(2) ELIBERAREA DE SUB JUGUL XENOCRAȚIEI ȘI AL CLEPTOCRAȚIEI!

(2) ELIBERAREA DE SUB JUGUL XENOCRAȚIEI
ȘI AL CLEPTOCRAȚIEI!
Să înlăturăm presiunea „copitei despicate“
Scrisoare deschisă către Parlamentul nou ales

Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

(Urmare din episodul 1)
Această statistică și expunere exemplificatoare cazuistică reflectă, superficial, doar cantitativ amploarea distrugerii economiei țării, pentru că unitățile economice aveau multiple sarcini de îndeplinit, dincolo de aspectul văzut la suprafața producției.

Distrugerea calitativă a producției

De aceea, situația trebuie interpretată inclusiv prin dimensiunea calitativă și prin complexitatea conexată a economiei. Astfel, la Uzina Tractorul, din Brașov – desființată și ea –, se fabricau tractoare, într-adevăr, dar la subsol se fabricau tancuri. Uzinele 23 August – foste Malaxa, redenumite, postdecembrist, Faur S.A. –, din București, fabricau și șenile de tancuri, ca „mărunțișuri“ disparate printre alte piese, așa încît muncitorii nici nu-și dădeau seama ce lucrează. Legat de acest aspect, despre Uzina Pegas, din Zărnești, care fabrica biciclete, apăruse și o anecdotă: un muncitor care a vrut să-și construiască, și el, o bicicletă, a sustras, treptat, cîte o piesă, dar cînd le-a asamblat acasă, i-a ieșit o… mitralieră! În genere, toate întreprinderile importante aveau ca obiective secrete și producerea discretă și dispersată de subansamble cu destinație militară. Prin distrugerea industriei, România nu mai produce azi nici măcar praf de pușcă! De exemplu, s-au importat arme din Israel pentru înzestrarea polițiștilor și a jandarmilor! Deși România fusese cam pe locul opt pe plan mondial ca exportator de arme de infanterie. Industriile aeronautică și navală au fost distruse și ele, iar conducerea țării a cumpărat avioane americane F-16, uzate de portughezi, și fregate britanice, plătite ca fiind noi, deși ele fuseseră propuse pentru casare!

Dar, întrucît economia țării era centralizată și planificată, desființarea unui subsistem economic le-a afectat, în avalanșă, pe toate celelalte, conexe. De exemplu, diminuarea drastică a industriei siderurgice și a industriei constructoare de utilaj industrial greu a dus la desființarea, printre altele, a sistemului de construcții navale – și se știe că România era cam pe locul cinci la Flota de Pescuit Oceanic; dar a provocat și afectarea industriei petrochimice, care, la rîndul ei, a afectat industria farmaceutică; în continuarea lanțului economic, diminuarea producerii medicamentelor a dus la creșterea morbidității populației și, totodată, la creșterea cheltuielilor pentru importul de medicamente. Dar medicamentele importate nu erau la fel de eficiente, căci medicamentele autohtone erau concepute, după cercetări laborioase, pentru structura morfofiziologică a poorului român – așa că, în final, degradarea producției de medicamente autohtone a dus la scăderea calității vieții.
O reacție similară a avut loc în agricultură: prin politica guvernamentală greșită – a privatizării cu orice preț și a politicii restitutio in integrum promovată de ex-greco-catolici –, s-au distrus zeci de mii de hectare în viticultură, pomicultură, legumicultură, piscicultură; terenurile agricole pentru cereale au fost vândute sau concesionate străinilor în proporție de circa 80 la sută, îndeosebi după revizuirea criminală din noiembrie 2003 a Constituției!

Cartea albă a ministerului – o trădare universală a țării

O altă dimensiune calitativă a distrugerii – despre care nu a vorbit nimeni în afară de mine – rezidă în faptul că Guvernul Petre Roman, încă din februarie-martie 1990, a băgat în conducerea ministerelor consilieri străini – în locul foștilor consilieri sovietici (citește: jidovi), ne-am pricopsit cu consilieri amerecani (citește: jidovi); aceștia au confecționat și impus Cartea albă a ministerului, care consta în listarea tuturor produselor realizate de fiecare întreprindere, costurile lor de vînzare la export și clienții externi, cu scopul de a li se face un audit de către comisii de experți străini, pentru a li se evalua „bonitatea“! Informațiile conținute în Cartea albă erau informații strict secrete, care, astfel, erau puse la dispoziția „consilierilor străini“ – adică a spionilor introduși în Guvernul României! Această manevră a constituit prima mare trădare generală de țară, la nivelul întregii economii și, în genere, a întregii societăți! Uzina REPUBLICA, de exemplu, și-a anulat, în cîteva luni, toată producția de țevi pentru export fiindcă, evident, a pierdut piețele de desfacere externe divulgate de „consilierii străini“ (citește: spioni) și a dat faliment. La fel au pățit și celelalte întreprinderi și li s-a pus pecetea că sunt neproductive și este necesar să fie privatizate „pe un dolar“!

O sinteză foarte laconică și abstractă a distrugerii României este această sinteză antitetică: constatarea că (1) Nicolae Ceaușescu – așa cum a rezumat marele intelectual legionar Petre Țuțea – „a scos România din Evul Mediu, a făcut, în 25 de ani, construcții faraonice, mai importante decît au făcut faraonii din Egipt în o sută de ani“, a lăsat țara cu datoria externă lichidată și cu zeci de miliarde de dolari în visterie și în creanțe, și, pe de altă parte, (2) „emanații revoluției“ decembriste au reușit să acumuleze, în 35 de ani, o datorie externă de peste 200 de miliarde de euro , aflată în continuă creștere, să dezindustrializeze România, să alunge din țară circa șapte milioane de români dintre cei mai bine calificați profesional, să ruineze agricultura, zootehnia, să vîndă principalele resurse ale țării, să transforme țara într-o neocolonie și piață de desfacere a produselor străine de mîna a doua – adică să diminueze drastic independența și suveranitatea României, compromițîndu-i viitorul pentru cîteva generații! Ceea ce echivalează cu o complexă și permanentă trădare de țară!
Și procesul de distrugere continuă nestingherit, după 35 de ani de la retrovoluția din decembrie 1989. Iar românii nu mai au locuri de muncă și sunt siliți să emigreze în străinătate, să culeagă căpșuni în Spania, măsline în Grecia sau spanac în Germania. Circa 7 milioane de români – aproape jumătate din forța de muncă superior calificată a României – au luat calea pribegiei și reprezintă cea mai mare migrațiune din lume a unei populații făcute în condiții de pace; desigur, zicem „cea mai mare din lume“ în mod relativ: adică respectînd proporțiile, raportate la populația României, de 20 de milioane și nu raportîndu-ne la China – cu 1,5 miliarde – sau la India – cu 1,3 miliarde de locuitori – și care, sub raport demografic, reprezintă, fiecare, cîte un subcontinent!

XENOCRAȚIA CONDUCE ROMÂNIA

Această mare migrație s-a produs din vina exclusivă a conducătorilor trădători ai țării, obedienți față de organismele străine și inamice, deoarece, cum am mai scris, XENOCRAȚIA CONDUCE ROMÂNIA!
Distrugerea economică și politică a țării este rezultatul guvernării de 35 de ani de către clicocrația cleptocrată din România, votată iarăși majoritar, la 1 decembrie 2024, de „Fraierul român“! Deși această situație este vizibilă și pentru ochiul românului de rînd și se impune ca o tragică realitate incontestabilă, totuși, guvernanții dezinformează poporul cu lozinci despre faptul că economia țării „duduie“, că „suntem pe drumul cel bun“, că situația economică se îmbunătățește anual cu cîteva procente, de parcă ar fi economia Japoniei sau a Chinei. Totuși, chiar dacă s-ar raporta o creștere de 13-14 la sută, ca pe vremea Socialismului biruitor, tot ar fi insignifiantă, deoarece, pentru stabilirea reală a creșterii nu se pleacă de la punctul zero de pe ordonată, ci de la minus 10 sau, mai degrabă, de la minus 20! Deci, pînă la a se ajunge la punctul zero – care ar reprezenta nivelul economiei socialiste din anul 1988, cînd economia României a atins nivelul maxim de producție – actuala economie a României jefuite mai trebuie să „duduie“ mult și bine – adică vreo cinci decenii! Mai ales că, așa cum denunțase un parlamentar, Institutul Național de Statistică (I.N.S.) falsifica, din dispoziția guvernanților, datele statistice care expun progresul economico-social ca să lase impresia poporului prostit că economia duduie!
„Norocul“ nostru este că se mai găsește cîte un oficial care strică imaginea roz-bon-bon promovată de guvernanți și dă cu bîta-n baltă, denunțînd comportamentul negativ al poporului indisciplinat, „care consumă mai mult decît produce“! Și este normal ca poporul să se comporte astfel, căci tot guvernanții au copiat și impus ideologia politică occidentală a consumismului/consumatorismului, dar, pe de altă parte – este necesar să repet –, au aplicat criminala politică restitutio in integrum și a privatizării cu orice preț, eventual „cu un dolar“, de preferat către investitorii strategici occidentali! Adică, laconic și sumbru zis, au dezindustrializat țara, distrugîndu-i inclusiv agricultura. Și, atunci, e normal să producă mai puțin, cînd nu mai are fabrici și cînd aproape jumătate din forța de muncă superior calificată a fost silită să emigreze, nemaiavînd locuri de muncă! Guvernanții au mizat și pe faptul că poporul „are mintea și memoria scurtă și uită repede“. Astfel că poporul a uitat că primul guvern post-decembrist, condus de „românul“ Petre Roman, era format în cvasitotalitate din alogeni și cuprindea doar cîțiva români care sau erau vînduți străinilor, sau erau în minoritate și neputincioși în a-și promova deciziile – guvern care a impus politica de ruinare delierată a României, politică prelungită pînă azi! Și, să ne amintim, toți membrii „Guvernului Petre Roman“ erau doctori în domeniile lor de activitate și nu puteau fi acuzați – cum au făcut unii „analiști“ – că fuseseră incompetenți și nu știau de fac: nu, erau foarte competenți și au distrus țara în mod deliberat, în cunoștință de cauză!

Legislația Tranziției – vector al degradării societății românești

De exemplu, Legea nr. 15 din 8 august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale a fost emisă pe baza traducerii unui text din limba engleză absolut nepotrivit întreprinderilor românești, care funcționau în economia socialistă. Ofițerii specialiști ai S.R.I. au atras atenția conducerii țării că respectivul text în engleză a fost adus de către Adrian Severin și este absolut dăunător țării. Spre cinstea lui, de data aceasta, Alexandru Bârlădeanu a fost singurul care s-a opus vehement acceptării textului englezesc și promulgării Legii 15/1990. Dar, presiunea „copitei despicate“, reprezentată de cvintetul jidovesc extins, a fost, și de data aceasta, de neînlăturat, iar avertismentul dat de către S.R.I. a fost ignorat – ca în multe alte numeroase dăți. Un astfel de alt exemplu l-am relevat în articolul „Ucraina trebuie desființată (1)!“, referitor la ignorarea avertismentului pe care-l dădusem conducerii S.R.I. și, prin urmare, conducerii țării, cu doar trei zile înainte, privind dîmbul subacvatic folosit de nava ucraineană ROSTOK, ca să eșueze deliberat, provocînd pagube incomensurabile și irecuperabile .
Acei primi ani au fost marcați de isteria „anticomunistă“ – cu sloganuri ca „Jos Securitatea!“, impus de nemernicul secretar de stat american James Baker și introdus inclusiv în Parlament, și de lozinca absurdă „Jos comunismul!“, deși se trecuse la regimul capitalismului prădalnic –, precum și de „haosul organizat“ – cum se exprimaseră senatorul socialist-liberal Nicolae Cerveni și ex-judecătorul țărănist Corneliu Turianu. Prin condamnarea globală a acestor două categorii socio-profesionale – totalitatea cadrelor Securității și totalitatea membrilor P.C.R. (vezi acel mult-trîmbițat și idiot „Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara“!) –, prin propaganda virulentă, prin operaționalizarea legislativă a acestor două sloganuri și, în consecință, prin înființarea C.N.S.A.S. ca nouă poliție politică , regimul postdecembrist și-a pus singur stigmatul de regim totalitar, eminamente antidemocratic, deși, demagogic, se autointitula „democratic și stat de drept“, sub paravanul permiterii ființării Opoziției-controlate! „Propaganda legionară și antisemitismul sunt interzise prin lege în România și se pedepsesc penal“ – acesta este laitmotivul vehiculat constant, la modul general și vag, de toate mass media jidovite. „…sunt interzise prin lege în România și se pedepsesc penal“. O altă expresie stereotipă și expusă tot la modul general este: „sfidează prevederile legii“ .

Care lege?! Nu este indicată precis, dar, dacă cercetăm problema, o găsim! Iar cei care au analizat critic conținutul „Expunerii de motive“ însăilate de repetentul istoric jidovit Crin Antonescu-Vorbete și de impostorul antiromân Alexandru Florian-Feinstein în impunerea Legii 217/2015 au observat «aberațiile servite ca „argumente“:

Legea 217/2015 se inspiră din „Legea siguranței naționale“ și o decizie a ÎCCJ
Cine citeşte cu atenţie „Expunerea de motive“ a Legii 217/2015 va constata o enormitate: nu sînt invocate cercetări academice sau studii istorice credibile, ci două documente care nu pot înlocui argumentele ştiinţifice:
– Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României, art. 3, lit (h)
– Decizia nr. 1.709/09.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie! (…)
A doua referire în „Expunerea de motive“ a Legii 217/2015 face trimitere la Decizia nr. 1709/09.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condusă atunci de Livia Stanciu» – decizie pe care, însă, ticăloșii inițiatori ai Legii 217/2015 o deturnează!
E locul să precizăm că Livia Stanciu, fostă procuroare-șefă la Galați pînă în decembrie 1989, este pușcăriabila care a condamnat-o la închisoare cu executare pe Mariana Rarincea, deși era nevinovată și care, în loc să fie băgată ea, Livia Stanciu, la închisoare pentru această sentință criminală, a fost pensionată și promovată judecătoare la Curtea Constituțională a României, unde s-a făcut vinovată de altă ilegalitate: respingerea ilegală a candidaturii la prezidențiale a președintei Partidului S.O.S.-România, Diana Iovanovici Șoșoacă – act prin care s-a declanșat lovitura de stat în desfășurare! Deci, alt motiv pentru ca Livia Stanciu să fie „priponită» pe viață, alături de ex-procurorul pușcăriabil promovat judecător la CCR. Dimitrie Bogdan Licu -Plagiatoru’ – ca, de altfel, pe toți membrii C.C.R., care, astfel, ar fi, de facto, desființată!

Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională
a României – legea autodafe

În acea vreme tulbure a fost clocită și promulgată și Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea națională a României **) . Data de „29 iulie 1991“ trebuie descifrată astfel: că însăilarea ei a fost făcută „pe picior“! Iar cele două steluțe de la finalul titlului, „**)“, atestă această confecționare la repezeală, întrucît, ulterior, a fost nevoie de operat modificări și de republicarea legii de două ori! Acum putem da de urma „copitei despicate“, adică de presiunea jidovească, manifestată de „emanații Revoluției“, presiune existentă și acum și încă în formă accentuată! Iat-o, strecurată, discret și, de aceea, nebăgată-n seamă, în litera „h“ a art. 3, al Legii 51/29.07.1991:
„h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;…“.
Presiunea „copitei despicate“ – adică influența directă, expresă, dar foarte bine mascată a jidovilor – îl reprezintă această lungă propoziție alambicată: „sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite“!

În primul rînd trebuie reținut că aici se încalcă art. 24 și 25 ale Legii nr. 24/27.03.2000 (**republicată**) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative , întrucît formulările „în orice mod“ și „sau de orice altă“ sunt echivalente cu „et caetera, etc.“ – expresie care nu are valoare juridică –, iar cele două formulări laxe, imprecise favorizează producerea abuzurilor, a ilegalităților, căci se poate introduce, „în orice mod“, „orice altă“ incriminare – așa cum, de fapt, s-a și petrecut în societate.
În al doilea rînd, prin modul fariseic de redactare și de aplicare, promotorii Legii 317/2015 încalcă deliberat principiul neretroactivității legii – adică legea în cauză nu se aplică unor fapte petrecute anterior promulgării legii, dar, invocînd Legea nr. 91/1991, organizațiile jidovești îi prigonesc acum pe naționaliștii români, fie ei morți sau vii!
În al treilea rînd, propoziția analizată constituie o probă de perfidie maximă și extrem de subtilă, deoarece constituie o mascare la vedere – adică cel mai greu de observat – a celei mai periculoase vulnerabilități a securității naționale ascunse tocmai în legea care apără securitatea națională! Căci, realmente, propoziția analizată aici reprezintă exact aceasta: cea mai mare vulnerabilitate a securității naționale! Într-adevăr, prin propoziția alambicată citată mai sus, subliniată cu aldine, din litera „h“ a art. 3, Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională conține în sine propoziția care, în modul cel mai profund, subminează tocmai securitatea națională, astfel că Legea nr. 51/1991 este o bombă făcută să explodeze permanent în interiorul poporului român, dar care îi afectează numai pe români! Trebuie să admiteți că a fost o acțiune jidovească diabolică: în chiar legea care apără securitatea națională ei au introdus vectorul care, practic, anulează securitatea națională! Dar, văzută legea din afară, reiese că ne-am făcut-o noi, cu mîna noastră! De aflat cine a conceput legea!
Am fost martorul discuțiilor în care unul dintre cei care – după cum lăsa să se înțeleagă – ar fi participat la confecționarea Legii nr. 51/1991 afirmase, sentențios, că „fusese scrisă pe picior și, de aceea, trebuie revizuită“! Pe parcurs, a fost „dreasă“ parțial și republicată de două ori, dar fraza incriminată mai sus a rămas neschimbată de 33 de ani! Această frază a fost impusă, perfid, de „emanații revoluției“ și pe ea se bazează emiterea tuturor legilor liberticide și corolarul lor, înființarea organizațiilor antiromânești – I.N.S.H.R.-„E.W.“, „M.C.A.“, C.N.A., C.N.C.D., C.N.S.A.S. etc.
Referitor la una dintre acestea, Legea nr. 217/2015, zisă chiar „legea antilegionară“ (o comentatoare a supranumit-o, corect și inspirat, „legea ilegitimă“, iar Ion Spânu a poreclit-o, mai clar și mai dur, „legea fără-de-lege“ !), care a stîrnit multe și vehemente critici , Lucia Hossu-Longin se întreba retoric: „Unde văd aceşti domni iniţiatori ai legii recrudescenţa fenomenelor fasciste, legionare, rasiste, în România? (…) Legea nu slujeşte democraţia, ci o subminează. (..) Eu personal, ca autoare a Memorialului durerii, voi face plângere penală iniţiatorilor legii pentru ca acest document să fie retras şi reformulat în termeni europeni“ . Nu știu ce înțelegea ea prin „termeni europeni“ și nu știu ce s-a ales de lauda cu iminenta sa plîngere penală (dacă o mai fi făcut-o), dar Legea nr. 217/2015 este în vigoare și-și face efectul scontat de cvintetul inițiatorilor – Alexandru Florian-Aurel Vainer-Crin Antonescu-Andrei Gerea-George Scutaru –: atît de a-i băga pe românii patrioți la pușcărie, cît și de a-i condamna a doua oară și de a-i ponegri post mortem pe martirii naționaliști . Și, culmea absurdului, arbitrariului și a tupeului, Crin Antonescu avea să fie propus de către Ilie Bolojan-Buldogu’ , liderul clicocrației cleptocrate, ca candidat la prezidențiale, spre a-l șunta pe Călin Georgescu! Adică este propus să îi ia locul sinistrului președinte alogen Klaus Werner Iohannis, pe care tot el, Crin Antonescu-Vorbete, l-a adus din Primăria Sibiului ca să-l facă prim-ministru tehnocrat, dar a sfîrșit prin a fi președinte cleptocrat în urma manevrelor politicianiste ale „liberalilor-monarhiști“ (horribile dictu; sintagma „liberal-monarhist“ este o schizofrenie politică)! După ce, anterior, la presiunea duetului ticăloșilor din I.N.S.H.R.-„E.W.“, frații vitregi Al. Florian și Radu Ioanid, cvartetul malefic „Crin Antonescu-Vorbete, Andrei Gerea, George Scutaru și turnătorul Ciprian Nica“ a impus malefica O.U.G. nr. 31/2002!