Mihai Șora, omagiul lui Alex Ștefănescu
Alex Ştefănescu: Filosoful dincolo de text
Este cel mai valoros filosof român în viaţă. Gândeşte mai clar decât aproape toţi tinerii care se pronunţă în diverse probleme în spaţiul public. Are o cultură întinsă, bine însuşită, de care nu face niciodată paradă, dar care dă greutate fiecărui cuvânt al său, scris sau rostit. Este prietenos şi dornic de dialog, ia parte la petreceri, pleacă în excursii, face daruri. Anul trecut s-a căsătorit cu o femeie tânără şi frumoasă, poeta, eseista şi traducătoarea Luiza Palanciuc, cu care formează de mulţi ani un tandem de intelectuali de elită. Prezenţa lor împreună la orice manifestare culturală ridică imediat nivelul discuţiilor şi creează participanţilor sentimentul că întâlnirea a fost un eveniment. Personajul este (sper că toţi cititorii şi-au dat seama) Mihai Şora. Mă bucur că îl cunosc şi că îl pot admira şi de aproape, nu numai citindu-i cărţile. Acum câţiva ani, la Iaşi, la un banchet organizat după o dezbatere despre poezie şi filosofie, l-am văzut dansând o seară întreagă cu Luiza Palanciuc. Noi, ceilalţi, schimbam mereu partenerele, ne mişcam în ritmuri care ignorau muzica, făceam glume mai mult sau mai puţin inspirate. Mihai Şora dansa cu adevărat, cu graţie, absorbit de comunicarea fără cuvinte cu partenera lui. Un fel de muzică a ideilor Prima sa carte în limba română, „Sarea pământului“, publicată în 1978, mi s-a părut ininteligibilă. La fel li s-a părut şi altor cititori, chiar şi lui Nicolae Manolescu. Apoi însă am recitit-o, sedus de un fel de muzică a ideilor şi de o folosire ingenioasă a unor expresii româneşti uitate. Am descifrat pledoaria lui Mihai Şora pentru limbajul poetic, abandonat de oamenii din secolul douăzeci în favoarea limbajului ştiinţific, şi m-am bucurat că un mare umanist combate această asimetrie a fiinţei omeneşti. Am citit cu tot mai mare interes şi alte cărţi ale sale, în special „A fi, a face, a avea“, care reabilitează ideea de a avea, tratată cu un dispreţ demagogic de diverşi ideologi. Filosoful o pune în legătură cu ideea de a face, ceea ce mută discuţia din planul achiziţiei de bunuri în acela al creaţiei.
Doi puieţi de ginkgo-biloba
O zi de neuitat a fost aceea de 16 mai 2015, când Mihai Şora şi Luiza Palanciuc m-au vizitat (alături de alţi prieteni dragi ai mei: Bujor Nedelcovici, Teodora Stanciu, Oana Enăchescu, Stelian şi Cristina Ţurlea, Daniel şi Alina Cristea-Enache, Horia Matei şi Jana Balacciu, Petre Răileanu şi Ioana Raţiu-Răileanu) în casa mea cu livadă (mai exact, în livada mea cu casă). Au coborât amândoi din maşină luminoşi şi plini de viaţă. Nu m-aş fi mirat ca sub privirea lor binevoitoare să-mi înflorească instantaneu toţi pomii, pentru a doua oară în acest an. Mi-au adus în dar doi puieţi de ginkgo-biloba (arborele pagodelor), pe care i-am şi plantat în grădină, la mică distanţă unul de celălalt, şi un tort cum n-am mai văzut vreodată. Avea forma unei maşini de scris şi era atât de bine sculptat în ciocolată şi atât de delicat pictat cu glazură albă, încât îţi venea să apeşi pe taste şi să întorci sulul pentru a dactilografia următorul rând de litere.
Tăcerile care emoţionează
25 mai 2015. Invitatul Nicoletei Savin la emisiunea „Ora de veghe“ de la Naşul TV este Mihai Şora. Mă număr printre cei care ştiu că Mihai Şora şi Luiza Palanciuc nu se mai uită de mulţi ani la televizor, fiind incompatibili cu frivolitatea celor mai multe emisiuni. Eu sunt cel care i-a convins că Nicoleta Savin face cu totul altfel de talk-show-uri, înscriindu-se, alături de Eugenia Vodă şi Cătălin Ştefănescu, printre succesorii lui Iosif Sava. Şi iată că Nicoleta Savin este la înălţimea situaţiei, aducându-l cu adevărat în prim-plan pe interlocutorul ei. La nicio întrebare marele filosof nu răspunde imediat, cu acea spontaneitate vulgară care este la modă în mass-media din România. De fiecare dată tace, se concentrează asupra lui însuşi şi captează adevărul din adâncul fiinţei sale. Răspunsurile pe care le dă sunt de neuitat. Dar şi tăcerile emoţionează, ca momente de maximă intensitate a reflecţiei.
…În acelaşi timp, la alte televiziuni, Adriana Săftoiu (multiplicată prin înregistrări) vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte..
Citeste mai mult: adev.ro/nphc2f
Asta e un punct slab al barbatilor: nu prea mi se pare in regula ca sa iei pe una de 42 in timp ce tu ai 94.
Filozofii nu prea au initiative cand e vorba de femei. De asta eu cred ca n-a fost ideea lui, ci a ei.
Stiti de ce Mihai Sora are perioade de tacere? Fiindca el respecta legea tacerii, adica vorbeste ce trebuie si cat trebuie. El lasa pe altii sa vorbeasca. Cand s-a apropiat cu sfiala de Miscarea Legionara, pentru ca avea o prietena evreica, ca orice incepator, credea ca a fi legionar si a avea o prietena evreica l-ar fi putut duce la o situatie de incompatibilitate! Afland Capitanul de framantarile sufletesti ale tanarului filozof, i-a explicat ca unui legionar nu-i este interzis a se casatori cu o evreica. Vasile Marin, unul din conducatorii Miscarii Legionare si erou al ei, era casatorit cu Ana Marin, care era evreica. Antisemitismul pus pe seama ML este o diversiune. Se poate sa fi fost, printre cei un milion de legionari, si cativa antisemiti, dar doctrina legionara, prin legea onoarei si a ajutorului, prin interdictia de a fi misel, intra in conflict cu orice manifestare antisemita. Legiunea nu a luptat contra evreilor pentru ca au fost evrei, ci impotriva ticalosilor, tradatorilor, politicienilor si afaceristilor, comunistilor si altor lichele, printre care s-au aflat si evrei. Asta au constat si cei 4 judecatori de la Tribunalul din Nürnberg, atunci cand au absolvit Miscarea Legionara de crime de razboi, de colaborare cu nazistii si de antisemitism.