s payment, and then back out of dollars if the seller wants to return it to his home currency.
Increasingly, countries are seeking alternatives when trading with the world’s number two economy… and China’s only too happy to help.
The only questions left to ponder after this and other related developments, are who will benefit, and who will lose?
These Moves by China Will Boost Trade… but for Whom?
With nearly $4 trillion in foreign exchange reserves in U.S. government debt, China can’t wait to lighten its risky load. The last thing it needs is more dollar assets.
That’s why I expect China (and others) to take ever larger steps to move away from its dollar-dependent investments. Expanding trade with nations that bypasses the dollar is crucial, a trend that’s only going to grow.
The proof: yuan trading hubs are popping up in nearly all the major financial centers.
At the recent Asia-Pacific Cooperation (APEC) Summit, the Canadian government announced its central bank, along with China’s, agreed to a $27 billion currency swap, to be in place for three years.
But the real show stopper is the yuan’s newest clearing hub located in Toronto, set to be the first ever established in the Americas.
China’s largest commercial bank, Industrial and Commercial Bank of China, will use its Canadian branch to act as clearing hub. The arrangement will facilitate Canadian banks’ efforts to handle yuan payments for their clients.
Under the Renminbi Qualified Foreign Institutional Investor program, Canada was awarded a quota of 50 billion yuan annually, so domestic investors can partake in mainland China’s securities markets.
Still, other Chinese moves are set to boost trade even further…
Hong Kong and mainland Chinese regulators have established a structure, the Shanghai-Hong Kong Stock Connect, to link the two jurisdictions’ stock markets.
Facilitating this, Hong Kong has done away with the daily 20,000 yuan conversion limit for its residents, easing investment into the Chinese stock market.
These new regulations will also allow other foreign investors to buy Chinese „A” sharesthrough Hong Kong, and for Chinese investors to access certain Hong Kong shares.
Hong Kong and Macau have been established yuan hubs for some time, but several others have been set up over the past two years to help promote use of the yuan globally. These include Taiwan, Singapore, London, Frankfurt, Paris, Luxembourg, and Seoul.
In the case of Frankfurt Joachim Nagel, a board member at the Bundesbank (Germany’s central bank), said the yuan is „gaining traction as a trade currency and has in my opinion already reached the level of an investment currency”, adding „It is only a matter of time before the renminbi becomes an international reserve currency.”
Just recently we discussed this: „Back in mid-October anonymous sources at the European Central Bank (ECB) indicated that the Governing Council would deliberate on the idea of buying Chinese yuan to include in their mix of reserve currencies.”
The Head of Foreign Exchange (FOREX) sales for corporate clients at HSBC Holdings in Germany, Sven Juergensen, said „It’s clear from our observations in the course of 2014 that the yuan is no longer an emerging market currency.”
Click here to read more.
Coinciding with the recent G20 summit in Australia, Chinese President Xi Jinping announced that Sydney would also become a yuan trading center, just as the two countries signed a landmark free-trade agreement.
HSBC Holdings estimates that the new hub could save Australian companies up to 7% on Chinese transactions.
For its part, Westpac Banking believes Chinese investment in Australia could rise sevenfold to nearly $300 billion within the next 6 years.
Back in Canada, according to Ian Lee of the Sprott School of Business in Ottawa, the ability for Canadian businesses to sidestep the U.S. dollar when converting into yuan will save them some $4 billion in exchange fees over the next 10 years.
China’s Picked a Loser, and It Will Surprise You
It’s clear that China wants to stimulate its economy. Opening up its stock market to foreigners and establishing yuan trading hubs are concrete steps to get there.
We’ve seen that the winners are all the financial centers that have or are in the process of establishing yuan trading hubs and their host nation, but there’s one clear loser.
Despite the importance of Wall Street in international finance, it’s no oversight on China’s part for choosing Toronto over New York. Despite the interdependence of China and America, the relationship between these two superpowers is still highly nuanced, complicated, and at times delicate.
Anyone paying attention has noticed the U.S. dollar will be collateral damage in the rise of China’s currency.
And increasingly, it seems, the yuan is up to the challenge.