Întemeierea imperiului german
Deutsche Kaiserreich

18 Ianuarie 1871 este o zi importantǎ în istoria Germaniei.
În „Sala Oglinzilor“ din Versailles, regele Prusiei Wilhelm I (1797-1888) a fost proclamat Împǎrat German în prezenţa a 22 de personalitǎţi – prinţi, duci şi regi germani.

Prin acestǎ proclamare Wilhelm I a devenit primul şef a Statului National German (Deutsche Reich, sau Kaiserreich), format din 26 Regate, Principate, Ducate şi State Libere, care au format un sistem politic unitar.
Ca urmare a rǎzboiului german-austriac, terminat cu victoria Prusiei şi pacea de la Nikolsburg (Königsgrätz) din 29 Julie 1866, Federaţia Germanǎ de Nord (Norddeutsche Bund) se uneşte cu Statele Germane de Sud (Deutschen Bund) şi formeazǎ în final un sistem politic care a fost numit „Deutsches Reich“.
Aceastǎ uniune federativa germanǎ continuǎ tradiţional şi structural „Heilige Römische Reich Deutscher Nation“ (Sfantul Imperiu Roman a Naţiunii Germane) înfiinţat în anul 962 şi desfiinţat în anul 1806 de împǎratul Franz II (Habsburg),
Deutsches Reich a fost conceput sǎ fie condus şi pǎstrat unitar de un singur şef de stat –Kaiserul Wilhelm I (de Hohenzollern) şi urmaşii.
Puterea şi experienţa politicǎ, convingerea de unitate naţionalǎ, relaţile diplomatice, mǎiestria discuţilor precum şi corectitudinea soluţilor adoptate – se datoreazǎ lui Otto Eduard Leopold von Bismarck-Schonhausen (1 April 1815 – 30 Iulie 1898), care din anul 1865 a primit titlul de Conte, dupǎ 1871 a primit titlul de Prinţ şi dupǎ 1890 a primit titlul de Duce de Lauenburg. A fost politician şi personalitate proeminentǎ a Reichului prusac. Din 1862 panǎ în 1890 a fost Ministerpresident a Prusiei, între anii 1867-1871 a deţinut şi funcţia de Cancelar a Federaţiei germane de Nord, iar între 1871-1890 a fost primul Cancelar a Reichului german, a cǎrei înfiinţare şi funcţionare se datoreşte lui. Bismarck este personalitatea istoricǎ care a început şi terminat unirea germanilor şi cel care a înfiinţat Statul Social a lumii moderne.
2

În funcţia supremǎ de Cancelar a Reichului şi conducǎtorul Guvernului lui Wilhelm I,
l-a obligat pe Monarh sǎ aprobe linile şi soluţile politice propuse de el privind unirea germanilor cu conducere prusacǎ. În istorie a rǎmas urmǎtorul citat al Împǎratului Wilhelm I : „Bismarck este mai important pentru Reich decat mine. Nu este uşor sub conducerea acestui Cancelar sǎ fii Împǎrat“ (Bismarck ist wichtiger für das Reich als ich. Es ist nicht leicht, unter diesem Kanzler Kaiser zu sein).
Proclamarea Împǎratului Wilhelm I a pus capǎt mişcǎrilor politice din istoria germanilor secolului 19-lea. Reichul vechi a fost desfinţat în anul 1806 . În locul lui a apǎrut o putere imperialǎ de tip federaţie statalǎ formatǎ din 34 state individuale şi patru state libere sub conducera monarhiei Austriei (Habsburg). În acelaşi timp au apǎrut tendinţe clare sociale de înfiinţare a statelor naţionale comune. Aceste tendinţe social-politice contradictorii au condus la conflicte şi în final la revoluţia din 1848/49. Ca urmare a revoluţiei, dispare posibiltatea înfiinţǎrii unui nou Reich german. Urmǎtorii ani de istorie germanǎ este marcat de lupta dintre cele douǎ mari puteri: Austria şi Prusia. Ca urmare a rǎzboiului din 1866 cu victoria Prusiei se modificǎ harta Europei centrale şi se pune capǎt dominaţie de secole a monarhilor Habsbugici, care nu vor mai influienţa istoria germanilor. Prusia întǎritǎ, împreunǎ cu federaţia statelor din Nord, cu Sachsen, cu Marele Ducat de Hessen pune bazele primului stat unitar german. Bismarck s-a remarcat cu conceptul şi hatǎrarea infiinţǎrii statului unitar german cu conducere prusacǎ. Urmǎtoarea grea încercare a apǎrut cu ocazia ocupǎrii tronului Spaniei de un membru a dinastiei de Hohenzollern, dupǎ evenimentele detronǎrii Reginei Isabella.
Franţa, condusǎ de Regele Napolen III urmǎrea cu îngrijorare tendinţa Prusiei de a conduce Europa şi s-a opus acestei candidaturi pentru faptul cǎ sigutanţa graniţelor din sudul Franţei era ameninţatǎ.
Bismarck, cu funcţia de Ministerpresident prusac, reacţioneazǎ cu o mişcare politicǎ de provocare, intratǎ în istorie ca „Emser Depesche“. Ca urmare Franţa declarǎ rǎzboi Federaţiei Germanilor de Nord. În aceastǎ situaţie, statele germane din Sud, care au luptat în 1866 împotriva Prusiei se uneşte cu Federaţia statekor germane de Nord şi astfel Bismarck reuşeşte sǎ uneascǎ cele douǎ Federaţii.
În 2 Septembrie 1870 Franţa pierde rǎzboiul şi dupa încheierea pǎcii în anul 1871 va trebui sǎ plǎteascǎ pagube de rǎzboi 4 miliarde şi sǎ cedeze Prusiei – Alsacia şi Lorena. Cartierul general al armatei prusace a fost în Verailles în perioada Octombrie 1870-Martie 1871, astfel cǎ Bismarck a putut organiza festivitatea proclamǎrii Împǎratului Wilhelm I în data de 18 Januarie 1871 în „Sala Oglinzilor“. Wilhelm I a ales intenţionat data proclamǎrii, deoarece cu 170 de ani înainte a fost încoronat primul rege prusac în Königsberg
Dupǎ terminarea rǎzboiului cu Franţa, Bismarck a reuşit sǎ unifice statele germane într-un stat naţional unitar.

Dr.Roman Baican

Offenbach am Main, la 18 Ianuarie 2022