Eu am cerut independența și separarea Dobrogei de România încă din 1975!

 

 

Poate chiar mai înainte! Data se poate stabili cu exactitate umblând în arhivele PCR sau întrebându-l pe colegul nostru IUSUF NEUZAT în ce an a fost primit în PCR….

Lucrurile s-au petrecut așa: urma IUSUF să fie primit în PCR, deci. În organizația de bază PCR a Facultății de Limbi Străine… Tipicul cerea ca în adunarea generală, când se punea în discuție cererea de intrare în PCR, la un moment dat să ia cuvîntul câțiva colegi care să-l laude pe împricinat. Ca lucrurile să meargă mai repede, cei din BOB (Biroul Organizației de bază) vorbeau din timp cu câțiva membrache de partid să ia cuvîntul și să spună câteva banalități privind atașamentul petentului față de politica PCR: că este un profesionist și un bun coleg etc. Cred că a venit la mine doamna ELENA SLAVE și mi-a zis să iau cuvîntul, așa, ca între constănțeni, să-l sprijinim pe IUSUF, probabil colegul nostru cel mai iubit! Colegul nostru de la „turco-tătară”…

Am cerut deci cuvîntul ca să-i fac o caracterizare colegului nostru și am început cu anii când jucam amândoi fotbal pe plajă și am avut ocazia să constat ce om de echipă era IUSUF NEUZAT, cât era de altruist, câte pase de gol mi-a dat, el jucând pe extremă, iar eu pe post de golgheter, în centru!…. Fabulam! Jucasem fotbal, dar în sală la Drept…

Și am continuat vorbind de bunul renume pe care îl are IUSUF printre constănțeni… Și am zis – citez din memorie: „noi, constănțenii care locuim temporar în București, ne întâlnim săptămânal, duminica la ora 11, la Bulevard… (restaurant vizavi de Intercontinental, lângă Universitate deci) Ne întâlnim și discutăm câte alea. Dar mai ales un subiect este abordat: viitorul Dobrogei!… Cam toți suntem de aceeași părere: că noi dobrogenii ne deosebim prea mult de ceilalți români ca să mai rămânem mult timp împreună, în același stat. Proiectul nostru este să separăm Dobrogea de România și să ne declarăm stat independent!… Vorbeam rar și din când mă uitam spre IUSUF: încremenise!

Desigur – am zis eu mai departe, lucrul acesta nu se poate realiza de azi pe mâine! Așteptăm momentul când România va recăpăta Basarabia și va avea ieșire la mare pe acolo. În clipa aceea, fără nicio zi de întârziere luăm și Cadrilaterul și facem pasul de care vorbeam… Ei bine, să știți că din proiectul nostru nu lipsește domnul IUSUF, el va face parte din nomenclatura dobrogeană. În semn de mare prețuire ce avem pentru calitățile sale excepționale, am decis în unanimitate ca IUSUF NEUZAT să fie muftiu general al Dobrogei… Vă dați seama, stimați colegi, că dacă are calitățile unui viitor muftiu general, colegul nostru îndeplinește cu brio condițiile, mult mai modeste, ale apartenenței la PCR. Acesta este avizul pozitiv pe care îl dăm noi, comitetul provizoriu de inițiativă pentru o Dobroge suverană și independentă, considerând că numitul IUSUF NEUZAT va fi un membru de nădejde al PCR, desigur, până la data separării, de care vă spusei!”

…Ce țin bine minte este că bietul IUSUF, de felul său tare emotiv și rușinos, pe deoparte îl bușea rîsul, pe de alta se rușina să se trezească subiect al bunei dispoziții generale care cuprinsese sala, amfiteatrul Hasdeu. Eram amândoi în ultimul rând de bănci și vedeam bine efectul caracterizării pe care i-o făcusem… Cei din sală „rupseseră rândurile”…

După aceea mereu mă dojenea: bine, mă, Ioane! Puteai să mă fi avertizat măcar!…

Adevărul este că nici eu nu știusem dinainte ce o să spun în a mea laudatio JUSUFI…

Har Domnului și Profetului, IUSUF al nostru trăiește și poate să mă corecteze sau să mă completeze… Din păcate nu mai trăiește doamna Slave, buna noastră profesoară și colegă, care a provocat propriu zis această amintire de neșters din viața mea și a colegului meu, kardșîm IUSUF. Îi datorez multe doamnei SLAVE… Nu numai această amintire din viața „de organizație”… Dumnezeu s-o odihnească!

 

9 februarie 21014

Ion Coja