Scrisul-s-a-nascut-in-europa-pe-valea-dunarii – scurt addendum
Textul despre care este vorba este prezentat într-o suma de alte texte despre Daci. Atrag atentia ca NU E NICI O LEGATURA INTRE CIVILIZATIA VECHII EUROPE DIN VALEA DUNARII INFERIOARE SI DACI. Dacii si fratii lor Traci sunt indo-europeni asezati în arcul carpatic cam pe la anul – 2000 î. e. n. adica vreo 3000 de ani mai târziu. Legatura cu Dacii este o exagerare nestiintifica, asa zisa patriotica nationalista, datorita aceluiasi teritoriu ocupat atât de Daci, cât si de pre-indo-europeni înaintea lor. Este regretabil.
Grecii, si ei indo-europeni, au venit în Europa aproape concomitent cu Dacii. Ei au descris populatia pre-existenta în vechea Europa si i-au numit „Pelasgi” (Pelasgos). Acestia au creat înaintea Grecilor (înainte de – 1500, când s-a creat civilizatia miceniana) atât civilizatia cretana (minoiana) si scrierea lor, cât si toate constructiile de piatra de tip menhir si dolmen (cu scop religios si astronomic) din aria atlantica si cea mediteraniana.
DFL
DFL
Nota mea : Faptele sunt cunoscute si international recunoscute de mai multa vreme. Cercetatoarea americana Marija Gimbutas a publicat cercetarile sale, care cu 45 de ani mai înainte a scris pe larg despre cele relatate aici. In România s-au tradus o parte din lucraile Marijei Gimbutas despre acest subiect sub titlul obscur „Civilizatie si cultura” la editura MERIDIANE în 1989 (traducere Sorin Paliga), Bucuresti.
Cu toate acestea, situatia nu e bine cunoscuta de toti istoricii si prezentarea de comunicari pe aceasta tema la simpozioane internationale este insuficienta.
Observatie : In Mesopotamia si în Egipt, scrisul a fost practic concomitent inventat cam pe la – 3200 î. e. n., sub 2 forme diferite, adica aproape un mileniu si jumatate mai târziu decât în Transilvania (înca nu se instalasera indo-europenii în Europa). In cele 2 zone de mai sus, scrisul a avut o destinatie practica, deoarece aici populatia s-a îngramadit de-a lungul unor mari fluvii, înconjurate de desert, care au determinat o organizare statala si economica, fapt ce a impus scrierea ca o necesitate practica, spre deosebire de Transilvania, unde caracterul scrierii era sacru.
DFL
DFL
Nota Redacției: Am primit pe E mail textul de mai sus. Nu mi-e clar dacă expeditorul, un fost coleg de școală tomitană, este și autorul.
În orice caz, important este să stabilim data – desigur aproximativă, a „sosirii” indo-europenilor în Europa, chestiune în care nu am nicio competență pentru a avea vreo părere!… Dacă există, bine confirmată, o asemenea dată, atunci discuțiile despre strămoșii noștri daci și romani ar trebui să capete acest punct de reper! Ignorat de cei care se grăbesc să înregistreze plăcuțele de la Tărtăria, de exemplu, ca moștenire traco-getică!
Personal agreez ipoteza că dacii, ca și celții și alți indo-europeni, au avut rezerve față de folosirea scrierii pentru a transfera semnelele lingvistice sonore în semne grafice vizuale. Și pornesc de la ideea că scrierea are și reversul ei negativ, astfel că reținerea față de folosirea scrierii, pentru mine, devine dovada unei subtilități și a unui rafinament care așteaptă să fie descifrat și înțeles de urmașii dacilor de azi și de mâine!…
i.c.
Greetings from Reykjavik!
I’m in between my two adoptive countries .
For those who don’t understand Romanian, the article below, published in New York Times, exactly five years ago, unveils some of the (un)intentional obscurity of Europe’s ancient history, related to Romania. Please follow the link, if interested.
Have a pleasant Romania day, Romanian or not!
La Mulți Ani tuturor!
We even have a google doodle today. If curious please go to https://www.google.ro/
http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html
SE RESTABILEŞTE DREPTATEA !
A CÂTA OARĂ ?
Prof. Mariana Terra
Societatea Internaţională „Reînvierea Daciei” şi revista „Dacia magazin”
se mândresc cu faptul că ideile şi dovezile despre vechimea şi prioritatea culturii daco-geţilor în ansamblul concertului mondial cultural – idei ilustrate cu competenţă în cartea doctorului Napoleon Săvescu, „Noi nu suntem urmaşii Romei” – îşi găsesc confirmarea, o dată în plus, în expoziţia deschisă în New York la „Institutul pentru studiul lumii antice” din cadrul Muzeului Universităţii din Manhattan ( 15 E 84 St ) unde pot fi văzute şi admirate exponate uluitoare ce
dovedesc, fără niciun dubiu, că CEA MAI VECHE CULTURĂ A LUMII A FOST ÎN SPAŢIUL NOSTRU DE ORIGINE (s.r.)
„THE NEW YORK TIMES”, cel mai prestigios ziar din Statele Unite ale Americii, publică, la 1decembrie a.c. – în secţiunea Science – un articol despre această expoziţie, articol scris de John Noble Wilford şi intitulat „A Lost European Culture, Pulled From Obscurity”.
Prezentăm mai jos fragmente traduse în limba română din acest articol.
O CULTURĂ EUROPEANĂ PIERDUTĂ,
SCOASĂ DIN OBSCURITATE
Înaintea gloriei care a fost Grecia şi Roma, înainte chiar de primele oraşe ale
Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trăit în valea de jos a Dunării şi la poalele Balcanilor oameni care au fost primii în artă, tehnologie şi comerţ la mare distanţă.
Timp de 1.500 de ani, începând mai devreme de anul 5.000 Î.Chr., ei au lucrat pământul şi au construit oraşe, unele cu 2.000 de locuinţe. Ei au fost meşteri pricepuţi în arta bronzului, noua tehnologie a acelui timp. În mormintele lor s-a găsit o varietate impresionantă de ornamente de cap şi bijuterii pentru gât şi, într-un cimitir, au fost descoperite, ca ansamblu de aur, cele mai vechi artifacte din întreaga lume.
Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul limbajului vizual al culturii lor…
Peste 250 de artifacte muzeale din Bulgaria, Moldova şi România sunt expuse pentru prima dată în Statele Unite.
Doctorul David W. Anthony, profesor de antropologie la colegiul Hartwick din Oneonta, NY, curatorul expoziţiei: „Vechea Europă a fost printre cele mai sofisticate şi tehnologic avansate locuri din lume” şi a devzoltat „multe dintre semnele politice, tehnologice şi ideologice ale civilizaţiei.”…
La recenzia făcută expoziţiei, Roger S. Bagnall, director al institutului, a mărturisit că până acum „Foarte mulţi arheologi nu auziseră de aceste vechi culturi europene”. Admirând ceramicile colorate, Dr. Bagdall, un specialist în arheologia egipteană, a remarcat că, în acel timp, „egiptenii cu siguranţă nu făceau vase ca acestea.”
Un catalog al expoziţiei, publicat de Princeton University Press, este primul compendiu de cercetare în engleză despre descoperirile Vechii Europe… Cartea include eseuri ale experţilor din Marea Britanie, Franţa, Germania, Statele Unite şi din ţările în a existat acea cultură…
Pe un vast teritoriu care acum aparţine Bulgariei şi României, oamenii s-au stabilit în sate cu una sau mai multe case adunate înăuntrul gardurilor. Casele, unele cu două etaje, erau încadrate în lemn, cu pereţi în tencuială de argilă şi podea din pământ întărit…
Câteva oraşe ale oamenilor din Cucuteni, …. o cultură robustă din nordul vechii Europe, au crescut la mai mult de 800 de acri, ceea ce arheologii consideră un
spaţiu mai mare decât orice altă aşezare umană cunoscută în acel timp.
Excavaţii viitoare au rolul de a descoperi dovezi definitive ale palatelor, templelor sau ale clădirilor civice mari…
Una dintre cele mai cunoscute (figurine) este figura în argilă arsă a uni om care şade, cu umerii aplecaţi şi mâinile la faţă, ca într-o contemplare. Numit „Gânditorul”, această piesă şi o figurină feminină au fost găsite într-un cimitir al culturii Hamangia, în România…
Un set de 21 de figurine feminine mici, aşezate în cerc, a fost găsit într-un site aparţinând perioadei pre-Cucuteni din nord-estul României…
„Gânditorul”, de exemplu, eşti tu sau eu, arheologii şi istoricii confruntaţi cu şi perplecşi de către o cultură „pierdută” din sud-estul Europei, cultură care a avut o viaţă adevărată înainte ca un singur cuvânt să fi fost scris şi o singură roată mişcată.”…
Pe internet se pot vedea exponate la site-ul: http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html
Nota redacţiei
Unii dintre cei mai renumiţi arheologi ai lumii sunt uluiţi şi recunosc vechimea şi perfecţiunea culturii înflorite pe meleagurile noastre străbune cu mult înaintea cunoscutelor civilizaţii greceşti şi romane.
Continuitatea noastră ca popor evoluat încă de la răsăritul civilizaţiei mondiale este dovedită, de asemenea, prin tradiţiile populare care s-au păstrat până în vremea noastră.
Discontinuitatea noastră ca popor şi ca limbă există numai în mintea acelora pentru care adevărul şi dovezile ştiinţifice remarcabile nu înseamnă nimic, fiindcă minciuna şi dezinformarea perpetuate de-a lungul anilor sunt aliaţii lor la care, spre ruşinea lor, nu renunţă.
Noi avem sacra datorie faţă de contemporani şi faţă de urmaşi de a prezenta adevărul, aşa cum a fost scos la iveală din ceaţa trecutului.
Iar expoziţia recent deschisă în New York despre cultura vechii Europe, în care aportul românesc este de 80%, ne îndreptăţeşte să spunem lumii, din nou, tare şi răspicat: „Noi nu suntem urmaşii Romei!”
„TATĂL NOSTRU„ in lb celtă, dialectul vb. in Tara Galilor / Wales din Regatul Unit
( Publicat de către istoricul englez J.Chamberlayn in anul 1715 / `Dacia Magazin` nr 5, iunie 2003 ).
.
.„ Poerinthele nostru, cela ce esti en cheri
. Svintzasca-se numele Teu
. Vie emperetzia Ta
. Facoesa voe Ta
. En tzer asa si pre poement
. Poene noastre datorii le noastre
. Cum si noi le loesoem datornicilor nostri
. Si nu dutze pre noi la ispitire
. Tze ne mentuieste pre noi de vi(c)leanii ! „
. ……… Amin ………
.
.
Deşi scris aproape în limba română*, acest text păstrează o mulţime de
arhaisme gramaticale, TOATE găsite şi in textele `tăblţtelor`!
Interesant : NU se întrebuinţează aproape deloc `comprimarea
cuvintelor`- element specific limbii dace / gete!
.* La sfârşitul sec XIX, citind acet text, istoricul…ungur Samuil
Kolescri, afirma : „Românii de la Dunăre şi celţii din Wales vorbesc
una şi aceeaşi limbă !„….